Obligația de a face. Decizia 3135/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1106/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3135R

Ședința publică de la 08 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR 2: Comsa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta -. SA B împotriva sentinței civile nr.7902 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36234/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 22.04.2009 întâmpinare și set înscrisuri în 2 exemplare.

Curtea procedează la legitimarea intimatei și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimata solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7902/18.12.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - SA B, a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte sporul de tehnicitate, toate acordurile și toate primele de care a beneficiat reclamata în perioada 1975-2000, temeiul legal în baza căruia s-a acordat și plata CAS-ului aferent.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că In perioada 19.10.1964 - 16.02.2000, reclamanta a fost angajata fostei întreprinderi de stat Metalo - Chimice B, transformata in anul 1990 in - SA asa cum reiese din carnetul de munca depus la dosar, (f 12 - 25).

La data de 25.07.2008, reclamanta a solicitat paratei, prin scrisoare recomandata, eliberarea unei adeverințe din care sa reiasă sporul de tehnicitate, toate acordurile si toate primele primite in decursul activității sale de 36 de ani de munca, temeiul in baza căruia s-au acordat toate acestea si faptul ca s-a plătit CAS.

Potrivit art. 40 alin 2 lit.h din codul muncii, angajatorului îi revine obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

În concluzie, obligația de a elibera adeverința cu drepturile bănești încasate de reclamanta în perioada solicitata revenea fostului angajator, obligație ce a fost preluata de societatea comerciala ce a preluat fondul arhivistic, in urma reorganizării fostei întreprinderi de stat.

Pentru a elibera adeverința cu veniturile obținute de reclamanta în perioada solicitata, pârâta ar fi trebuit să consulte actele contabile, respectiv statele de salarii de la acea vreme, state care se afla in arhiva acesteia.

Instanța reține și incidența dispozițiilor art.25 teza finală din Legea nr.82/1991, republicată, potrivit cărora statele de plată se păstrează timp de 50 de ani.

Desi parata, potrivit art.287 codul muncii avea sarcina probei si avea obligația să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, fiind aplicabile in cauza dispozițiile art.288 codul muncii, potrivit cărora administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal, recurs motivat pârâta -. SA B,întemeindu-se pe dis part.304/1 pr.civ.și susținând că hotărârea a fost dată în urma aprecierii greșite a probatoriului administrat în cauză fiind lipsită de temei legal și că instanța de fond nu a avut un rol activ,pronunțînd o hotărâre nulă în raport de disp. art.129 alin.5 și art 105 alin. 2.pr.civ.

Recurenta a mai susținut că instanța nu a avut in vedere dispozițiile legale in vigoare,invocând în acest sens prevederile art. 164 din Legea 19/2000 - privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, care stipulează următoarele: "La determinarea punctajelor anuale, -, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel:a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctatelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere si sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992. au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".

de textul de lege mai sus evocat, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001, este ca acestea sa fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare si sa fi fost înregistrate in carnetul de munca, pana la data de 01 aprilie 1992, iar ulterior acestei date sa fi avut caracter permanent, sa fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul al pensiilor, sa fi fost înregistrate in carnetul de munca sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, in conformitate cu legislația aplicabila in materie.

Reclamanta a fost angajata in perioada 19.10.1964-16.02.2000 fostei întreprinderi de stat METALO-CHIMICE B, societate ce a fost transformata in.

În niciun moment, societatea nu a refuzat eliberarea unei adeverințe in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare.

Veniturile suplimentare provenite din lucrul in acord global nu au fost avute in vedere de legiuitor prin OUG 4/03.02.2005 actualizata - privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

In conformitate cu dispozițiile pct. VI din Anexa la OUG 4/03.02.2005: "nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, cf legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001: formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale; alte sporuri care nu au avut caracter permanent".

sa menționam ca veniturile in acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o forma de remunerare, in funcție de realizarea indicatorilor.

Veniturile realizate in acord global reprezintă venituri temporare, fara caracter permanent si care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare(nefiind înscrise in carnetul de munca), astfel încat nu pot fi luate in calcul la stabilirea pensiei.

La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizarii producției planificatei, in acest caz retribuția dimînuandu-se astfel ca la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilită prin contractul de munca.

Prin întâmpinarea formulată, contestatoarea a solicitat respingerea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în mod corect instanța fondului a făcut interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 40 alin.2 lit.h din codul muncii ce prevede obligația angajatorului de a elibera la cererea salariatului toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Mai mult, dispozițiile art. 34 al.5 din codul muncii prevăd că la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

Potrivit dispozițiilor legale susmenționate, coroborate,în mod corect a apreciat instanța fondului, contrar susținerilor recurentei ce apar ca nefondate că acestuia din urmă îi revine obligația de a soluționa cererea formulată intimata reclamantă și de a-i elibera acesteia o adeverință privitoare la veniturile suplimentare realizat, refuzul recurentei fiind prin urmare nejustificat.

Curtea mai apreciază, în raport de dispozițiile legale susmenționate ce au fost corect interpretate de prima instanță, potrivit principiului de interpretare logică "unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face" recurenta nu are competența de a aprecia dacă adeverința eliberată va fi sau nu aducătoare de efecte juridice, în sensul că va fi sau nu luată în considerare la calcularea punctajului mediu în vederea recalculării pensiei intimatei, acest aspect urmând a fi apreciat de către organul de pensii competent.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 164 alin 1 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă iar potrivit alin 3 al aceluiași act normativ la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare;în raport de aceste dispoziții în mod corect instanța fondului a apreciat utilitatea adeverinței solicitate, care să ateste împrejurarea că intimata a realizat venituri suplimentare în perioada anilor 1964-2000 deci anterior intrării în vigoare a legii.

Aceste venituri suplimentare necesare a fi atestate de adeverința solicitată, evidențiate în adeverințe eliberate de angajator conform dispozițiilor art.160 al.5, art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.40 Cap.VIII din Ordinul nr.340/2001 pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei în conformitate cu principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, în raport de care se impune ca toate veniturile obținute de contestator și pentru care s-au calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Numai în aceste condiții sunt respectate și principiile solidarității sociale și cel al obligativității reglementate de dispozițiile art.2 lit.c și d ce impun la asigurații ce au contribuit la sistemul public de asigurări sociale să beneficieze de drepturile de asigurări sociale corelative.

În consecință, reținând că dispozițiile de principiu instituite de actul normativ cu forță juridică superioară care este art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, sunt aplicabile cu prioritate în raport de dispozițiile OUG nr.4/2005, nefiind acceptabilă situația în care la determinarea cuantumului drepturilor de asigurări sociale să nu se ia în considerare sumele reprezentând venituri suplimentare ce au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât aceste venituri realizate de intimată au putut avea un caracter de continuitate evident, apar ca nefondate criticile formulate de recurentă ce vor fi respinse.

Pentru aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta -. SA B împotriva sentinței civile nr.7902 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36234/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2ex/29.05.2009

Jud.fond -

Președinte:Scrob Bianca Antoaneta
Judecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comsa Carmen Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 3135/2009. Curtea de Apel Bucuresti