Obligația de a face. Decizia 3999/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1852/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3999/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C împotriva sentinței civile nr.2154 din data de 22.12.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Federația Sindicală a din România-având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 52 dosar recurs și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin consilier juridic cu delegație atașată la fila 53 dosar recurs, lipsind intimata-reclamantă Federația Sindicală a din România.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 27.05.2009 de către intimata-reclamantă Federația Sindicală a din România întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, la care a atașat în dovedirea cererii un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Recurentele-pârâte prin reprezentanți arată că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate în cauză de către intimata-reclamantă și nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților recurente asupra recursului declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâtei, cât și asupra recursului declarat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin consilier juridic solicită admiterea recursului său întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă directe cu instituția recurentă, astfel că nu poate avea calitate procesuală în acest litigiu.
Recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C prin consilier juridic având cuvântul arată că au personalitate juridică, însă reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în calitate de ordonator principal de credite. Mai arată că instituția pe care o reprezintă are buget propriu, însă, în lipsa banilor care provin de la recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, unitatea nu poate acorda aceste tichete de masă așa cum se solicită de către reclamanți.
Pe fondul recursului său, recurenta-pârâtă prin consilier juridic solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, să se constate că dispozițiile art. 1 alin.(1) din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu sunt imperative, acordarea acestui drept fiind așadar o opțiune a angajatorului în limita stabilită de prevederile bugetare de stat, sau după caz, locale. Ca atare, nu se instituie obligativitatea acordării tichetelor de masă, această soluție fiind consacrată și de decizia nr.297/11.03.2008 a Curții Constituționale referitoare la acordarea tichetelor de masă.
Pentru toate aceste considerente, față de cele pe larg dezvoltate în scris, recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C prin consilier juridic concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca netemeinică și nelegală.
În ce privește recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin consilier juridic având cuvântul asupra recursului declarat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
Recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C prin consilier juridic având cuvântul în ce privește practica judiciară depusă de către intimata-reclamantă odată cu întâmpinarea formulată în cauză, arată că acea practică se referă la acordarea tichetelor de masă în ce privește funcționarii publici, ori, în speță nu poate fi vorba de așa ceva.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2008 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta Federația Sindicală a din România a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând obligarea acesteia la acordarea lunară a tichetelor de masă personalului sanitar auxiliar veterinar, începând cu data de 09.12.2006.
Prin sentința civilă nr.5400/01.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași unde a fost înregistrat la data de 15.11.2008 sub nr-.
La data de 26.11.2008, reclamanta a formulat o precizare a acțiunii, arătând că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Direcției Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C, instituției subordonată Autorității Naționale, deoarece membrii sindicatului reclamant sunt încadrați cu contract de muncă la această direcție.
Prin sentința civilă nr.2154/22.12.2008, Tribunalul Călărașia admis excepția autorității de lucru judecat pentru pretențiile aferente perioadei 13.11.2004-31.12.2007 și a respins acțiunea reclamantului pentru perioada 13.11.2004-31.12.2007; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România împotriva pârâților Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C, a obligat pârâtele, în solidar, la acordarea tichetelor de masă în favoarea personalului contractual, membrii Federației Sindicale a din România, începând cu data de 01.01.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a admis mai întâi excepția autorității de lucru judecat în temeiul art.137 Cod procedură civilă pe considerentul că pentru perioada 13.11.2004-31.12.2007 s-a pronunțat de către Tribunalul Călărași sentința civilă nr.1158/09.07.2008, definitivă și executorie, în dosarul nr-,
Pe fondul cauzei s-a constatat întemeiată acțiunea reclamanților și a fost admisă, în parte, pe următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.157 din Codul Muncii salariile din unitățile bugetare sunt reglementate expres prin lege.
Personalul din unitățile sanitar veterinare este salarizat în baza nr.2/2006 cu aplicarea reglementării speciale din Legea nr.435/2006.
Cum art.23 din Legea nr.435/2006 statuează clar dreptul acestui personal la 20 tichete de masă, acest text de lege se aplică cu prioritate față de reglementarea comună generală prevăzută de Legea nr.142/1998 și, prin urmare, odată cu intrarea sa în vigoare dreptul acestor salariați la tichete de masă s-a născut și trebuie acordat fără nicio îngrădire.
Fiind un drept expres prevăzut de lege, acesta nu poate fi condiționat de limitele bugetare, prin legea specială prevăzându-se și aceste resurse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 11.02.2.009 pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și la data de 03.02.2009 Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.03.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor se critică sentința pentru nelegalitate pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă.
Susține recurenta că nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă directe cu instituția chemată în judecată. Deoarece au calitate de personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C, eventuala obligare la plata tichetelor de masă poate fi analizată în raport cu această instituție și nu cu organul ierarhic superior.
Se menționează și faptul că direcțiile teritoriale au personalitate juridică, conform HG nr.130/2006 și OG nr.42/2004.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de Federație deoarece tichetele de masă pot fi acordate numai în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, iar pentru anul 2008 instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare, nu au acordat tichete, prin efectul OUG nr.90/2007.
Prin motivele de recurs formulate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C se invocă de asemenea dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală.
Se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei procedurii prealabile în contencios administrativ, conform art.7 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, se precizează că din cei 95 de reclamanți numai 9 sunt angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, restul având raport de muncă cu durată determinată. Se precizează dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.142/1998, precum și dispozițiile art.2 al.2 din aceeași lege, pentru a arăta că acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului iar nu o obligație, aceasta fiind de altfel stabilită în limita prevederilor bugetare.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri bugetare pentru anul 2008, unitatea nu poate acorda tichete de masă astfel cum au solicitat reclamanții.
La data de 27.05.2009, intimata-reclamantă Federația Sindicală a din România a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Ambii recurenți au susținut nelegalitatea hotărârii dată de Tribunalul Călărași sub aspectul modului de aplicare și interpretare a legii privind acordarea tichetelor de masă salariaților din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de Codul muncii. În egală măsură, s-a invocat greșita aplicare a legii prin raportare la analiza calității procesuale pasive a Autorității în acest litigiu de muncă.
Curtea va cerceta așadar recursurile în limitele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Este fondat recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Reclamanții, personal contractual din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C cu contract individual de muncă cu durată determinată respectiv nedeterminată, au solicitat obligarea celor două instituții la plata tichetelor de masă începând cu data de 09.12.2006.
Pentru a se verifica calitatea procesuală pasivă trebuie menționat că n litigiile aparținând jurisdicției muncii, părți pot fi persoanele fizice și juridice nominalizate în art.282 Codul muncii, respectiv salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, precum și alte persoane fizice și juridice care au vocația de părți ale unui conflict de muncă în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă. În cazul de față, calitatea procesuală pasivă a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor trebuie analizată prin raportare atât la prima ipoteză cât și la ultima ipoteză. Ori, este evident că această persoană juridică nu are calitate de angajator, raporturile de muncă ale reclamanților fiind stabilite cu o altă instituție publică subordonată acestei autorități, aspect demonstrat cu copiile carnetelor de muncă ale membrilor sindicatului reclamant. Cât privește ultima ipoteză nu s-a dovedit obligația de plată de către autoritate către instituțiile subordonate acesteia a vreunor drepturi bănești stabilite prin lege ori prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, în cauză nu subzistă calitatea procesuală pasivă a acestei recurente-pârâte, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va fi admis recursul și modificată hotărârea în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Recursul declarat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C este nefondat.
Verificând aplicarea legii, Curtea reține mai întâi situația de fapt potrivit căreia membrii sindicatului reclamant care au pretins obligarea recurentei-pârâte la alocarea tichetelor de masă au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor În această calitate, beneficiază de drepturi salariale și alte drepturi stabilite prin Legea nr.435/27.11.2006 (publicată în MO nr.980/7.12.2006). Această lege prevede în art. 23 că personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor, începând cu data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare, pretenția dedusă judecății de a se acorda tichete de masă, reprezintă un conflict de muncă ce se soluționează după regulile generale ale Codului muncii pentru că raporturile dintre părți au la bază contracte individuale de muncă. Membrii sindicatului nefiind funcționari publici nu au deschisă acțiunea în contencios administrativ, deci nu era necesar a se îndeplini procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004.
Pretențiile intimaților-reclamanți sunt întemeiate pentru perioada ulterioară lunii ianuarie 2008, după cum corect a constatat tribunalul.
Astfel, Legea nr.435/2006 este o lege specială de salarizare a personalului din sistemul sanitar-veterinar care prevede dreptul acestei categorii profesionale la 20 de tichete de masă lunar pe care însă angajatorul, instituție publică, le poate acorda numai în măsura în care există credite bugetare în acest sens. În anul 2008 s-a susținut că nu există venituri bugetare alocate pentru plata tichetelor de masă, motiv pentru care nu au fost acordate.
Curtea constată însă că dreptul reclamanților la plata celor 20 de tichete lunare este un drept care izvorăște din lege, iar neplata dreptului este imputabilă angajatorului care nu se poate apăra susținând că nu are fonduri alocate pentru această plată. Ordonatorul de credite trebuie să prevadă respectarea legii și să dimensioneze în așa fel bugetul propriu încât să respecte drepturile salariale consacrate de lege în mod imperativ, iar nu sub condiția asigurării veniturilor în buget.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr.2154 din data de 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Federația Sindicală a din România.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond: Tr.;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
