Obligația de a face. Decizia 3381/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(948/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3381/
Ședința publică din data de 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, împotriva sentinței civile nr.6990 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 43097/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 14.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6990 din 12.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea acțiunii privind pe reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL JUDEȚAN T; a fost obligat pârâtul să acorde și să stabilească reclamantei cuantumul salariului de bază lunar brut și a celorlalte drepturi salariale cuvenite funcției îndeplinite de către reclamantă, pe perioada de activitate începând cu data de 04.12.2007 și în continuare, conform OUG nr.115/2004 modificată și completată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că obiectul principal al prezentei cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea pentru viitor a cuantumului salariului cuvenit reclamantei, conform pregătirii și experienței sale profesionale, în concordanță cu legislația salariilor, cu salariul minim și mediu pe ramura sa și în profesia de medic.
Tribunalul a reținut că reclamanta fiind încadrată într-o unitate sanitară îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
De asemenea, reține Tribunalul că salariul reclamantei s-a aflat ca și cuantum sub salariul de bază minim prevăzut de OUG nr.115/2004, respectiv OG nr.17/2008, adică sub 1430 lei.
S-a reținut că conform statelor de plată depuse aferente lunii martie 2008, salariul reclamantei era în sumă de 831 lei, iar la nivelul lunii decembrie 2007 venitul brut al reclamantei era de 575 lei, așa cum rezultă din fișa fiscală aferentă anului 2007.
Tribunalul a reținut că nu pot fi primite apărările pârâtei conform cărora până la apariția acestui act normativ, actele normative nu prevedeau modalitatea clară prin care trebuiau majorate salariile, dacă erau sub limita minimă, fiind de puterea evidenței ca atâta timp cât există reglementat un salariu minim, salariul reclamantei trebuia aliniat la acest minim, fără a fi necesare elaborarea unor "norme" pentru aceasta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-pârât SPITALUL DE UREGENȚĂ T prin care solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și la rejudecare să se constate că angajatorul a stabilit corect salariul de încadrare al reclamantei.
În motivarea recursului în fapt și în drept se invocă următoarele motive de nelegalitate și de netemeinice.
Astfel, susține recurentul cu privire la motivarea instanței de fond care a reținut că nu s-au depus actele adiționale prin care au fost majorate succesiv salariile și modul în care s-a aplicat această majorare a salariului că aceste acte nu s-au solicitat în mod expres.
Iar în al doilea rând și dacă s-ar fi solicitat nu puteau fi depuse aceste acte adiționale deoarece modificarea salariului personalului din unitatea sanitară publică s-a făcut conform actelor normative succesive anuale promulgate special pentru modificarea sau indexarea salariilor personalului din unitățile sanitare publice.
O altă critică se referă la faptul că pentru anul 2007, actul normativ aplicabil este OG nr.23/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Prin urmare susține recurentul-pârât că pentru un medic specialist cum este intimata-reclamantă se prevedea un salariu pentru anul 2007 între 5.129.000 lei ROL și 8.740.000 lei ROL, iar în aceste condiții instanța de fond a făcut o gravă eroare confundând salariul de bază al reclamantei pe luna octombrie 2007 cu venitul bază de calculul din fișa fiscală pe anul 2007.
De asemenea, se arată faptul că cuantumul salariului în sumă de 1430 lei se acordă conform OG nr.17/2008 începând cu luna aprilie 2008, fiind valabil pentru anul 2008 și nu poate fi acordat în cursul anului 2007.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a reținut și nu a arătat pe ce perioadă consideră salariul ca fiind incorect calculat.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu a depus nici concluzii scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în conformitate cu art.3041proc. civ. Curtea pentru motivele care se vor arăta urmează să admită recursul să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9) proc. civ. care statuează că "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații""când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, Curtea constată și reține că Tribunalul nesocotind dispozițiile art. 129 alin. (5) proc. civ. care definesc principiul rolului activ al instanței constând în faptul că "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Astfel, raportat la aceste dispoziții legale menționate mai sus care stabilesc rolul activ al instanței în soluționarea cauzei, Tribunalul a admis acțiunea fără ca în prealabil să stabilească obiectul acțiuni, menționând în considerente că așa a înțeles partea să-și precizeze acțiunea.
În acest sens a dispus ulterior prin dispozitiv admiterea acțiunii și a obligat pârâtul să acorde și să stabilească reclamantei cuantumul salariului de bază lunar brut și a celorlalte drepturi salariale cuvenite funcției îndeplinite de către reclamantă, pe perioada de activitate începând cu data de 04.12.2007 și în continuare, conform OUG nr.115/2004 modificată și completată.
Curtea constată și reține că prin acest dispozitiv nu este clar care a fost obiectul acțiunii și cum poate executată în concret această obligație stabilită în sarcina recurentului-pârât, mai ales că ea vizează parțial trecutul și mai mult viitorul, în condițiile în care nu a administrat nicio probă științifică pentru a stabili prejudiciul reținut.
Una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este obiectul cererii de chemare în judecată a cărui reglementare se găsește în art. 112 alin.(1) lit. 3) care statuează că "Cererea de chemare în judecată va cuprinde" 3) 2 obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință".
Prin urmare obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantei, iar obiectul trebuie să fie licit posibil și determinat sau determinabil.
Obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea lui prezintă importanță deoarece fixează limitele cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la acest obiect.
Or, în cauza de față, Tribunalul nesocotind faptul că reclamanta nu și-a precizat obiectul acțiunii, a soluționat cauza doar pe baza precizărilor reclamantei care a solicitat potrivit "obiectului principal al cererii stabilirea pentru viitor a cuantumului salariului cuvenit.", fără a-și exercita rolul activ, iar în cazul refuzului acesteia cu privire la precizarea obiectului cererii ar fi avut la îndemână punerea în discuție a sancțiunii nulității prevăzute de art. 133. proc. civ. care dispune cu privire la aceste aspecte următoarele "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectuleisau semnătura, va fi declarată nulă".
Curtea reține de asemenea că în ceea ce privește neplata salariului pentru munca prestată, reclamanta are la dispoziție potrivit art. 166 alin.(1) din Codul muncii "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Dispozițiile legale în materia salarizării nu creează posibilitatea ca pe baza unei acțiunii să se solicite un anumit cuantum al salariului pentru viitor, deoarece în primul rând plata salariului este contravaloarea muncii prestate și prin urmare cum munca mai întâi este prestată, iar după aceea remunerată nu se poate cunoaște în prezent dacă și cum se va lucra în viitor.
Un alt aspect este faptul că salarizarea se face fie pe baza unor dispoziții legale care determină unilateral salariu în funcție de felul muncii și calificarea angajatului sau pe calea negocierilor care stabilesc cuantumul salariului și drepturile ce se cuvin și data plății acestora de către angajator.
Prin urmare, în cazul neplății la termenul stabilit sau în cuantumul prevăzut a salariului pentru munca prestată, angajatului (reclamanta) are dreptul la acțiunea în justiție, care pe baza probelor administrate, inclusiv proba cu expertiză contabilă să fie determinat în concret contravaloarea salariului neplătit să obțină drepturile care i se cuvin.
Față de aceste considerente, Curtea stabilește ca la rejudecarea cauzei Tribunalul în baza rolului activ stabilit de art. 129 alin.(5) proc. civ. să pună în vedere reclamantei să-și precizeze obiectul acțiunii în conformitate cu art. 112 alin.(1) pct. 3. proc. civ. sau în caz contrar să procedeze în conformitate cu art. 133. proc. civ. precum și să dispună administrarea întregului probatoriu necesar, așa cum stabilește art. 287 Codul muncii, inclusiv proba cu expertiză contabilă pentru a se putea stabili în concret după caz obligația ce incumbă recurentului-pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312. proc. civ. urmează să dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T împotriva sentinței civile nr. 6990/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43097/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
12.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
