Obligația de a face. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 313/2008
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
e rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.108/a din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și a sentinței civile nr.969/2007 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosar civil nr- având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-nei judecător - --desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat și avocat pentru pârâții intimați și, lipsind aceștia și recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea ambelor părți.
Avocat pentru recurenți depune la dosar concluzii scrise, chitanța de onorariu și un set de înscrisuri de care înțelege să se folosească în probațiune -din care se comunică un exemplar cu mandatara intimaților.
Avocat pentru pârâții intimați depune la dosar chitanța de onorariu și două înscrisuri în probațiune- din care se comunică câte un exemplar cu mandatara recurenților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în apel și fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Arată că și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.7,8, și 9 cod procedură civilă, ambele hotărâri atacate fiind lipsite de temei legal. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că pe terenul în litigiu pârâții și-au amplasat de-a lungul timpului, în mod nelegal 5 morminte deși proprietarul terenului era CAP, pe motivul că în localitate nu exista cimitir. Mai arată că, potrivit adreselor depuse la dosar, există actualmente în localitatea cimitir și se pot strămuta întrucât exhumarea se poate face după 7 ani de la deces. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare învederând că reclamanții recurenți au fost de rea credință, în momentul cumpărării terenului au cunoscut existența mormintelor pe teren -care a fost folosit de către pârâți pe vremea CAP. Mai arată că era obiceiul locului ca în lipsa unui cimitir morții să fie îngropați pe terenul rudelor decedatului. Mai arată că pârâții intimați au oferit un alt teren în schimb pentru a evita exhumarea dar reclamanții recurenți au refuzat. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Constată că prin sentința civilă nr.969/20.11.2007 a Judecătoriei Orăștie a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și privind obligarea acestora de a exhuma pe defuncții G -decedat în 1963, -decedată în 1986, -dec.în 1961, -dec.în 1952, -dec.în 1954, de pe terenul proprietatea sa, înscris în titlul de proprietate nr.88261/386/8.11.2005 )parcela 2607/1 sat tarlaua 210, și reînhumarea acestora în cimitirul satului -
Acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.111 cod procedură civilă și respectiv 1077 cod civil.
Ulterior la termenul de judecată din 27.03.2007 în baza art.164 cod procedură civilă instanța a dispus conexarea dosarului civil nr- la prezentul dosar - în care s-a pronunțat sentința civilă susmenționată.
Instanța de fond în argumentarea soluției pronunțate a reținut și motivat în esență că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2366/14.12.2005 reclamanții au cumpărat terenul fânaț în extravilanul localității înscris în titlul de proprietate nr-, întocmind astfel documentația pentru înscrierea dreptului de proprietate pe nr.cadastral 2607/1 (filele 2-9 fond). Pentru că în localitate nu exista un cimitir până în anul 2007, pârâții și-au înmormântat rudele pe acel teren. S-a mai stabilit că terenul cumpărat de reclamanți a aparținut numitului și este amplasat între 2 proprietăți ale pârâților, care au oferit în schimb părților adverse un teren învecinat. S-a conchis că în concret înmormântarea s-a făcut conform obiceiului locului, reclamanții la momentul cumpărării terenului cunoscând că acesta era afectat de acele morminte.
Împotriva sentinței civile nr.969/2007 a Judecătoriei Orăștie au declarat apel reclamanții, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunilor. În expunerea de mitive se arată că încă de la amplasarea mormintelor în cauză, pârâții au încălcat legea, terenul aparținând la acel moment fostului CAP, iar prin ceea ce au făcut s-au încălcat dispozițiile art.153 din Ordinul Ministerului Sănătății, conform căruia înhumarea se face în cimitire special amenajate.
Având în vedere cerințele art.11 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997 ei nu pot folosi terenul cumpărat scopului pentru care l-au achiziționat, respectiv în vederea edificării unei case de vacanță.
Pe calea întâmpinării pârâții s-au opus admiterii apelului, arătând că sentințe contestată este temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr.108/A/21.04.2008 Tribunalul Hunedoara -secția civilă a respins apelul reclamanților, conformând în acest mod temeinicia și legalitatea sentinței atacate.
S-a arătat în considerentele deciziei că în mod judicios prima instanță a stabilit că apelanții au cumpărat terenul cunoscând situația de fapt și de drept, asumându-și riscul cumpărării (fila 5 dosar fond). Dealtfel, reclamanții apelanți au intrat în folosința acestuia din anul 1994, actul autentic încheindu-se după o perioadă de 11 ani, acceptând în acest fel situația acelui teren. Mai mult, la data înmormântării acelor defuncți, terenul în litigiu forma grădina casei acestora. Actul invocat, respectiv Ordinul Ministerului Sănătății 536/1997 vizează distanța minimă privind cimitirele, în speță nefiind vorba de un cimitir propriu-zis ci de 2 morminte.
În acest context, în baza art.296 cod procedură civilă apelul a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr.108/A/2008 a Tribunalului Hunedoara -secția civilă și a sentinței civile nr.969/2007 a Judecătoriei Orăștie, în termen legal au declarat recurs aceeași reclamanți, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând modificarea deciziei cu consecința admiterii apelului și rejudecând cauza în fond să fie schimbată sentința primei instanțe și a se admite acțiunea lor, așa cum a fost investită prima instanță.
În expunerea de motive în esență se arată că scopul principal al cumpărării acelui teren a fost de a construi pe el o casă de vacanță. Pârâții nu au fost proprietarii terenului la data înmormântărilor, acesta formând proprietatea fostului CAP, pentru ca ulterior, în baza Legii nr.18/1991 să fie reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui, persoana de la care recurenții l-au cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2366/14.12.2005.
În vederea edificării casei, s-a emis certificatul de urbanism nr.1/02 din 7.01.2008 în care la punctul 3 se stipulează că emiterea autorizației de construire este condiționată de strămutarea acelor morminte, în raport de normele prevăzute în Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997, act care prevede distanța minimă dintre casele de locuit și cimitire ca trebuind să fie de 50, ceea de nu este cazul în speța de față.
Mai arată că acordul părților la un pretind schimb de terenuri este pur formal în contextul în care recurenții au efectuat o serie de lucrări la acel teren anterior anului 1991.
Mai mult conform art.151 din același ordin, exhumarea cadavrelor după o perioadă de 7 ani de la deces se poate face în orice perioadă a anului fără avizul organelor sanitare, iar înhumarea se poate face numai în cimitire sanitar autorizate (art.153).
Prin soluțiile pronunțate s-a nesocotit dispozițiile art.480 cod civil, ei neputându-se bucura în contextul stării de fapt menționate de atributele dreptului de proprietate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 7-9 cod procedură civilă.
Pârâții și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât acțiunea reclamanților recurenți de exhumare a celor 5 morminte amplasate pe terenul lor, nu poate avea ca temei juridic decât în obligații, respectiv aceea de a face. Într-o atare situație este necesar să existe un raport juridic obligațional între părți, ceea ce în speța de față nu există. au fost amplasate pe acel teren când acesta nu forma proprietatea reclamanților ci era folosit de pârâți, iar în localitate nu era cimitir, înmormântările având loc pe terenul rudelor decedatului.
Recurenții știau de afectațiunea terenului, creată prin existența acelor morminte, astfel că nu pot face din culpa lor un drept.
Dealtfel, fostul proprietar a acceptat reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii 18/1991, în contextul stării de fapt menționate.
Prin concluziile orale și scrise, recurenții prin mandatarul lor au susținut că ambele instanțe au ignorat dispozițiile cuprinse în Titlul II al Codului civil referitor la proprietate - art.480, 489, 494 cod civil.
Potrivit acestor texte proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, iar plantațiile, construcțiile și lucrările de pe un teren sunt prezumate că au fost făcute de proprietar. Dacă acestea au fost făcute de oat reia persoană proprietarul pământului are dreptul de a ține pentru dânsul sau de a îndatora acea persoană să le ridice (art.494 cod civil).
Au arătat expres astfel recurenții că temeiul de drept al acțiunii lor se află în dispozițiile acestui text de lege, care distinge după cum terțul constructor este de bună sau de rea credință. În speță, pârâții sunt de rea credință ei neavând nici un titlu translativ de proprietate, nu au stăpânit terenul ca proprietari, fiind posesori de rea credință, în contradicție cu cerințele art.486 cod civil care definește buna credință.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 punct 7 și 9 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, obiectul cererii introductive de instanță constă în obligarea pârâților intimați de a-și deshuma defuncții înmormântați pe terenul devenit proprietatea recurenților pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sun nr.2366/14.12.2005 de către.
Prin urmare temeiul juridic al acțiunii constă într-o obligație de a face, respectiv de a obliga pârâții la ceea ce au solicitat.
Instanțele au respins evident acțiunea cu argumentarea că înmormântarea s-a făcut conform obiceiului de la acea dată, în localitate neexistând un cimitir amenajat special în acel scop.
În speță nu se poate vorbi despre un cimitir propriu-zis, fiind vorba în concret doar de 5 morminte, care să facă aplicabile nr.536/1997 așa cum susțin recurenții.
Dealtfel, foloseau terenul cu mult înainte de încheierea actului autentic din 2005, astfel că nu se poate susține că nu cunoșteau de faptul că era afectat de acele morminte. Prin urmare culpabili de situația creată se fac aceștia, prin cumpărarea terenului în litigiu în starea evident afectată de aceste morminte, astfel că nu-și pot face din propria culpă un drept.
Trebuie deci observat că acțiunea recurenților reclamanți este argumentată și întemeiată în drept pe obligația de a face, instanțele de fond și apel respingând acțiunea prin analizarea probațiunii în raport de aspectele invocate de reclamanți.
Prin concluziile orale cât și cele scrise mandatara reclamanților a schimbat de fapt cadrul juridic, invocând aspecte considerate a fi semnificative din punct de vedere al recurenților, arătând și invocând alte temeiuri de drept.
Ori este cunoscut că în virtutea respectării principiului disponibilității, reclamantul este cel care guvernează desfășurarea procesului civil, stabilind cadrul procesual în care înțelege că poarte litigiul. Instanțele evident sunt legate de acest cadru procesual și obligate să analizeze pretențiile acestuia într-un arate cadru.
Prin urmare nu pot fi luate în considerare aspecte întemeiate în drept pe cu totul alte texte de lege și reglementări juridice, invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului în contextul în care acestea nu au stat la baza acțiunii cu care a fost investită instanța de fond.
S-ar încălca evident dreptul la apărare a celorlalte părți, care pentru prima dată au fost puse în fața unei alte argumentări de fapt și de drept în această cale de atac.
Pentru toate aceste considerente recursul de față este nefondat și pe cale de consecință urmează ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.969/2007 a Judecătoriei Orăștie și a deciziei civile nr.108/A/2008 a Tribunalului Hunedoara.
Obligă recurenții să plătească intimaților și cheltuieli de judecată de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/10.11.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Monica Farcaș, Anca Neamțiu
