Obligația de a face. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 389
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 17 martie 2009 privind judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 377 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2624 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunețti în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații intervenienți, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea intimatului reclamant să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 24 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 20.11.2007 sub nr- ulterior precizată, reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând obligarea pârâtului să respecte dreptul de servitute pe care îl are asupra terenului închis, teren pe care îl folosește ca drum de acces, precum și obligarea pârâtului să ridice gardul și porțile amplasate abuziv pe drumul de acces fiind singura cale de acces pe această proprietate, cale de acces existentă de peste 50 de ani.
In cazul în care pârâtul refuză să ridice gardul și porțile amplasate, reclamantul a solicitat să fie autorizat să le ridice pe cheltuiala pârtului.
In cursul cercetării judecătoresti au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, prin care au solicitat obligarea pârâtului să-și ridice gardul și porțile pe care le-a amplasat abuziv si fara nici un temei de drept pe drumul de acces catre locuința ai caror proprietari în indiviziune sunt.
Prin sentința civilă nr.2624/10.07.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul.
S-au admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții si, fiind obligat pârâtul să ridice porțile metalice amplasate la drumul satului, drum public, și la limita de nord a proprietății pârâtului, pe unde drumul de acces traversează proprietatea acestuia, în scopul lăsării libere a drumului de acces cu lățimea de 4 si lungimea de 37. pe latura de vest, respectiv 40 pe latura de est drum de acces dispus după urmatoarele vecinătăti: la teren curți - construcții reclamanți si intervenienti 4m.l, la teren pârât 34. teren reclamanți și intervenienți 6. la drum sat 4. la V 17. 18. 2. iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții și intervenienții să le ridice pe cheltuiala pârâtului.
A fost respinsă cererea privind conservare servitute de trecere, precum și cererea privind obligarea pârâtului la ridicarea gardului.
In temeiul art 274 pr.civ a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500 lei RON cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu avocat si onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că eclamantul si intervenienții sunt proprietarii unei case de locuit și teren aferent situate în V satului, județul G, în tarlaua 1 parcela 19.
Că, aceesul la acest imobil este posibil doar pe un drum de acces de la calea publică spre imobilul casă de locuit, drum ce exista în realitate, că pârâtul a construit un gard din lemn pe o distanță de aproximativ 20 lungime cu porți metalice, în considerarea faptului că ar fi cumpărat acest teren de la numita prin act de vânzare - cumparare.
S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi proprietarul drumului de acces, din probele existente la dosarul cauzei rezultând ca este vorba de o cale de acces ce este folosită de mai multi cetățeni, iar înscrisul sub semnatură privată depus de pâraâ intitulat "act de vanzare", nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Instanța a apreciat că în spță nu-și găsesc aplicabilitatea art 616, 617 civ, întrucât pârâtul nu este proprietarul drumului de acces, servitutea presupunând două imobile ce aparțin la doi proprietari diferiți și în cadastrală drumul închis de pârât nu figurează ca și cale de acces, fila 110.
S-a mai reținut că prin edificarea porților metalice pârâtul a închis drumul de acces, atât la drumul public, cât și la limita proprietății sale, făcând practic impracticabil pentru reclamant și intervenienți drumul de acces care este calea cea mai optimă de la drumul satului la imobilul proprietatea reclamantului și intervenienților, pentru motivul că aceasta este destinația lui și nu afectează proprietatea nimănui, stare de fapt reținută în urma analizării concluziilor întocmite de expert.
S-a apreciat însă că gardul edificat de pârât nu împiedică folosirea drumului de acces, ci doar porțile.
Întrucât gardul construit de pârât nu împiedică folosirea drumului de acces, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la ridicarea gardului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanții pot trece spre proprietatea lor atât pe lângă proprietatea sa, cât și pe porțile ce le-a amplasat la curtea casei sale pe laturile de N, S și V ale proprietății.
În apărare intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, depunând la dosar actul de vânzare nr. 1931 din 15.11.1938.
Prin decizia civilă nr.377/3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
În motivarea deciziei s-a reținut că din probele administrate rezultă că reclamant și intervenienții sunt proprietarii unui imobil, iar accesul la acesta este posibil doar pe drumul de acces indicat, iar apelantul nu face dovada proprietății, înscrisul invocat nefăcând dovada proprietății, porțile metalice edificate împiedicând pe reclamant și intervenienți să-și exercite dreptul propriu de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanțele nu au stabilit corect starea de fapt, prin neanalizarea tuturor dovezilor și din care rezultă că reclamantul și intervenienții au și altă cale de trecere spre proprietatea lor.
S-a arătat că expertul nu a evidențiat în raportul de expertiză existența unui stâlp de beton care îngreunează trecerea pe drumul de acces.
S-a invocat de asemenea, că din actul de vânzare - cumpărare rezultă că terenul cumpărat se învecinează în partea de vest cu terenul lui și nu rezultă existența vreunui drum de acces.
Recursul nu este fondat.
De remarcat este că aprecierea instanțelor privind existența drumului de acces, posibilitatea de acces la calea publică, construirea porților metalice, constituie chestiuni de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute de pct. 10 și 11 în vechea reglementare art. 304 Cod pr. civilă.
Raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și a respectat obiectivele stabilite de către instanță.
În mod fondat s-a reținut că actul de vânzare - cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată între și pârât în anul 2001, nu reprezintă un act translativ de proprietate, astfel că pârâtul prin montarea porților metalice a limitat în mod abuziv accesul reclamantului și intervenienților la propriul imobil.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 377 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2624 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații intervenienți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
27.03.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
