Obligația de a face. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.328
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 881 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, pârâta intimată, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați și și avocat pentru pârâții recurenți și, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă prevederile art. 137 Cod procedură civilă, raportate la art. 2821Cod procedură civilă, respectiv competența materială în raport de obiectul litigiului și valoarea acestuia care este de până la 1 miliard lei inclusiv.
Reprezentantul pârâților recurenți cu privire la excepția invocată privind competența materială față de obiectul și valoarea litigiului, lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Reprezentantul reclamanților intimați cu privire la excepția invocată privind competența materială față de obiectul și valoarea litigiului, lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 05.12.2006, reclamanții si au chemat in judecata pârâții si solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții sa lase in deplina proprietate si posesie, suprafața de 5000 mp teren arabil in localitatea 150/1/1, parcela 1, vecinătăți Nord 150/1/2, 1/3/1, Sud 151, vest DC 110, sa predea titlul de proprietate pentru aceasta suprafața de teren eliberat pe numele defunctei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, in fapt, reclamanții au arătat ca, bunica respectiv străbunica reclamanților, a obținut in baza Legii 18/1991 suprafața de 5000 mp teren arabil in Comuna, cu care a fost pusa in posesie conform procesului verbal nr. 19959/14.
La data de 10.08.1995, a decedat, astfel ca, la data de 10.06.1996 s-a dezbătut succesiunea de pe urma acesteia, dar in masa succesorala nu a fost cuprinsa si suprafața de 5000 mp teren, deoarece nu era eliberat titlul de proprietate.
Prin certificatul nr.295/10.05.1995 s-a stabilit ca sunt moștenitori ai defunctei copiii acesteia, tatăl reclamantei si Lucretia, bunica reclamantului.
Prin același certificat de moștenitor si apoi prin certificatele de moștenitor nr. 218/25.05.2002 si certificatul suplimentar de moștenitor nr. 153/19.05.2002 s-au dezbătut succesiunile succesive ale antecesorilor reclamantului, din care rezulta ca reclamantul este moștenitor alături de.
HGS-a,mai menționat ca a HG decedat si singurul moștenitor este reclamantul, ca urmare a renunțării la succesiune de soția supraviețuitoare, dar după acesta nu s-a dezbătut succesiunea.
De asemenea, nu s-a dezbătut succesiunea după tatăl reclamantei, iar aceasta este singura moștenitoare in calitate de fiica.
Reclamanții au arătat ca doresc dezbaterea succesiunii si pentru suprafața de 5000 mp teren, dar nu au putut, nefiind in posesia titlului.
S-au adresat Primăriei pentru eliberarea unui duplicat, dar li s-a comunicat ca titlul de proprietate se afla la pârâți, care de altfel folosesc si terenul fără nici un drept.
Reclamanții au menționat că au luat legătura cu parata si i-au solicitat predarea titlului de proprietate, dar aceasta a refuzat.
In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.480,483 si urm. Cod procedură civilă, art.1073 si urm. Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune depusa la 29.01.2007, reclamanții au arătat ca înțeleg sa cheme in judecata in calitate de parat si pe numitul si precizează prenumele corect al paratei ca fiind.
Prin întâmpinarea si cererea reconvenționala depusa la dosar la termenul de judecata din 08.02.2007, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala, respingerea petitului privind obligarea la lăsarea in posesie a terenului in suprafața de 5000 mp conform titlului de proprietate, sa se constate dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului conform înscrisurilor sub semnătura privata, cu cheltuieli de judecata.
S-a arătat de către pârâți ca numita a vândut terenul înscris in titlul de proprietate nr. 19959/14 prin înscris sub semnătura privata soților si.
Soții, tot prin înscris sub semnătura privata au vândut terenul pârâților din prezenta cauza.
S-a precizat ca soții locuiau împreuna cu si se gospodăreau împreuna pana la data, la care aceasta din urma a decedat si tocmai pe acest motiv s-a acceptat cumpărarea acestui imobil, știind ca cele doua părți se înțeleg bine si nu au intenția de a-i induce in eroare.
După decesul numitei, soții au fost scoși din casa de către rudele defunctei, neținând cont ca aceștia au întreținut-o pe.
Ulterior, a decedat si, rămânând soția care, ulterior decesului acestuia, s-a recăsătorit devenind.
Încă de la data cumpărării terenului pârâții au intrat si in posesia înscrisului sub semnătura privata dintre familia si.
Paratii au arătat ca au intrat in posesia si folosința terenului de la data de 27.04.1996, respectiv de peste 10 ani si 8 luni, fiind înscriși in evidentele Primăriei, achitând toate impozitele si taxele aferente acestui teren.
S-a menționat ca din data de 27.04.1996 au folosit terenul ca buni proprietari, iar la data cumpărării terenului le-a fost predat si titlul de proprietate.
Pârâții solicita sa se constate ca acest contract de vânzare cumpărare încheiat intre aceștia si soții îndeplinește toate condițiile de valabilitate ale unui antecontract de vânzare - cumpărare, prevăzute de art. 948Cod civil, si anume, capacitatea, consimțământul, obiectul si cauza.
S-a arătat ca părțile si-au dat consimțământul la încheierea contractului, fapt constatat si de martorii aflași de fata la data încheierii contractului, unul dintre martori având calitatea de Primar al localității.
Reclamanții au încercat sa dezbată succesiunea si in ceea ce privește acest teren, dar au recunoscut ca nu se putea, deoarece acest teren era deja vândut către alte persoane.
Din actele depuse la dosar, respectiv certificat de moștenitor nr. 295 din 10.05.1995 reiese cu certitudine, care a fost masa succesorala ce a constituit obiectul partajului.
La data de 10.06.1996 s-a dezbătut succesiunea după defuncții, si Lucretia.
In toata masa succesorala a acestora nu s-a inclus terenul in cauza, tocmai pe motivul ca acest teren nu se mai afla in proprietatea defunctei, inca dinainte de decesul acesteia, aceasta dispunând de acest teren, pe care l-a vândut soților si, care la rândul lor l-au vândut pârâtilor.
S-a afirmat de către reclamanți ca nu au inclus terenul in masa succesorala la data de 10.06.1996 pe motivul ca nu era eliberat titlul de proprietate, insa acest titlu de proprietate a fost eliberat încă din 01.07.1994, iar a vândut terenul in baza acelui titlu de proprietate.
Reclamanții nu au făcut dovada ca s-au adresat Primăriei pentru comunicarea unui duplicat al titlului de proprietate pentru întocmirea certificatului suplimentar de moștenitor.
S-a arătat ca reclamanții au manifestat o stare de pasivitate timp de 10 ani, deși știau ca pârâții folosesc terenul si ca l-au cumpărat de la soții.
Afirmațiile reclamanților cum ca folosesc terenul fără nici un drept este neadevărata, deoarece s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare sub semnătura privata, care atesta faptul ca pârâții au primit posesia si folosința acelui teren pentru care se achita taxele si impozitele, fiind in posesia titlului de proprietate in original si in posesia contractului de vânzare - cumpărare prin care a vândut terenul soților si a procesului verbal de punere in posesie.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamanți aceștia solicita respingerea cererii reconvenționale si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
S-a arătat că defuncta a locuit singura pana la deces in imobilul din -, iar pe aceeași- a locuit fiul acesteia împreuna cu fiul lui.
Defuncta nu ar fi putut sa vândă terenul soților si, deoarece aceștia s-au căsătorit si au locuit in imobilul de la nr. 39 numai după decesul acesteia, astfel ca toate susținerile cu privire la întreținerea defunctei si scoaterea lor din casa sunt nefondate.
Reclamanții au arătat ca nu au cunoștință de existenta vreunui înscris încheiat cu pentru terenul in litigiu, cu atât mai mult cu cat acesta nu era proprietar, nici moștenitor al defunctei si ca atare nu putea sa încheie un contract de vânzare cumpărare sub semnătura privata.
In ceea ce privește faptul ca nu s-a dezbătut succesiunea si pentru terenul in litigiu, așa cum s-a arătat, deoarece nu erau in posesia titlului de proprietate, astfel ca acest imobil nu a putut fi inclus in masa succesorala, susținerile pârâților fiind nefondate.
In ceea ce privește impozitul pentru teren, acesta a fost achitat de către reclamanți de la data la care au început sa se plătească impozite pentru terenuri agricole, iar daca pârâții au făcut plăți sa facă dovada in acest sens.
De altfel, conform art.2 din Legea 247/2005 privind circulația juridica a terenurilor, acestea pot fi înstrăinate si dobândite prin acte juridice intre vii, încheiate in forma autentica, sub sancțiunea nulității absolute.
Ca urmare, cererea pârâților de a se constata un drept de proprietate asupra terenului in litigiu conform unor înscrisuri sub semnătura privata, este nefondata, situație in care se solicita respingerea cererii reconvenționale.
Prin completarea la întâmpinare depusa la 13.03.2007, reclamanții au solicitat din nou, respingerea cererii reconvenționale arătând ca așa cum rezulta din actul depus la dosar de pârâți, intitulat contract de vânzare - cumpărare acesta s-a încheiat intre părți si numitul care nu era proprietarul terenului care a făcut obiectul convenției.
Terenul in litigiu a fost dobândit de in baza legii 18/1991, iar după decesul acesteia la 10.06.1996 s-a dezbătut succesiunea si s-a stabilit ca sunt moștenitori Lucretia si in calitate de copii.
După defuncta Lucretia au rămas ca moștenitori tatăl lui si in calitate de fii, iar moștenitorul lui, fiul.
HGNici după defunctul, care este semnatarul actului nu este moștenitor, deoarece era predecedat, iar moștenitor a rămas reclamantul, nepot de frate, ca urmare nu era proprietarul terenului vândut.
Printre condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească lucrul vândut este si acela ca acesta sa fie proprietatea vânzătorului, deoarece contractul este translativ de proprietate, iar vânzătorul trebuie sa fie titularul dreptului ce înstrăinează, in caz contrar nu poate transmite dreptul care face obiectul contractului.
Așa fiind, instanța de fond nu putea constata dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului in litigiu in baza înscrisului sub semnătura privata, deoarece vânzătorul nu a fost proprietar si nu poate transmite dreptul de proprietate.
Convenția încheiata de pârâți cu nu este opozabila, nefiind părți in aceasta, motiv pentru care acțiunea in revendicare este temeinica si legala.
La termenul din 22.03.200, instanța de fond a pus in discuție excepția lipsei calității procesuale active pentru primul petit formulat de reclamanți, respectiv sa fie obligați pârâții să lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in 150/1/1, parcela 1 si excepția lipsei calității procesuale pasive pentru petitul din cererea reconvenționala prin care pârâții - reclamanți reconvenționali solicita sa li se recunoască un drept de proprietate.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active pentru primul petit al acțiunii, s-a reținut ca reclamanții trebuiau sa fie proprietarii bunului revendicat, la momentul formulării prezentei acțiuni, ori in speța reclamanții nu probează calitatea de proprietari ai imobilului in litigiu, situație in care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active pentru petiul 1 din acțiune, respectiv sa fie obligați pârâții sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in 150/1/1, parcela 1, iar asupra excepției lipsei calității procesuale pasive pentru petitul din cererea reconvenționala prin care pârâții solicita sa li se recunoască un drept de proprietate, instanța de fond a apreciat (in raport de înscrisurile depuse pana la termenul de judecata din 22.03.2007, când a fost pusa in discuția părților excepția) ca nu exista raport juridic obligațional stabilit intre părți, antecontractul fiind încheiat cu astfel ca a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a numiților si, chemați in judecata in calitate de pârâți-reconvenționali.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active pentru petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâților de a lasă in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in localitatea 150/1/1, parcela 1, vecinătăți Nord 150/1/2, 1/3/1, Sud 151, vest DC 110, doctrina juridica si practica judiciara a statuat ca reclamantul intr-un proces de revendicare trebuie sa fie proprietarul bunului, ori in cazul de fata având in vedere ca imobilul din litigiu nu a fost inclus in masa succesorala a defunctei si nici in masa succesorala a moștenitorilor acesteia, pentru care s-au eliberat certificate de moștenitor, reclamanții si nu probează la momentul formulării acțiunii calitatea de proprietar a bunului identificat in titlul de proprietate nr. 19959/14 eliberat de către Comisia Județeana la 01.07.1994, pentru care este necesara suplimentarea masei succesorale.
Întrucât calitatea procesuala activă presupune existenta unei identități intre persoana reclamanților si cel care este titularul dreptului afirmat, având in vedere cele expuse anterior, instanța de fond admis excepția lipsei calității procesuale active pentru petitul 1 al acțiunii principale, deoarece reclamanți nu se pot prevala de dispozițiile art.480 Cod civil, pentru a solicita ocrotirea dreptului de proprietate cu privire la acest imobil, la momentul la care au recurs la promovarea prezentei acțiuni.
Ținând cont de raționamentul expus anterior, de vreme ce reclamanții nu probează faptul ca sunt titularii dreptului de proprietate, întrucât nu s-a realizat suplimentarea masei succesorale prin includerea imobilului in litigiu, nu s-a putut retine ca exista identitate intre reclamanții - pârâți reconvenționali si persoanele obligate sa recunoască un drept de proprietate in favoarea pârâților - reclamanți reconvenționali, care prin cererea reconvențională solicita sa li se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu in temeiul unor înscrisuri sub semnătura privata, care ar putea prezenta cel mult valoarea unui antecontract si nicidecum a unui titlu de proprietate.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților - pârâți reconvenționali referitor la petitul cererii reconvenționale.
La termenul din data de 03.05.2007, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active pentru petitul 2 al cererii prin care se solicita obligarea pârâților sa predea titlul de proprietate, având in vedere ca reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctei prin certificatul de moștenitor depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 4750/10.05.2007, pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis excepția lipsei calității procesuale active pentru petitul acțiunii principale prin care se solicita sa fie obligați pârâții sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in 150/1/1 evidențiata in titlul de proprietate nr. 19959/14 eliberat la data de 01.07.1994.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților reconvenționali si.
A fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanții si, in contradictoriu cu pârâții și, obligând pârâții si sa predea reclamanților si titlul de proprietate nr. 19959/14 eliberat la data de 01.07.1994 de către Comisia Județeana.
A fost respinsă acțiunea principala pentru petitul prin care se solicita ca pârâții sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in 150/1/1 ca fiind formulata de persoane fără calitate procesuala activa.
A fost respinsă cererea reconvenționala ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva, și au fost obligați pârâții sa plătească reclamanților suma de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prevalându-se de calitatea de moștenitori ai defuncților decedata la 10.08.1995 conform certificatului de deces seria D nr. - înregistrat de către Primăria Comunei sub nr. 13/14.08.1995, decedat la data de 18.06.2005 conform certificatului de deces seria - nr. - eliberat de către Primăria Comunei, Lucretia decedata la 26.02.1996 conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 25/10.06.1006 eliberat de către BNP - -Curuti, decedat la data de 14.12.2001 conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 218/25.04.2002 emis de către BNP - Curuti-, decedat la data de 19.06.1995 conform mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 218/25.04.2002 emis de către BNP - Curuti- si decedat HG la data de 04.04.2003 conform certificatului de moștenitor nr. 219/30.11.2005 emis de către BNP Romanu, pentru ale căror succesiuni au fost eliberate certificatul de moștenitor nr. 295/1006 de către BNP - -Curuți, certificat de moștenitor nr. 153 suplimentar emis de către BNP - - Curuți, certificat de moștenitor nr. 218/2002 emis de către BNP - Curuti- si certificat de moștenitor nr. 219/2005 emis de BNP Romanu, reclamanții si in calitate de succesori au solicitat obligarea paratilor si sa predea titlul de proprietate identificat ulterior sub nr. 19959/14 emis de către Comisia Județeana la data de 01.07.1994.
In apărare, pârâții s-au prevalat de existenta unor înscrisuri sub semnătura privata încheiate intre si, Lucretia, respectiv intre si pârâții si.
Ținând cont de dispozițiile art. 46 al.1 din Legea nr. 18/1991 (act normativ in vigoare la data întocmirii înscrisurilor sub semnătura privata, care reglementa circulația juridica a terenurilor), dispoziție legala care prevedea ca:" Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.", conform căreia dreptul de proprietate asupra terenului se putea transmite doar prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare in forma autentica, condiția îndeplinirii formei autentice fiind solicitata ad validitatem, înscrisurile pe care pârâții le invoca prezintă valoarea probatorie a unor antecontracte de vânzare-cumpărare succesive, nefiind transmis dreptul de proprietate, dar care pot da naștere la "obligația de a face" in sarcina persoanelor semnatare a acestor înscrisuri, respectiv a moștenitorilor acestora.
Creditorul obligației de a face are posibilitatea sa solicite îndeplinirea obligației, eventual sa apeleze la forța de constrângere a statului pentru a-l determina pe debitorul obligației sa aducă la îndeplinire obligația asumata printr-un înscris, care la rândul său trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale unei convenții legal încheiate intre părțile contractante.
In acest context, deținerea titlului de proprietate de către pârâții si nu se justifica, deoarece aceștia pot fi considerați cel mult (sub rezerva constatării îndeplinirii condițiilor de valabilitate ale înscrisurilor sub semnătura privata de care aceștia se prevalează) creditorii unei obligații de a face, dar aceste persoane nu se pot considera îndreptățite sa dețină titlul de proprietate, care in mod normal trebuie sa se afle in posesia titularului dreptului de proprietate respectiv a moștenitorilor acestuia, in speță in posesia reclamanților, care au posibilitatea sa purceadă la realizarea unui partaj suplimentar, respectiv la emiterea unor certificate de moștenitori suplimentare pentru a proba dreptul de proprietate si asupra imobilului din litigiu.
Având in vedere aceste considerente, precum si disp.art.480 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis in parte acțiunea principala formulata de către reclamanți, obligând pârâtii si sa predea reclamanților si titlul de proprietate nr. 19959/14 eliberat la data de 01.07.1994, respingând acțiunea principala pentru petitul prin care se solicita ca pârâții sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 5000 mp teren arabil in 150/1/1 ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa, fiind respinsă cererea reconvenționala ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva, fără a intra in cercetarea fondului petitelor acestor cereri.
Ca urmare a soluției de admitere in parte pârâții fiind in culpa procesuala, in conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedura civila, au fost obligați să plătească reclamanților suma de 508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente petitului ce are obligația de a face.
Împotriva sentinței civile Judecătoriei Timișoara au declarat apel pârâții și, criticând soluția sub aspectul greșitei obligări la predarea titlului de proprietate; a respingerii petitului privind obligarea la lăsarea în posesie a terenului în suprafață de 5.000.; a neconstatării dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului în litigiu, conform înscrisurilor sub semnătură privată.
Apelanții au arătat că în mod greșit s- recunoscut dreptul reclamantei de intra în posesia titlului de proprietate și greșit au fost stabilite și cheltuielile de judecată.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 881 din 31.10.2007, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de pârâți, reținând următoarele:
Prima instanță în mod corect a obligat pârâții apelanți la predarea titlului de proprietate, deși în prealabil a admis excepția lipsei calității procesuale active, pentru că admiterea excepției a vizat numai titlul privind revendicarea terenului în suprafață de 56.000. nu și petitul privind predarea titlului de proprietate a cărui soluționare s-a bazat tocmai pe calitatea de moștenitori ai reclamanților după defuncta.
Cu privire la cererea reconvențională tribunalul a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare nu are aptitudinea de a transfera proprietatea ci de a naște unele obligații în sensul de a perfecta în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare.
De aceea pârâții, reclamanți reconvenționali, au la îndemână o acțiune personală în perfectarea antecontractelor, bazate pe art. 1073 - 1075 cod civil și nu o simplă acțiune în constatare.
De asemenea, instanța de apel a mai reținut că, față de cererea reconvențională, reclamanții - pârâți reconvenționali nu prezintă legitimare procesuală pasivă, din moment ce aceștia nu dețin încă un certificat de moștenitor suplimentar prin care să fie inclus în masa succesorală terenul în litigiu.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâții și, susținând că în mod greșit Tribunalul Timișa procedat la respingerea apelului, deoarece acesta era întemeiat, față de precizările arătate în motivele de apel.
În dezvoltarea recursului au fost reiterate aceleași chestiuni care au fost arătate în cererea de apel, recursul nefiind motivat în drept, recurenții indicând generic doar dispozițiile art. 299 - 304 Cod procedură civilă.
La fila 16 - 20 intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2008, instanța a pus în discuția părților, excepția competenței materiale în materia recursului, prin raportare la dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă și ținând seama că obiectul litigiului, evaluabil în bani nu depășește suma de 1 miliard lei.
Reprezentanții părților au lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare excepției.
Curtea examinând recursul prin prisma excepției invocate, în temeiul dispozițiilor art. 282 ind. 1, raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va reține că, în speță, pe de o parte, legea prevede doar o singură cale de atac respectiv aceea a recursului(având în vedere valoarea obiectului litigiului de până la un miliard lei), iar, pe de altă parte, competența materială de judecare a recursului aparține instanței superioare, imediat ierarhice aceleia care a pronunțat prima hotărâre -, respectiv Tribunalului Timiș.
Față de cele arătate Curtea va admite recursul declarat de către pârâții și, va casa hotărârea pronunțată de către Tribunalul Timiș și va trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 881 din 31 octombrie 2007. pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.04.2008
Tehnored /24.04.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
