Obligația de a face. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.405/R
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâții, G, -, G și împotriva deciziei civile de apel nr. 670/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâta intimată Primăria municipiului L - Compartimentul Urbanism Mediu - prin reprezentanții săi legali, și cu pârâtul intimat Municipiul L - prin Primar-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 09 aprilie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 16 aprilie 2009.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă introdusă la 2.10.2007 și înregistrată la udecătoria Lugoj sub nr.2290 /252, reclamanta, cheamă în judecată pe pârâții și, G și, G și, Primăria L - Compartimentul Urbanism Mediu prin reprezentanții săi legali și Municipiul L - prin Primar -, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de acord al pârâților cu privire la schimbarea destinației locuinței proprietatea sa în spațiu comercial și practicarea unor căi de acces la aceasta direct din strada -.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este proprietara apartamentelor 1 și 3 din imobilul înscris în 10 nr. top 16-17/ casă curte și grădinîă în suprafață totală de 2344 mp,iar pârâții de sub B -9-10 G și, fiind coproprietari pe cota de părți din apartamentul nr. 4 și pârâții de sub B 11-12 G și, fiind coproprietari pe cealaltă cotă de din apartamentul nr. 4.
Pârâții și, dețin în coproprietate câte părți din apartamentul nr. 2.Toți proprietarii apartamentelor de mai sus având și o cotă diferită de proprietate din terenul construit și neconstruit,fiind bunuri comune terenul construit și neconstruit,accesul din stradă,împrejmuirea, acoperișul tip șarpantă, podul, accesul la pod, boxe, racordurile de apă, canal și electricitate.
Reclamanta a mai avut divergențe cu coproprietarii, fiind împiedicată să își exercite atributele dreptului de proprietate în aceleași condiții cu ceilalți coproprietari, motivându-se că este de etnie rromă.
Prin sentința civilă nr. 663/25.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Lugoj admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în L-. 1 jud. T, împotriva pârâților și, domiciliați în L-, 2,jud. T, G și,domiciliați în L-. 2 Jud.T, G și, domiciliați în L-. 4 jud.T și Municipiul L prin Primar și în consecință:
Încuviințează schimbarea destinației locuinței de pe-,. 1, proprietatea reclamantei, în spațiu comercial, cu condiția practicării unei căi de acces direct din stradă.
Prezenta ține loc de acord al pârâților persoane fizice cu privire la schimbarea destinației locuinței.
Respinge pentru lipsă de calitate procesuală pasivă acțiunea față de pârâta Primăria Municipiului - Compartimentul Urbanism Mediu.
Obligă pârâții persoane fizice la 1.080 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat acțiunea reclamantei întemeiată, pentru că, pe de o parte aceasta este proprietară exclusivă asupra apartamentului nr. 1 situat în T, pe-, asupra căruia dorește să execute lucrări de transformare în spațiu comercial și pe de altă parte aceasta dorește să folosească pentru deservirea acestui viitor spațiu comercial, căile de acces comune, pârâta Primăria municipiului L - Compartimentul Urbanism mediu - neavând calitatea procesuală pasivă, dar o asemenea calitate o are pârâtul Municipiul L - prin Primar - în considerarea ideii opozabilității hotărârii, neemiterea autorizației de construcție, nefiind culpa acestuia.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții, G, G și, solicitând schimbarea ei, în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că prin transformarea spațiului de locuit într-un spațiu comercial reclamanta intimată le creează un disconfort, prin zgomote ce se vor produce și că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, neputând fi substituit în acest mod consimțământul lor.
Prin decizia civilă nr.670/A/17.10.2008,pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâții de mai sus, reținând în esență aceeași stare de fapt, respectiv că prin deschiderea căii de acces pretinse de reclamantă nu se produce vreun prejudiciu pârâților apelanți, câtă vreme nu este stabilită natura activității, ce se va desfășura în acest spațiu comercial, neputându-se prezuma că orice activitate comercială desfășurată este producătoare de zgomote, pârâții refuzând nejustificat să-și dea acordul la schimbarea destinației locuinței reclamantei.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, pârâții, G, -, G și, solicitând modificarea ambelor hotărâri judecătorești, în tot, în sensul ca, prin admiterea apelului lor, să se dispună respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, criticând cele două hotărâri judecătorești pentru nelegalitate.
În motivarea recursului lor, pârâții invocă 10 (zece) motive de recurs și anume: 1.imobilul în cauză este format din 4 apartamente aflate în indiviziune forțată, 2.transformarea apartamentelor nr.1 și 3, din spațiu de locuit, în spații comerciale;cum cere reclamanta, aduce atingere părților comune aflate în indiviziune forțată; 3.intrarea la apartamentul nr.2 (proprietatea pârâților și ) se află între intrările nr.1 și 3, (proprietatea reclamantei); 4. lipsește acordul notarial al coproprietarilor și proprietarilor vecini; 5.transformarea celor două apartamente ale reclamantei în spațiu comercial încalcă prevederile art. 6 din Legea nr.137/1995, privind protecția mediului; 6. prin transformarea spațiului în discuție, din locuință în spațiu comercial se diminuează și mai mult numărul de locuințe necesare Municipiul L, care are un mare deficit de locuințe; 7.cererea reclamantei apare abuzivă și este făcută în scop de șicană pentru a-i împiedica pe pârâți să folosească în mod normal locuințele lor și a-i determina să părăsească spațiile acestora de locuit, în vederea cumpărării lor de către reclamantă, la un preț de nimic, 8. reclamanta nu a depus toată documentația necesară pentru obținerea autorizației necesare, neprecizând ce fel de spații comerciale dorește să deschidă, fiind posibil ca în viitor reclamanta să-și schimbe profilul de activitate într-un ordinar, a cărui funcționare poate să le facă imposibilă viața pârâților, bețivii transformând curtea comună într-un WC public, etc; 9) clădirea în litigiu nefiind niciodată spațiu comercial, ci de locuit, încă din anul 1955 și în fine 10) acțiunea reclamantei nu are temei juridic, fiind inadmisibilă asemenea acțiune, care să schimbe voința omenească, instanța de judecată neputându-se substitui voinței omenești, sufletului și credinței, speranței și scopului în viață al unui om.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea urmează în temeiul dispozițiilor al. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să admită ca fondat prezentul recurs al pârâților de mai sus, să modifice decizia civilă de apel atacată, în sensul că va admite apelul acestor pârâți și va schimba sentința civilă nr.663/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr-, dispunând în consecință respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, având ca obiect obligația de a face, conform considerentelor ce se vor expune în continuare mai jos, ambele instanțe de judecată, anterioare - de fond și de apel - reținând o eronată stare de fapt, în baza cărora au făcut și o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie, când au admis acțiunea reclamantei, în modul arătat și prin aceasta au pronunțat hotărâri lipsite de temei și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că într-adevăr, imobilul în litigiu este compus dintr-un număr de patru apartamente care - toate - au în indiviziune forțată, următoarele bunuri comune: terenul construit și neconstruit, accesul din stradă, împrejmuirea, acoperișul tip șarpantă, podul, accesul la pod, boxe, racordurile de apă, canal și electrice, așa cum rezultă din cuprinsul extrasului de carte funciară aflat la fila 26 dosar de fond al cauzei și o eventuală transformare a apartamentului nr.1, ce constituie proprietatea reclamantei, din spațiu de locuit, adică dintr-o locuință, într-un spațiu comercial - așa cum a solicitat reclamanta recurentă - nu se poate face - în mod evident - decât prin se aduce atingere acestor părți comune aflate în indiviziune forțată, adică prin legalizarea drepturilor copârâților recurenți de mai sus asupra acestor părți comune, ceea ce face convingerea instanței de recurs că este cazul admiterii prezentului recurs al pârâților sus indicați și respingerii acțiunii reclamantei intimate.
Această soluție se impune în recurs și datorită faptului că, potrivit schiței de plan, aflată la fila 14 din dosarul cauzei de fond, intrarea la apartamentul nr. 2 - ce constituie proprietatea recurenților pârâți și - se situează între intrările la apartamentele nr. 1 și 3 - ce constituie proprietatea reclamantei și ca atare, indiferent de destinația comercială ce o va da reclamanta celor două apartamente ale sale este de la sine de înțeles și apare evident că această reclamantă nu poate avea altă posibilitatea legală de a depozita mărfurile și ambalajele acestora decât în curtea comună a tuturor părților litigante, care se află însă în indiviziune forțată, în apartamentul nr. 3 și în intrarea uscată, care, de asemenea, se află în indiviziune forțată și prin care toți coproprietarii tabulari, mai sus - menționați intră și ies din curte cu autoturismele lor, ( în această curte comună existând 3 garaje pentru autoturisme), care autoturisme vor fi în acest mod blocate de reclamantă, cu marfa ei și ambalajele aferente acesteia.
În acest context faptic și juridic, aspectul că recurenții pârâți de mai sus nu-și dau acordul la transformarea acestui spațiu de locuit, în litigiu, în spațiu comercial Curtea îl consideră justificat și legitim, din partea tuturor coproprietarilor tabulari menționați, deoarece prin realizarea acestui acord li s-ar știrbi în mod evident dreptul lor de proprietate și le-ar crea prejudicii. În acest sens este și practica judecătorească în materie, chiar instanței supreme, conform și deciziei civile nr. 1567 din 1.09.1992.
În consecință, Curtea stabilește că prin schimbarea destinației spațiului în discuție, din locuință, în spațiu comercial, interesele procesual - civile legitime ale recurenților sunt grav vătămate și îi prejudiciază în exercitarea cu bună credință a drepturilor lor recunoscute de lege, respectiv de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 31/ 30.01.1954, privitor la persoanele fizice și la persoanele juridice, în scopul satisfacerii intereselor procesuale și materiale, în acord cu interesul general al comunității locale și societății civile, precum și cu păstrarea și ocrotirea regulilor sociale de conviețuire civilizată, în vederea prevenirii și de noi conflicte între vecini, care trebuie să conviețuiască în mod pașnic și liniștit, prin evitarea producerii de zgomote deranjante, care mai pot crea disconfort și poluare fonică a mediului înconjurător, și prin prisma încălcării prevederilor Legii nr.137/1995, privind protecția mediului, căci mărfurile alterate vor produce disconfort, datorită mirosurilor neplăcute pentru toți acești colocatari recurenți.
În același sens s-a pronunțat și instanța supremă, prin decizia civilă nr. 489 din 27.02.1998.
Așa fiind, pentru toate considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs al pârâților de mai sus și va dispune modificarea ambelor hotărâri judecătorești anterioare, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aflată în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, reclamanta intimată va fi obligată să le plătească pârâților recurenți, de mai sus - la cererea acestora - suma de 2100 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, în toate instanțele, justificat cu împuternicirile avocațiale și chitanțele aferente, aflate la fila 49, 50 și 60 din dosarul Judecătoriei Lugoj, la fila 5 și 19 din dosarul instanței de apel, respectiv Tribunalul Timiș și la fila 6 și 7 din prezentul dosar de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, G, -, G și împotriva deciziei civile de apel nr. 670/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâților de mai sus și schimbă sentința civilă nr. 663/25.03.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar cu același număr și în consecință respinge acțiunea reclamantei, având ca obiect obligația de a face.
Obligă reclamanta intimată să plătească pârâților recurenți de mai sus suma de 2.100 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial, în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.TP/ 4 mai 2009
Dact NF/ 4 mai 2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător
Prin sentința civilă nr. 663/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Lugoja admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților, G, G, și Municipiul L prin primar și în consecință s-a încuviințat schimbarea destinației locuinței de pe-,. 1, proprietatea reclamantei, în spațiu comercial, cu condiția practicării unei căi de acces direct din stradă.
Prezenta ține loc de acord al pârâților persoane fizice cu privire la schimbarea destinației locuinței.
A fost respinsă pentru lipsă de calitate procesuală pasivă acțiunea față de pârâta Primăria Municipiului L.
Au fost obligați pârâții persoane fizice la 1.080 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut în primul rând că, reclamanta este proprietară exclusivă asupra apartamentului nr. 1 situat pe-, apartament asupra căruia aceasta dorește să execute lucrările de transformare în spațiu comercial. Fiind amplasat direct spre stradă, așa cum se poate observa și din pozele anexate, este lesne de practicat o cale de acces de acces direct din stradă, respectiv o ușă,care nici nu ar schimba aspectul exterior al imobilului.
Pe de altă parte, așa cum a precizat reclamanta, nu dorește să folosească pentru deservirea acestui spațiu comercial căile de acces comune,accesul făcându-se pe ușa ce se va practica în zid direct din stradă.
Nefiind vorba de un spațiu de alimentație publică,care ar presupune nașterea unui eventual disconfort din partea vecinilor,nu este justificată opoziția pârâților cu atât mai mult cu cât pe această stradă sunt mai multe magazine private și care au primit autorizațiile necesare.
Sunt de notorietate spațiile comerciale deschise la parterurile anumitor blocuri și care au beneficiat de acordul vecinilor,iar faptul că reclamanta este de etnie rromă nu ar putea constitui un argument pentru a i se refuza eliberarea autorizațiilor necesare.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, și a admis-o, față de pârâții persoane fizice,hotărârea urmând să suplinească acordul pârâților cu privire la schimbarea destinației locuinței de mai sus în spațiu comercial și practicarea unei căi de acces la aceasta direct din stradă.
Cât privește calitatea procesuală a pârâtei Primăria Municipiului L, Compartimentul Urbanism Mediu, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a constatat că într-adevăr aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la pârâtul Municipiul L -prin primar,calitatea procesuală pasivă a acestuia,este legitimată doar de ideea opozabilității hotărârii, neemiterea autorizației în discuție nefiind culpa acestuia.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâții persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1.080 lei,reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții solicitând schimbarea ei în tot în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâții - apelanți au arătat că prin transformarea spațiului de locuit într-unul comercial reclamanta - intimată le creează un disconfort, mai ale familiei, prin zgomotul ce se va produce.
Cu privire la restul spațiilor comerciale deschise pe aceeași stradă, pârâta apelantă precizează că în acele imobile nu locuiesc persoane ci sunt toate închiriate cu această destinație.
A mai susținut pârâta apelantă că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, neputând fi substituit în acest mod consimțământului lor.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, susținând că pârâții tind să creeze gravă confuzie, atunci când se referă la prejudiciul ce li s-ar cauza și când își motivează refuzul de a consimți, între autorizarea practicării unei căi de acces și transformarea spațiului de locuit într-unul comercial și caracterul de local de alimentație publică, care ar putea îndreptăți temerea că li s-ar crea un disconfort, însă pentru aceasta sunt necesare aprobări și autorizări speciale, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse.
Starea de fapt dedusă judecății a fost corect stabilită de prima instanță, în sensul că reclamanta intimată și pârâții - apelanți, G, G, sunt proprietari exclusiv asupra apartamentelor înscrise în CF col nr. 10. și dețin în coproprietate forțată părțile comune ale imobilului evidențiate în aceeași coală de CF.
De asemenea, în mod just a constatat prima instanță că deschiderea căii de acces pentru apartamentul nr. 1 proprietatea reclamantei se va realiza direct la acest spațiu fără a afecta părțile comune ale imobilului și fără a fi de natură a le cauza pârâților vreun prejudiciu, care ar putea să justifice refuzul lor de a consimți la realizarea acestei lucrări.
Motivul invocat de pârâți în apel cum că prin schimbarea destinației spațiului ar fi prejudiciați prin zgomotul ce se va produce nu poate fi reținută câtă vreme nu este stabilită natura activității ce se va desfășura și nici nu se poate prezuma că orice activitate comercială desfășurată este producătoare de zgomot.
Având în vedere principiul unanimității ce guvernează proprietatea comună forțată și prevederile Legii nr. 230/2007 ce împiedică realizarea unor lucrări de natura celor solicitate de reclamantă fără acordul tuturor coproprietarilor și vecinilor, și că pârrâții aflați în această situație, refuză nejustificat să-și dea acordul, motivele invocate nefiind de natură a le argumenta refuzul și cum prin acest refuz sunt nesocotite drepturile reclamantei recunoscute prin art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, cu temei prima instanță apreciindu- ca fiind abuziv ( refuzul de a consimți) a admis acțiunea reclamantei, hotărârea fiind legală și temeinică, context în care va fi respins ca nefondat apelul.
Se va face aplicația dispozițiilor art. 274.pr.civ. fiind obligați pârrâții apelanți la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârrâții - apelanți, domiciliați în L,-,.2, județ T, G, domiciliați în L,-,. 4, județul T, G, ambii cu domiciliul în L,-,.2, județ T, împotriva sentinței civile nr. 663/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată domiciliată în L,-, județ T, și pârrâtul intimat, și Primăria Municipiului cu sediul în L, nr. 4, județ
Obligă apelanții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta - intimată, în sumă de 1.500 lei.
.trib.
Prin sentința civilă nr. 663/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Lugoja admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților, G, G, și Municipiul L prin primar și în consecință s-a încuviințat schimbarea destinației locuinței de pe-,. 1, proprietatea reclamantei, în spațiu comercial, cu condiția practicării unei căi de acces direct din stradă.
Prezenta ține loc de acord al pârâților persoane fizice cu privire la schimbarea destinației locuinței.
A fost respinsă pentru lipsă de calitate procesuală pasivă acțiunea față de pârâta Primăria Municipiului L.
Au fost obligați pârâții persoane fizice la 1.080 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut în primul rând că, reclamanta este proprietară exclusivă asupra apartamentului nr. 1 situat pe-, apartament asupra căruia aceasta dorește să execute lucrările de transformare în spațiu comercial. Fiind amplasat direct spre stradă, așa cum se poate observa și din pozele anexate, este lesne de practicat o cale de acces de acces direct din stradă, respectiv o ușă,care nici nu ar schimba aspectul exterior al imobilului.
Pe de altă parte, așa cum a precizat reclamanta, nu dorește să folosească pentru deservirea acestui spațiu comercial căile de acces comune,accesul făcându-se pe ușa ce se va practica în zid direct din stradă.
Nefiind vorba de un spațiu de alimentație publică,care ar presupune nașterea unui eventual disconfort din partea vecinilor,nu este justificată opoziția pârâților cu atât mai mult cu cât pe această stradă sunt mai multe magazine private și care au primit autorizațiile necesare.
Sunt de notorietate spațiile comerciale deschise la parterurile anumitor blocuri și care au beneficiat de acordul vecinilor,iar faptul că reclamanta este de etnie rromă nu ar putea constitui un argument pentru a i se refuza eliberarea autorizațiilor necesare.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, și a admis-o, față de pârâții persoane fizice,hotărârea urmând să suplinească acordul pârâților cu privire la schimbarea destinației locuinței de mai sus în spațiu comercial și practicarea unei căi de acces la aceasta direct din stradă.
Cât privește calitatea procesuală a pârâtei Primăria Municipiului L, Compartimentul Urbanism Mediu, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a constatat că într-adevăr aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la pârâtul Municipiul L -prin primar,calitatea procesuală pasivă acestuia,este legitimată doar de ideea opozabilității hotărârii, neemiterea autorizației în discuție nefiind culpa acestuia.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâții persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1.080 lei,reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții solicitând schimbarea ei în tot în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâții - apelanți au arătat că prin transformarea spațiului de locuit într-unul comercial reclamanta - intimată le creează un disconfort, mai ale familiei, prin zgomotul ce se va produce.
Cu privire la restul spațiilor comerciale deschise pe aceeași stradă, pârâta apelantă precizează că în acele imobile nu locuiesc persoane ci sunt toate închiriate cu această destinație.
A mai susținut pârâta apelantă că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, neputând fi substituit în acest mod consimțământului lor.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, susținând că pârâții tind să creeze gravă confuzie, atunci când se referă la prejudiciul ce li s-ar cauza și când își motivează refuzul de a consimți, între autorizarea practicării unei căi de acces și transformarea spațiului de locuit într-unul comercial și caracterul de local de alimentație publică, care ar putea îndreptăți temerea că li s-ar crea un disconfort, însă pentru aceasta sunt necesare aprobări și autorizări speciale, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse.
Starea de fapt dedusă judecății a fost corect stabilită de prima instanță, în sensul că reclamanta intimată și pârâții - apelanți, G, G, sunt proprietari exclusiv asupra apartamentelor înscrise în CF col nr. 10. și dețin în coproprietate forțată părțile comune ale imobilului evidențiate în aceeași coală de CF.
De asemenea, în mod just a constatat prima instanță că deschiderea căii de acces pentru apartamentul nr. 1 proprietatea reclamantei se va realiza direct la acest spațiu fără a afecta părțile comune ale imobilului și fără a fi de natură a le cauza pârâților vreun prejudiciu, care ar putea să justifice refuzul lor de a consimți la realizarea acestei lucrări.
Motivul invocat de pârâți în apel cum că prin schimbarea destinației spațiului ar fi prejudiciați prin zgomotul ce se va produce nu poate fi reținută câtă vreme nu este stabilită natura activității ce se va desfășura și nici nu se poate prezuma că orice activitate comercială desfășurată este producătoare de zgomot.
Având în vedere principiul unanimității ce guvernează proprietatea comună forțată și prevederile Legii nr. 230/2007 ce împiedică realizarea unor lucrări de natura celor solicitate de reclamantă fără acordul tuturor coproprietarilor și vecinilor, și că pârrâții aflați în această situație, refuză nejustificat să-și dea acordul, motivele invocate nefiind de natură a le argumenta refuzul și cum prin acest refuz sunt nesocotite drepturile reclamantei recunoscute prin art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, cu temei prima instanță apreciindu- ca fiind abuziv ( refuzul de a consimți) a admis acțiunea reclamantei, hotărârea fiind legală și temeinică, context în care va fi respins ca nefondat apelul.
Se va face aplicația dispozițiilor art. 274.pr.civ. fiind obligați pârrâții apelanți la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârrâții - apelanți, domiciliați în L,-,.2, județ T, G, domiciliați în L,-,. 4, județul T, G, ambii cu domiciliul în L,-,.2, județ T, împotriva sentinței civile nr. 663/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată domiciliată în L,-, județ T, și pârrâtul intimat, și Primăria Municipiului cu sediul în L, nr. 4, județ
Obligă apelanții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta - intimată, în sumă de 1.500 lei.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
