Obligația de a face. Decizia 363/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 363/2008
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 138/A/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu împuternicire în reprezentarea recurentei reclamante u (fila 12) și intimata pârâtă, personal și asistată de avocat G cu împuternicire în reprezentarea acesteia (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și netimbrat.
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/17.10.2008 în valoare de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.
Avocat G depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și cu mandatarul recurentei.
Avocat învederează instanței că nu solicită un nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și pe fond admiterea cererii reclamantei, apreciind că ambele instanțe, de fond și apel, au greșit în aprecierea faptelor și probelor administrare, în sensul că susțin înlăturarea declarațiilor martorilor ca fiind subiective, însă acestea relatează situația faptică și relațiile existente între părți, iar dacă aceste declarații sunt considerate subiective, de ce instanța își construiește motivarea pe declarația pârâtei intimate, neanalizând faptul că aceasta este subiectivă sau obiectivă. Mai susține că declarațiile acestor martori se referă la fapte concrete, iar cei audiați la fond precizează ce utilaje și aparaturi există în dotare, cu ce mașină se face aprovizionarea și când, dau detalii cu privire la construcția geamurilor și relatează fapte concrete de unde rezultă și construcția geamurilor laterale, care fac obiect al litigiului și nu trebuie confundate cu cele care există încă din anul 1965 la acest imobil și dau spre curtea intimatei, neexistând litigiu cu privire la această servitute de vedere, în fapt aceste geamuri laterale fiind construite pe niște goluri de ferestre pentru care nu se impunea autorizație de construcție și nici acceptul intimatei, nefăcând obiectul acestei cauze. În concluzie, având în vedere că obiect al litigiului îl constituie cele două geamuri - ușă de la fațadă și se consideră că în mod greșit instanțele au înlăturat declarațiile martorilor din care rezultă că activitatea magazinului nu produce zgomot și aprovizionarea nu afectează direct proprietatea intimatei, mai mult există sancțiuni administrative pentru transformarea acestui spațiu într-unul comercial și reclamanta este în faza obținerii tuturor autorizațiilor necesare, solicită admiterea recursului de față așa cum a fost formulat.
Avocat G, având cuvântul, solicită instanței a dispune respingerea recursului de față ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a sentinței de fond și deciziei din apel, susținând că sunt reținute de către instanțe în mod corect starea de fapt așa cum a fost dovedită prin probațiunea administrată, iar incidența legii cu privire la obținerea autorizațiilor de construcție și funcționare trebuie impusă atât timp cât toate construcțiile și activitatea s-au desfășurat fără aceste autorizații, fiind impus reclamatei să demoleze lucrările, iar aceasta nu s-a conformat așa cum constată și reprezentantul legal al primarului, fiind aduse modificări de construcție și structură a imobilului, cu montare de uși de acces și geamuri pentru care este nevoie de obținere de autorizații și implică un demers în obținerea a cel puțin 6 acte necesare la dosar. Astfel, concluzionând, instanțele de fond au apreciat obiectiv și legal probele de la dosar, recurentul făcând confuzie între considerentele celor două instanțe, fiind lesne de observat că declarația martorei, reaudiată în apel, a fost apreciată împreună cu întreg ansamblul probator și există și planșe foto care demonstrează că aceste goluri cu vedere directă înspre casa pârâtei creează un disconfort, împreună cu toate activitatea de aprovizionare care blochează atât accesul în proprietatea intimatei cât și circulația pietonilor, apreciază că, raportat și la prevederile art. 44 pct. 7 din Constituția României, instanța de fond și apel au apreciat corect și au motivat în baza asigurării exercitării dreptului de proprietate cu respectarea bunei vecinătăți. În fapt această firmă funcționează din 2006 fără autorizații, deci în mod ilegal, astfel că se impune respingerea recursului de față, cu cheltuieli conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, față de actele dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 238/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost respinsă cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei pentru obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile Anexei 2, lista B pct. b-4 alin 2 al Ordinului Ministerul Transporturilor nr. 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nu creează în sarcina vecinului solicitantului unei autorizații obligația de a-și da acordul, indiferent de circumstanțe, acesta păstrându-și, în principiu, dreptul de a-și manifesta liber voința în acest sens, cu atât mai mult cu cât acordul său reprezintă o limitare implicită a dreptului său de proprietate.
O hotărâre judecătorească nu ar putea suplini voința proprietarului vecin, decât în situația unui abuz de drept din partea acestuia, cu atât mai mult cu cât acesta beneficiază de protecția constituțională a dreptului său de proprietate.
Judecătoria a constatat că pârâta și-a întemeiat refuzul de a-și da acordul la schimbarea destinației imobilului reclamantei pe natura activităților comerciale desfășurate de aceasta din urmă, activitate care produce zgomote, disconfort și blochează trotuarul de acces spre poartă și spre curtea personală, dar și în raport de exercitarea de către reclamantă a atributelor propriului drept în sensul încălcării dispozițiilor art. 612 cod civil potrivit cărora nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății vecinului său de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină.
S-a reținut, totodată, că acordul proprietarului vecin este unica cerință neîndeplinită de către reclamantă, aceasta realizând lucrări de amenajare a fațadei și a spațiilor interioare ale imobilului fără autorizație, astfel cum reiese din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 12/18.10.2006 emis de Primăria Municipiului A
Prin Decizia civilă nr. 138/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de reclamanta u împotriva sentinței de mai sus.
În considerentele deciziei s-a reținut că, în apel, martora, angajata reclamantei, a fost reaudiată, iar declarația sa a fost luată în considerare, dacă se coroborează cu celelalte probe, că instanța de fond a respectat prevederile legale și a apreciat corect mărturia acesteia în raport de celelalte probe testimoniale.
S-a apreciat că amenajarea ferestrelor trebuie să respecte prevederile art. 612 Cod civil.
Din planșele foto depuse la dosarul de fond și declarațiile martorilor audiați în apel reiese că geamurile existau înaintea efectuării de amenajări, acestea fiind doar înlocuite cu geamuri termopan, fiind împărțite în două pentru a se crea 2 băi, iar două existau la pivniță. Aceasta este situația celor care dau spre curtea pârâtei.
În ce privește geamurile de la stradă, reiese că acestea au fost înlocuite cu uși, în vederea transformării celor două camere în spații comerciale.
Așa încât susținerile apelantei sunt eronate deoarece la casă există și geamuri spre proprietatea pârâtei.
În al treilea rând, din declarația dată de intimată a reieșit că aceasta este deranjată de zgomotele făcute cu ocazia aprovizionării, a discuțiilor purtate în stradă în cazul schimbării pieselor la mașini.
Pe de altă parte, aprovizionarea magazinelor se face din stradă, mașinile se opresc în fața porții pârâtei și îi blochează intrarea sau ieșirea din curte cu mașina, traficul pietonal este îngreunat pe perioada aprovizionării.
În al patrulea rând, se reține că reclamanta a transformat aspectul fațadei și a schimbat destinația imobilului, fapt pentru care a fost amendată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 12/18.10.2006 al Primăriei Municipiului A
Într-adevăr, din declarația martorei, reiese că aceasta este cea care are grijă de casa reclamantei, iar fiul acesteia, martorul, audiat de asemenea de instanța de apel, are închiriat un spațiu, deci cele două declarații se apreciază că sunt subiective, ei fiind în relații apropiate cu reclamanta și ca urmare au fost înlăturate.
Într-adevăr, modificarea fațadei nu o afectează pe intimată, ci desfășurarea activității de comerț.
Mai mult, strada pe care este amplasat imobilul nu este una comercială, ci una cu imobile destinate locuirii, astfel că refuzul intimatei este întemeiat, având în vedere disconfortul produs de activitatea desfășurată - respectiv comercializare piese auto.
Întrucât aceasta nu înseamnă o simplă vindere de produse, ci și schimbarea lor și aprovizionarea magazinului cu piese, existând astfel nemulțumiri din partea locatarilor vecini, se reține că zgomotul de stradă este uneori inferior celui produs în unele momente de activitatea comercială.
Pe de altă parte, intimata nu a avut în considerare modificarea adusă fațadei, ci consecințele înființării unor magazie alături de casa ei, în care locuiește.
Prin urmare, refuzul intimatei nu constituie un abuz de drept, ci acesta este justificat pentru motivele arătate mai sus.
Acesta își găsește suportul legal în prevederile art. 44 din Constituția României, care la alineatul 7 arată că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți.
Ca urmare, o hotărâre judecătorească nu poate înlocui voința proprietarului vecin și deci nu poate limita exercițiul dreptului de proprietate în speță al intimatei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de reclamantă și a păstrat în totalitate sentința atacată.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii reclamantei.
În expunerea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a considerat în mod nelegal faptul că depozițiile martorilor sunt subiective pentru că ar fi angajații reclamantei, art. 189 Cod procedură civilă nefăcând referire și la această categorie de persoane atunci când limitează expres persoanele care nu pot fi ascultate ca martori, precizând, totodată, că toate aspectele relatate de aceștia sunt aspecte concrete care pot fi verificate în teren, nefiind aprecieri subiective.
Susține că instanța reține declarația intimatei în sensul că este deranjată de zgomote, deși aceasta nu este susținută de nici o probă, la fel ca și faptul că aprovizionarea magazinului se face din stradă, că mașinile opresc în fața porții pârâtei și îi blochează intrarea în curte, îngreunând și traficul pietonal.
Mai arată că în mod greșit instanțele își justifică respingerea cererii pe considerentul că amenajarea ferestrelor de către reclamantă încalcă prevederile art. 612 Cod civil, în condițiile în care geamurile în litigiu, respectiv cele modificate, nu au vederea spre proprietatea pârâtei, ci spre stradă, iar ferestrele de aerisire orientate spre proprietatea pârâtei există încă de la construcția imobilului.
Totodată, instanța a greșit prin aceea că a răsturnat sarcina probei, atunci când a cerut reclamantei să probeze că spațiul nu produce zgomote, noxe, etc. nimeni nefiind obligat să probeze că un anume fapt nu există, ci este obligat să probeze existența unui fapt despre care susține că se produce.
Afirmă că nu a fost amendată pentru transformarea locuinței în spațiu comercial, așa cum reține instanța, ci pentru modificarea golurilor de fereastră și pentru schimbarea culorii fațadei.
Concluzionând, susține că pârâta intimată nu este afectată în nici un fel de modificările efectuate, deoarece acestea nu produc poluare fonică, noxe sau alte forme de poluare, nu afectează proprietatea sau sănătatea pârâtei, iar ferestrele modificate se află orientate către stradă și nu către proprietatea pârâtei, astfel că refuzul pârâtei nu este justificat, constituind un abuz de drept.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului, susținând că atât sentința instanței de fond, cât și decizia instanței de apel sunt temeinice și legale, refuzul pârâtei de a-și da acordul în calitate de vecină fiind întemeiat, precizând totodată că recursul nu este întemeiat în drept.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii cu care a fost investită prima instanță vizează obligarea pârâtei să-și dea acordul legalizat pentru aprobarea schimbării parțiale a destinației imobilului reclamantei din spațiu de locuit în spațiu comercial.
Din interpretarea prevederilor pct. 4 din lista B anexa 2 normelor metodologice de aplicare a Legii 50/2001 rezultă că acest acord, ori refuzul acestuia trebuie raportate la natura activității adăpostite de construcția cu altă destinație decât cea inițială și la eventuale consecințe de natură a afecta în mod direct persoana căreia i se cere acordul.
În nici un caz nu rezultă din textul menționat că la evaluarea temeiniciei ori netemeiniciei refuzului vecinului direct de a-și da acordul ar trebui luate în considerare și alte aspecte, respectiv încălcarea de către solicitant a dispozițiilor art. 612 Cod civil (susținerea intimatei în acest sens putând fi valorificată și supusă probațiunii doar în cadrul acțiunii distincte prevăzute de lege pentru situația încălcării articolului Codului civil menționat) sau modificarea fațadei imobilului reclamantei (care nu o afectează pe intimată).
Toate aceste chestiuni extind cadrului procesual stabilit prin acțiunea inițială, astfel că în mod greșit instanțele fondului au acceptat efectuarea de probațiune cu privire la acestea și le-au luat în considerare, stabilind și în funcție de acestea faptul că refuzul pârâtei de a-și da acordul solicitat de reclamantă ar fi unul justificat.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în partea din față a imobilului reclamantei, aceasta este una comercială, de vânzare cadouri și piese auto, pe o stradă comercială, de vreme ce în fața celor două imobile, pe aceeași stradă, de află cel mai mare complex comercial din oraș, A.
În acest context, simplele afirmații ale pârâtei în sensul că este deranjată de zgomotul mașinilor care se opresc la magazinul reclamantei pentru aprovizionare, și de faptul că-i blochează accesul în imobil, nesusținute de alte probe sau de acte ale dosarului, nu pot fi de natură să justifice refuzul de a-și da acordul pentru desfășurarea activității comerciale în imobilul reclamantei.
Este adevărat că dreptul de proprietate privată este garantat de art. 44 din Constituție care însă trebuie aplicat nu numai pârâtei, ci și reclamantei, în mod egal.
Dealtfel, aceste texte ale legii fundamentale statuează la alineatul 7 că dreptul de proprietate obligă la asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, stabilind în acest mod anumite limitări în exercitarea dreptului de proprietate.
Totodată se impune a fi observat și art. 57 din Constituție, care prevede că cetățenii români trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
Ori, în speță, nu se poate vorbi de o astfel de bună credință în ceea ce o privește pe pârâtă, atâta timp cât refuzul acesteia de a-și da acceptul în vederea efectuării unei activități comerciale, despre care nu s-au produs dovezi că ar polua fonic ori prin noxe sau vibrații, apare ca fiind neîntemeiat.
Față de cele ce preced, Curtea, reținând întemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă va proceda la admiterea recursului promovat de reclamantă, cu consecința modificării în tot a deciziei recurate, a admiterii apelului și a schimbării în tot a sentinței în sensul admiterii acțiuni.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr. 138/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil - pe care o modifică în tot și în consecință:
(continuare decizia nr. 363/2008 din dosar civil -)
Admite apelul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 238/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil - pe care o schimbă în tot.
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
Obligă pârâta să-și dea acordul pentru schimbarea parțială a destinației imobilului proprietatea reclamantei din spațiu de locuit în spațiu comercial, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre va ține loc de asemenea acord.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/12.11.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
