Obligația de a face. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.355/R/2009
Ședința publică din 19 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat depârâtulîmpotriva deciziei civile nr.617 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentului pârât, din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și reprezentantul intimatei reclamante, din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că se constată că la data de 16 februarie 2009 intimata reclamantă a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, act din care se comunică un exemplar reprezentantei recurentului și se lasă cauza la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut înședință publică se prezintă aceleași părți ca și la prima strigare.
Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probațiune de formulat și nici excepții de ridicat, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui în baza art.312 alin.2, 3 pr. civ. rap. la art.304 pct.9 pr. civ. conform motivelor indicate în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței aflate la 16.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică, cu 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 15 din dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4993/2002 a Judecătoriei Cluj -N s-a respins acțiunea Consiliului Local C-N împotriva aceluiași pârât constatându-se că lucrările interioare din apartamentul pârâtului inclusiv mutarea peretelui de acces în locuință spre holul comun au fost efectuate în temeiul autorizației de construire nr. 1854/1998.
Potrivit probațiunii cauzei, prin dispoziția 1951/31.08.2000 s-a dispus desființarea lucrărilor executate și readucerea spațiului la forma inițială, la data emiterii acestei dispoziții lucrările fiind deja executate.
S-a reținut în acea hotărâre că reclamantul și-a invocat propria culpă în sensul că a avizat o documentație incompletă iar documentația incompletă depusă de pârât nu a fost restituită acestuia în termenul legal de 5 zile de la data înregistrării.
Deficiența documentației consta în aceea că nu exista acordul reclamantei de azi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă 617/12.11.2008 a Tribunalului Clujs -a admis apelul reclamantei și s-a schimbat în întregime hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să desființeze lucrările executate în holul comun al casei scărilor din imobilul situat în C,-, -.1,.4 și să readucă spațiul și accesele comune la forma inițială, iar în caz de refuz reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:
Dreptul de proprietate asupra nu este subordonat voinței vreunui coproprietar deoarece fiecare coproprietar are dreptul de a folosi lucrul comun ca un adevărat proprietar iar folosința nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale și reciproce ale celorlalți coproprietari ci trebuie să se realizeze numai în scopul utilizării fondului căruia i-a fost afectat.
În acest context modificările efectuate asupra holului comun de către un coproprietar fără acordul celorlalți coproprietari - prin amplasarea peretelui care împiedică accesul liber și direct la terasă, la electric și chiar la intrarea reclamantei în propriul apartament constituie un veritabil abuz de drept.
Reaua credință a intimatului rezultă cu pregnanță din faptul că a întocmit documentația, a solicitat acordul celorlalți proprietari de apartamente și în lipsa acordului reclamantei a înregistrat documentația și a trecut de îndată la efectuarea lucrărilor.
Pârâtul nu poate susține în mod temeinic că nu a cunoscut despre obligativitatea luării consimțământului tuturor coproprietarilor căci necunoașterea legii nu este o scuză legitimă.
Legea 114/1996, în forma existentă în 1998 - la anexa 2 - Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari - prin art. 3 lit. c și d este definită noțiunea de "proprietate comună" și de "cotă parte" iar la art. 18 se prevede că proprietarul nu poate aduce schimbări proprietății comune, fără a obține mai întâi acceptul asociației de proprietari.
La art. 19 alin. 2 se prevede că zidurile dintre apartamente și proprietatea comună, care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii, pot fi reamplasate numai prin amendarea acordului de asociere.
Asociația de proprietari este formată din proprietarii apartamentelor și potrivit art. 24 și 25 din același Regulament, asociațiile de proprietari reglementează prin decizie și modificarea proprietății comune.
O asemenea decizie nu a fost depusă iar opoziția reclamantei este legitimă sub aspectul încălcării dreptului de proprietate asupra bunului comun cât și a posibilității efective de a uza de prerogativele dreptului său atât cu privire la apartamentul propriu cât și cu privire la părțile indivize comune.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că apelul este fondat urmând a fi admis în temeiul art. 296.pr.civ. iar sentința urmează a fi schimbată în întregime în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtului la desființarea lucrărilor executate la holul comun din imobil.
Conform celor mai sus arătate pârâtul a fost obligat să readucă spațiul și accesele comune la forma inițială iar în caz contrar, reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Astfel, se susține că lucrările de construire nu au fost făcute printr-un abuz de drept și nici cu rea credință, neîncălcând nici dispozițiile art.18 alin.2 și 19 alin.2 din anexa nr.2 la Legea 114/1996 câtă vreme a avut acordul Asociației de locatari din C-, - pentru realizarea acestor lucrări.
În aceeași idee, recurentul mai învederează că 24 de locatari din cei 25 și-au exprimat acordul pentru realizarea lucrărilor și că de altfel asemenea lucrări au fost efectuate și la alte etaje fără a fi afectată exercitarea proprietății comune asupra cotelor indivize.
Recurentul susține că este evidentă buna lui credință și respectiv reaua conduită a reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra părților indivize comune.
Recurentul susține că lucrările executate au avut ca temei legal autorizația emisă în acest sens.
Un alt aspect învederat de recurent vizează faptul că în cauză nu este incidentă răspunderea civilă delictuală cum greșit reține instanța de apel, câtă vreme nu au fost administrate probe și nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu suferit de reclamantă.
Recurentul mai învederează faptul că susținerile reclamantei în ce privește accesul său la electric sau la acoperișul blocului, sunt doar susțineri în spirit de șicană și fără acoperire în realitate, neexistând nici o prejudiciere a reclamantei în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civ.
Intimata prin întâmpinarea depusă la filele 10-13 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. a raporturilor juridice dintre părți prin prisma cooproprietății forțate asupra părților indivize comune, curtea de apel reține următoarele:
Asupra părților indivize comune, din imobilul din C,-, -.1,.4 sunt cooproprietari și părțile din prezentul litigiu.
În ce privesc clădirile destinate locuirii, dreptul de proprietate pe cote părți forțată asupra părților comune este reglementat de Anexa nr.2 la Legea 114/1996 în care se află Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari.
Astfel, potrivit art.3 alin.1 lit."c" din Anexa 2 "prin proprietate comună se înțeleg toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire".
Conform art.3 alin.3-4 din aceeași Anexă, dreptul de proprietate comună are ca obiect toate părțile clădirii care sunt de folosință comună: terenul pe care este construită clădirea, acoperișul, terasele, scările, holurile, casa scării, etc.
De asemenea, sunt în cooproprietate și instalațiile clădirii aflate în folosință comună cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcției, cum sunt: instalațiile electrice, sisteme de încălzire și conducte de gaze până la punctele de distribuție din apartamentele individuale.
Această proprietate comună pe copte părți este indivizibilă.
Prin prisma celor expuse și raportat la starea de fapt rezultată din actele de la dosar, rezultă că dreptul de proprietate asupra părților indivize comune oferă fiecărui cooproprietar dreptul de a folosi aceste părți indivize comune fără însă a se aduce atingere acelorasi drepturi ale celorlalți cooproprietari, părțile indivize comune putând fi utilizate de toți cooproprietarii doar în acord cu scopul pentru care au fost constituite.
Or, modificarile efectuate de pârât asupra holului comun, fără acordul efectiv și al reclamantei,care are apartamentul situat tot la etajul IV (.14) împiedică exercitarea de către reclamantă a prerogativelor rezultate din dreptul de proprietate asupra părților indivize comune.
Câtă vreme reclamanta are în virtutea dreptului său de cooproprietate forțată un drept de folosință asupra holului și casei scărilor (ca părți indivize comune) era necesar acordul expres al acesteia la momentul efectuării lucrărilor de către reclamant.
Susținerea pârâtului că a executat acele lucrări în baza unei autorizații de construire trebuie analizată prin prisma faptului că pârâtul cunoștea încă la acea dată a eliberării autorizației că reclamanta nu și-a dat acordul pentru realizarea acelor lucrări,ce ocupă o parte din părțile indivize comune.
În aceste condiții în care lipsea acordul reclamantei pentru efectuarea unor lucrări, ce urmau să-i îngrădească și să-i limiteze exercitarea dreptului său de proprietate asupra părții indivize comune (holul comun) este fără posibilitate de echivoc, că menținerea acelor lucrări constituie o îngrădire a reclamantei în exercitarea prerogativelor rezultate din cooproprietatea comună forțată și perpetuă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât bine a reținut instanța de apel că nu s-a făcut dovada respectării dispozițiilor art.19 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari, care prevede că zidurile dintre apartamente și proprietatea comună, care nu fac parte din structura de rezistență a clădirii pot fi reamplasate numai prin amendarea acordului de asociere.
Or, neexistând o asemenea dovadă, raportat și la lipsa acordului reclamantei și la sesizările acesteia în ce privește executarea de către pârât a lucrărilor ce-i îngrădesc exercitarea dreptului de cooproprietate forțată asupra părților indivize comune, susținerile reclamantului sunt nefondate, ele neîndeplinind cerințele art.304 pct. 9.pr.civ. motiv pentru care recursul urmează a fi respins.
În baza art.274 pr.civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.617 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în doosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red./CA
03.03.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;.
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
