Obligația de a face. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.397/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.578 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul și pe intimatul intervenient în nume propriu, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei pârâte, av., din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind reprezentata recurentei dacă nu prin motivele de recurs solicită reevaluarea stării de fapt și de ce solicită acest lucru, aceasta că și-a motivat recursul prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.90 proc.civ. și solicită aceasta datorită situației existente la fața locului unde sunt niște lucrări efectuate pe baza unor aprobări.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte susține recursul așa cum este formulat solicită admiterea lui potrivit motivelor expuse în memoriul de recurs depus la dosar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.1529/23.02.2006, pronunțată în dosarul civil nr.14705 /2004 al Judecătoriei Cluj - N, a fost respinsă ca lipsită de interes cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta; a fost admisă cererea de intervenție formulată de împotriva pârâtei; a fost obligată pârâta să mute gardul ridicat pe calea de acces înscrisă în nr.-, nr.top.22135/8 dintre punctele 15 - 16 pe aliniamentul pct. A-15, conform planului de situație varianta II din răspunsul la obiecțiunile la expertiza efectuată de către experții, G și, parte integrantă din hotărâre; a fost obligată pârâta să achite intervenientului suma de 807,1 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta au fost la data introducerii acțiunii, proprietari ai unor parcele învecinate, folosind același drum de acces. Astfel, reclamantul a fost proprietarul parcelei cu nr.top.22135/5 și 22135/6 pe care a vândut-o intervenientului, în cursul procesului. Pârâta este proprietara parcelei cu nr.top.22135/4 dobândită cu titlu de partaj succesoral prin Sentința civilă nr.9158/1999 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr.12827 /1997.
Drumul de acces a fost stabilit prin expertiză topografică efectuată de expert în dosarul nr. 12827 /1997, al Judecătoriei Cluj -N, reprezentând o parcelă distinctă cu nr.top 22135/8 înscrisă în CF - C, cu lungimea de 95, lățimea 3 și suprafața de 285. Conform sentinței civile nr. 9158/1999, drum care se află în coproprietatea pe cote părți egale a proprietarilor fondurilor riverane, între care intervenientul și pârâta, precum și coproprietarii parcelelor cu nr.topo. 22135/2, 22135/3, și 22135/7, care nu sunt părți în cauză.
Față de împrejurarea că reclamantul a vândut intervenientului parcela pentru care a fost creat drumul de acces, instanța, în ședința publică din data de 23.02.2006, a constatat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni.
Cu privire la cererea intervenientului, întemeiată pe dispozițiile art.1076 Cod civil, instanța a apreciat că este admisibilă, chiar dacă nu este formulată de către toți coproprietarii afectați de îngrădirea drumului de acces, întrucât nu are caracterul unei acțiuni în revendicare. Intervenientul a susținut că între coproprietari a intervenit o convenție de partaj consființită prin sentința civilă nr.9158/1999, convenție ce nu a fost respectată de pârâtă. Or, intervenientul este persoana prejudiciată prin nerespectarea convenției și care are posibilitatea de a solicita restabilirea situației anterioare.
Pentru identificarea modului de folosință a drumului de acces, a fost efectuată o expertiză topografică de către expert Posta și o contraexpertiză efectuată de către o comisie formată din, G și. Ambele expertize concluzionează că pârâta a ocupat o parte din drumul de acces cu nr.top.22135/8, prin construirea unui gard ce nu respectă limitele trasate de expert, iar drumul de acces fiind obstrucționat de magazia ridicată de pârâtă.
Prima instanță a apreciat că acțiunea intervenientului este întemeiată și a obligat pârâta să mute gardul ridicat pe calea de acces înscrisă în nr.-, nr.top.22135/8, dintre punctele 15 - 16 pe aliniamentul pct. A-15, conform planului de situație varianta II din răspunsul la obiecțiunile la expertiza efectuată de către experții, G și, parte integrantă din hotărâre și să achite intervenientului suma de 807,1 lei cheltuieli de judecată.
Faptul că accesul la parcela intervenientului ar fi posibil și pe un alt traseu, nu o îndreptățește pe pârâtă să procedeze la îngrădirea drumului de acces stabilit prin sentința civilă nr. 9158/1999 atâta vreme cât coproprietarii nu au modificat de comun acord traseul drumului de acces și nici nu s-a solicitat pe cale judecătorească stabilirea unui nou drum de acces.
Prin decizia civilă nr. 578/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- fost admis în parte apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1529 din 23.02.2006 pronunțată în dosar nr. 14705/2004 al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării pârâtei să mute gardul ridicat pe drumul de acces înscris în - C cu nr. topo 22135/8, conform variantei nr. 1 și planului de situație cuprins în anexa nr. 6 raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert, care face parte integrantă din decizie.
Au fost menține restul dispozițiilor sentinței atacate, iar apelanta obligată să achite intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, față de concluziile celor două expertize efectuate în cauză de instanța de fond este necesară efectuarea unei noi expertize topografice.
Prin expertiza efectuată în cauză, expertul a constatat că prin suprapunerea planului de situație actual al porțiunii în litigiu peste planul de situație de la intabulare din expertiza efectuată de ing. că amplasamentul drumului de acces existent în prezent la fața locului nu coincide cu traseul înscris în cartea funciară. Pe planul de situație Anexa nr.6 la raportul de expertiză, expertul a localizat calea de acces existentă în prezent și calea de acces dezmembrată de expertul, constatând că o porțiune din calea de acces, în suprafață de 25 mp se află în perimetrul împrejmuit al apelantei.
Această situație a fost semnalată și în expertizele anterioare, iar suprapunerea planurilor urmărește planul de ansamblu a căii de acces, fiind verificată pe poziția fațadei dinspre drum a construcției existente pe terenul apelantei, încă dinainte de partajarea din anul 1999 (pe planul de situație de la partajare, distanța dintre magazie și latura estică a drumului este de 4,3 metri, iar în prezent această distanță este de 7,5 metri). În această variantă apelanta are acces în imobil pe direcția căii de acces în litigiu, iar de la poartă și până în colțul nord-vestic al parcelei apelantei este teren ocupat din traseul căii de acces desemnate de expert pe planul de la intabulare. În această variantă, apelanta ocupă suprafața de 25 mp. din nr. topografic al căii de acces.
În cuprinsul primului raport de expertiză efectuat în cursul soluționării cauzei la prima instanță experta Poșta a concluzionat în sensul că, între punctele 26-71-73-18, pe o suprafață de 38 mp. cu latura sudică de 3, cea nordică de 2, drumul este închis cu gard, de către apelanta pârâtă și este prezentat grafic pe anexa 1, colorat în galben. Cu ocazia efectuării acestei expertize, pentru a exista posibilitatea determinării poziției drumului de acces cu nr. top. 22135/8, înscris în nr. - C-N, s-a măsurat o suprafață mai mare pentru a exista elemente suficiente de suprapunere cu expertiza de întabulare a parcelelor, efectuată de ing..
Ulterior, raportul de expertiză întocmit de comisia formată din experții, și Gac oncluzionat în sensul că drumul de acces nu respectă dimensiunile din expertiza inițială. S-a concluzionat în sensul că apelanta pârâtă ocupă o porțiune de 3,5 lățime și 15,1 lungime din drumul de acces.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, experții au arătat că planul întocmit de ing., scara 1:500, nu conține nici un element numeric (distanțe sau coordonate), atât referitor la numărul topografic 22135/8 al drumului de acces, cât și al numerelor topografice cu care se învecinează. În același timp, planul nu conține elemente metrice sau coordonate ale unor puncte fixe.
După efectuarea cercetării la fața locului, așa cum a rezultat din dezvoltările ce urmează, tribunalul a optat pentru varianta 1, având în vedere următoarele argumente: concordanța dintre configurația actuală de la fața locului și planurile de situație de la întabulare; posibilitatea realizării unei căi de acces mai puțin curbată și mai apropiată de configurația limitei parcelei inițiale cu nr.top.22135; simplificarea accesului spre parcelele de la nord de parcela apelantei; creșterea valorii de circulație a loturilor de teren, inclusiv a lotului apelantei prin asigurarea unui acces facil la aceste parcele.
Având în vedere situația confuză a căii de acces existente și a celei intabulate, expertul concluzionează că situația complexă de la fața locului se datorează modificărilor limitelor terenurilor din zonă față de cele de pe planurile de carte funciară, iar poziționarea căii de acces spre limita nr.top.22135 face ca traseul acesteia să fie discutabil, ca și traseul limitei dintre numerele topo 22135 și 22136. Cu ocazia cercetării la fața locului părțile au invocat unele aspecte legate de parcela cu nr. top. 22135, dar se constată că proprietarul acestei parcele, numitul, nu este parte în prezenta cauză, astfel încât instanța nu este învestită cu verificarea limitelor dintre cele două parcele - nr. top. 22135 și 22136.
S-a avut în vedere de asemenea faptul că, în cazul variantei II, traseul drumului de acces nu este de natură să elimine divergențele dintre coproprietarii parcelelor învecinate, în lipsa unor planuri clare. În același timp, un acces dificil la parcele va determina scăderea valorii de circulație a acestora.
Cu referire la această variantă, expertul a arătat că ea coincide cu cea înscrisă în, având lățimea de 3 metri și o suprafață de peste de 285 mp. însă nu poate fi raportată la planurile din expertiza de intabulare a expertului, deoarece acestea nu sunt suficient de precise. De asemenea, accesul la parcela apelantei se va face pe latura vestică și nu pe cea sudică, așa cum se întâmplă în prezent.
În ceea ce privește susținerile apelantei potrivit cărora actuala cale de acces exista și anterior intabulării din anul 1999, se constată că în expertiza de întabulare, efectuată de expertul, calea de acces a fost preluată conform situației de la fața locului și înscrisă în cartea funciară ca parcelă separată. Așa se explică și faptul, constat de toți experții numiți în cauză, că nu există coordonate pentru determinarea clară a traseului servituții. Din această perspectivă trebuie analizate și aspectele legate de racordurile existente pe actualul traseu al căii de acces, realizate de către apelantă. Situația neclară a drumului de acces impune reglementarea acesteia, iar lipsa de precizie a expertizei care a stat la baza pronunțării sentinței de intabulare este necesar să fie remediată.
Impotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe prev.art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurenta a arătat că argumentele reținute de instanța de apel în favoarea variantei I sunt neconcludente, pentru că în calea de acces nu este așa curbată în realitate înspre parcela cu nr.top 22135/5, cum este redată în schița efectuată de expert, traseul actual este greșit indicat între pct.18-21-22 proprietarii blocului de locuințe având subsolul acestuia garajele la care accesul se realizează pe acel traseu.
În același timp parcelele de la nordul parcelei pârâtei au avut și au acces pe același drum cu o lățime de 3,29 mp, așa cum rezultă din planul de situație din raportul de expertiză, încă din anul 1999, respectând până în prezent drumul de servitute stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aspectele reținute de instanța de apel sunt contrazise de concluziile expertului, care în varianta II solicitată de pârâtă arată că ea coincide cu cea înscrisă în Cf având lățimea de 3 și o suprafață de peste 285, însă nu poate fi raportată la planurile din expertiza efectuată de, deoarece acestea nu sunt suficient de precise.
În sprijinul variantei II solicitată de pârâtă vine și faptul că lucrările aflate pe terenul ei sunt anterioare datei la care s-au intabulat loturile de teren și calea de acces prin sentința civilă nr. 9158/1999.
Prin adoptarea variantei II din raportul de expertiză s-ar respecta situația existentă la fața locului încă din anul 1999, respectiv drumul de acces nu este îngrădit și gardul este la fel ca la data efectuării expertizei de către expertul, drumul de acces este intabulat în CF conform sentinței civile nr. 9158/1999 a Judecătoriei Cluj -N, iar subdobânditorii terenurilor vândute trebuie să respecte situația de fapt și de drept, cu atât mai mult cu cât calea de acces a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că pârâta nu obturat calea de acces, ci și-a amenajat intrarea la parcela sa, urmând linia dreaptă a căii de acces, dar servitutea de trecere cotește spre stânga urmând traseul gardului proprietarului.
Instanța de apel nu ținut seama și de cheltuielile ce vor trebui efectuate pentru mutarea racordurilor de apă și curent atunci când au optat pentru varianta I din expertiză.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 9158/1999 a Judecătoriei Cluj -N fost instituit drumul de acces cu nr.top 22135/8 în suprafață de 285 mp, destinat celor care folosesc parcelele de teren rezultate din dezmembrarea numărului topografic 22135.
Pronunțarea acelei sentințe s- făcut pe baza expertizei tehnice efectuată în cauză de expert.
Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond de expert Posta și expertiza tehnică efectuată la aceeași instanță de către experții, și G au concluzionat că drumul de acces este închis cu gard de către pârâta, că pârâta ocupă din drumul de acces o porțiune de 3,5 lățime și 15,1 lungime, că drumul de acces nu respectă dimensiunile din expertiza tehnică inițială întocmită de expert V, că drumul de acces este obstrucționat de pârâtă.
Prin aceleași expertize s- mai stabilit că planul întocmit de expertul nu conține elemente metrice sau coordonate ale unor puncte fixe, distanțe sau coordonate referitoare la nr.top 22135/8 al drumului de acces.
Expertiza tehnică efectuată la instanța de apel d către expertul concluzionat că prin suprapunerea planului de situație actual al porțiunii de teren în litigiu, peste planul de situație în baza căruia s-a făcut intabularea întocmit de expert, ca de altfel și cu celelalte expertize efectuate, că, amplasamentul drumului de acces existent în prezent la fața locului, cât și calea de acces dezmembrată de eexpertul nu coincide cu terenul înscris în CF, că o porțiune din calea de acces în suprafață de 25 mp se află în perimetrul împrejmuit de pârâta .
De altfel, soțul pârâtei a arătat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de către instanța de apel că gardul din partea vestică a parcelei a fost construit în anul 1999, după efectuarea expertizei tehnice de către expertul.
Cu aceeași ocazie, expertul prezent la fața locului a arătat că traseul drumului de acces nu are configurația identică cu cea din prima expertiză efectuată. Acest aspect este relevat și în răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert (71) în care se arată că, configurația căii de acces desenată la intabulare nu coincide celei de la fața locului și că doar prin intențiile declarate în prezent expertul ar fi trasat calea de acces pe limita imobilului, pentru că planurile întocmite de acesta cu ocazia efectuării expertizei nu indică o situație verificabilă, iar suprapunerea acestor planuri cu situația actuală nu indică poziționarea căii de acces pe limita imobilului.
Varianta I aleasă de instanța de apel răspunde și altor cerințe decât cele tehnice reținute mai sus. Astfel, varianta I răspunde și posibilității de realizare unei căi de acces mai puțin curbată și mai apropiată de configurația limitei parcelei inițiale cu nr.top 22135, simplifică accesul spre parcelele de la nord de parcela pârâtei și duce la creșterea valorii de circulație loturilor de teren, inclusiv a lotului pârâtei.
În contextul acestor rețineri, susținerile recurentei privind configurația drumului de acces, sunt nefondate. Prin prisma acestui fapt,trebuie analizate și aspectele referitoare la racordurile existente pe traseul căii de acces realizate de către apelantă pe un teren care nu-i aparținea și care era destinat căii de acces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.578 din 19.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/10.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu