Obligația de a face. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 463 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți, asistați de avocat și recurentele pârâte, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează nemotivarea în termen a recursului formulat de pârâți, după care:
Apărătorul recurenților reclamanți depune taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei consemnată prin chitanța nr. - din 17.01.2008 și timbru judiciar de 3 lei.
Se comunică un exemplar al recursului formulat de pârâți apărătorului recurenților reclamanți. Nu se solicită termen pentru observare.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului formulat de pârâți prevăzută de dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă și unind excepția cu fondul acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, apreciază că aspectele cu privire la superficie nu au fost analizate și că în mod greșit s-a apreciat că pârâții sunt constructori de bună credință.
Solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâților la demolarea construcției care reprezintă un real pericol pentru casa proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Recurenții pârâți prezenți, având pe rând cuvântul, precizează că nu sunt de acord cu demolarea construcției, hotărârile atacate fiind nelegale și netemeinice, solicitând respingerea recursului formulat de reclamanți.
Față de excepția pusă în discuție, susțin că recursul a fost motivat în termenul legal, solicitând admiterea recursului conform motivelor scrise.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită admiterea excepției puse în discuție și constatarea nulității recursului declarat de pârâți.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 10 ianuarie 2004, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței obligarea acestora să-și demoleze construcțiile existente pe terenul proprietatea reclamanților situat în 7, 223 din comuna, iar în caz contrar să fie autorizați reclamanții să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților.
In motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul cu două camere și palangă, de păsări și de porci cu anexe s-au executat fără documentație de execuție și fără autorizație, fiind amplasate pe terenul reclamanților moștenit de la părinți, conform contractului de întreținere nr. 7893 din 17 mai 1991, sentinței civile nr. 21783/19.10.2001 pronunțată de Judecătoria Craiova și deciziei civile nr. 1329/2002 pronunțată de Tribunalul Dolj.
Au precizat că imobilul casă și palangă este construit lângă casa bătrânească, nu are structură de rezistență, nu are perete vecin cu casa proprietatea pârâților, este construit din cărămidă cu fundație sumară din beton, fără armătură, iar la un cutremur de grad mare, se poate dărâma.
Această construcție afectează structura de rezistență a casei lor și este executată fără acordul proprietarilor de la acea dată, și.
La data de 16.03.2005 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale reconvențională să se constate de către instanță dreptul lor de superficie pe terenul pe care sunt edificate construcțiile proprietatea acestora, precum și obligarea reclamanților la stabilirea unei servituți de trecere pe fondul lor, în vederea accesului la construcții și ieșirea la calea publică.
La termenul din 16 martie 2005, reclamanții au depus la dosar precizare la acțiunea lor, prin care au solicitat ca instanța să stabilească un termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pentru demolarea construcției de către pârâți, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților, care sunt constructori de rea-credință, iar construcțiile realizate de ei constituie un pericol real pentru rezistența casei de locuit a reclamanților.
La data de 13 aprilie 2005, pârâții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii privind constituirea unui drept de superficie, având în vedere dispozițiile art. 494 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2632 din 5 aprilie 2006, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții,.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamanților.
Au fost obligați pârâții să demoleze anexa gospodărească ( de păsări) edificată pe terenul proprietatea reclamanților, situat în comuna, 7, 223, iar în caz contrar au fost autorizați reclamanții să o demoleze pe cheltuiala pârâților.
S-a constatat dreptul la superficie al pârâților asupra terenului în suprafață de 60 mp pe care este edificată casa cu 2 camere, sală, bucătărie și verandă.
S-a stabilit servitutea de trecere a pârâților pe terenul proprietatea reclamanților în 7, 223 din comuna pe o lungime de 1 și o lățime de 0,85 în spatele casei, colțul S-
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pe terenul situat în parcelele 223 și 225 din 7 proprietatea reclamanților există două construcții aparținând pârâților, respectiv o casă de locuit cu 2 camere, sală și bucătărie realizate în anul 1977, ce este lipită de casa veche și o anexă gospodărească ( de păsări), realizată în anul 2001.
In privința casei de locuit instanța a reținut că aceasta a fost construită de pârâta și soțul său în baza convenției cu proprietarul terenului, astfel că aceștia au dobândit un drept de superficie asupra construcției și terenului pe care este amplasată, nefiind aplicabile prevederile art. 494 Cod civil.
In ceea ce privește construcția anexă - cotețul de păsări, prima instanță a reținut calitatea de constructor de rea-credință, întrucât la data edificării ei părțile se aflau în litigiu cu privire la teren, astfel că în temeiul art. 494 cod civil a dispus demolarea acesteia.
In baza raportului de expertiză topografică, instanța a mai reținut că pârâții nu au acces la calea publică astfel că, față de dispozițiile art. 616-618 Cod civil, s-a impus stabilirea servituții de trecere a acestora pe terenul proprietatea reclamanților, situat în 7, 223, pe lungime de 1 și lățimea de 0,85 în spatele casei de locuit, colțul de S-V, conform propunerii expertului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, precum și pârâții,.
Reclamanții au criticat sentința sub aspectul modului de rezolvare a cererii reconvenționale.
Au susținut că nu se putea institui un drept de superficie asupra terenului ocupat de construcții, în condițiile în care aceștia au solicitat demolarea, determinată în principiu de faptul că anexa cu două camere constituie un pericol pentru casa deținută de reclamanți, în acest sens exprimându-se și expertul constructor.
Apelanții reclamanți au precizat că terenul intravilan situat în 7, 226, a fost atribuit prin hotărâre judecătorească de partaj succesoral mamei reclamantei și nicidecum pârâtei.
Apelanții pârâți au criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instituirea în favoarea lor a dreptului de servitute s-a făcut pe un teren care se află în spatele casei, iar intrarea în imobil se face prin partea din față a acestuia.
Au menționat că, deși din dispozitivul hotărârii nu rezultă, este posibil ca prima instanță să fi avut în vedere propunerea expertului cu privire la crearea de către aceștia a unei uși în dreptul porțiunii de teren destinată trecerii lor, însă soluția nu este viabilă, deoarece crearea unei uși în peretele casei ar slăbi structura de rezistență a casei și ar impune renunțarea la unul din cele două dormitoare, ceea ce ar implica costuri mult mai mari decât o eventuală despăgubire pentru folosința terenului reclamanților.
Cu privire la cotețul de păsări, apelanții pârâți au învederat că nu se poate pune problema relei credințe la edificarea lui, fiind ridicat în timpul vieții autorilor comuni, astfel că se impune stabilirea unui drept de superficie asupra cotețului și a unei servituți de trecere către acesta.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12 decembrie 2006, apelanții reclamanți au solicitat respingerea apelului promovat de apelanții pârâți.
In temeiul art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă, instanța a încuviințat completarea raportului de expertiză specialitatea construcții precum și a raportului de expertiză specialitatea topografie.
Prin decizia civilă nr.463 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost anulat apelul formulat de pârâta reclamantă.
A fost respins apelul declarat de apelanții reclamanți și, precum și apelul formulat de apelanții pârâți, și.
Referitor la apelul formulat de pârâta, tribunalul a reținut că aceasta nu a semnat declarația de apel, iar în ședința publică din 02.10.2007 cererea a fost semnată de către avocat, care nu a făcut dovada calității de reprezentant al acesteia la momentul formulării cererii de apel și nici faptul că ar fi avut calitatea de avocat al părții la judecata pe fond și prin urmare, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 69 alin. 2 Cod pr. civilă.
In ceea ce privește apelul formulat de către reclamanți se constată că locuința pârâților se află într-o stare bună, astfel cum a constatat expertul constructor, chiar dacă mai sunt necesare unele lucrări pentru eliminarea oricăror inconveniente pentru reclamanți, determinate de modul de lipire al celor două construcții.
Tribunalul a apreciat ca nefiind reale susținerile apelanților reclamanți, privind pericolul pe care îl prezintă construcția pârâților asupra structurii de rezistență a casei deținute de reclamanți.
Precizarea referitoare la terenul intravilan din 7, 226 nu reprezintă o critică adusă hotărârii instanței de fond, iar regimul juridic al acestei suprafețe nu prezintă relevanță, întrucât instituirea dreptului de servitute de trecere și celelalte măsuri dispuse nu vizează această suprafață.
Apelul formulat de către pârâții, și a fost respins ca nefondat, reținându-se că mențiunile greșite din dispozitivul hotărârii privind "lungimea" și "lățimea" ce vizează constituirea dreptului de servitute nu reprezintă erori de judecată și nu echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, așa cum se susține prin motivele de apel, ele fiind simple erori materiale ce pot fi îndreptate la solicitarea părții interesate.
Cu privire la poziționarea față de casă a terenului asupra căruia s-a stabilit dreptul de servitute în favoarea pârâților, tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat în cauză - raportul de expertiză topo și în construcții, cu completările ulterioare - instanța de fond în mod judicios a stabilit dreptul de servitute, cu respectarea dispozițiilor art. 617 și 618 Cod civil, alegând trecerea cea mai scurtă și mai puțin păguboasă pentru reclamanți, proprietari ai fondului aservit.
In acest sens a fost și opinia expertului exprimată în completarea efectuată în apel, în sensul că, "nu mai există o altă cale de acces viabilă, fără a afecta lotul apelanților reclamanți, rămânând accesul direct prin lotul acestora, învecinat cu cel al apelanților reclamanți".
De menționat este faptul că prin rapoartele de expertiză, astfel cum au fost completate, experții au propus ca pârâții reclamanți să procedeze la edificarea unei uși de acces către colțul de S-V al casei lor,în dreptul servituții de trecere stabilite.
Critica privind problema bunei sau relei credințe a pârâților la edificarea cotețului de păsări este de asemenea nefondată, instanța de fond pe baza întregului material probator - expertiza în construcții - pct. 4 și depozițiile martorilor - concluzionând în mod corect asupra situației juridice a acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, și pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții reclamanți au susținut că decizia pronunțată de Tribunalul Dolj este nelegală, în cauză fiind incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod pr. civilă.
Au arătat că instanța de apel a examinat apelul declarat de reclamanți numai cu privire la cererea de demolare a casei proprietatea pârâților, fără să cerceteze motivul de apel legat de măsura instituirii dreptului de superficie asupra terenului ocupat de construcție.
Au precizat că imobilul în litigiu a fost edificat în 1981, fiind lipit de casa bătrânească proprietatea recurenților și reprezintă un real pericol pentru aceasta.
Au concluzionat în sensul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 494 Cod civil.
Prin recursul formulat de pârâți a fost criticată decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, recursul fiind motivat în fapt și în drept la data de 10 ianuarie 2008.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Recursul declarat de pârâți este nul.
Observând motivele de recurs formulate de reclamanți Curtea constată că, în principal, acestea vizează omisiunea Tribunalului Dolj de a examina motivul de apel legat de măsura instituirii dreptului de superficie asupra terenului ocupat de construcția, proprietatea pârâților.
Această critică este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de apel formulată de reclamanții și, cerere aflată la fila 15 din dosarul nr.3106/2006 al Tribunalului Dolj, apelanții au invocat critici legate de modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale formulată de pârâții, insistând asupra aspectelor referitoare la demolarea anexei proprietatea pârâților și constatarea unui drept de superficie asupra terenului pe care se află această construcție.
Investit cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, Tribunalul Dolja analizat cauza prin prisma tuturor criticilor formulate, concluzionând că acestea sunt neîntemeiate, situație în care apelul a fost respins ca nefondat.
Chiar dacă tribunalul nu a analizat fiecare critică în parte, din considerentele deciziei pronunțate rezultă expres motivele de fapt și de drept, pentru care soluția instanței de fond a fost menținută.
Confirmând soluția primei instanțe, tribunalul și-a însușit rezolvarea dată de această instanță capătului de cerere formulat de pârâți cu privire la constatarea dreptului de superficie, implicit motivarea instanței referitoare la neaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 494 Cod civil.
De altfel, reclamanții nu au formulat nici un fel de susțineri în apel, referitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 494 Cod civil, astfel încât apărările formulate direct în recurs sunt făcute "omisso medio", trecându-se peste calea de atac a apelului, situație în care aceste susțineri sunt inadmisibile, conform dispozițiilor art. 299 Cod pr. civilă, coroborat cu prevederile art.377 Cod pr. civilă.
Așa fiind, criticile reclamanților sunt neîntemeiate, astfel încât, în cauză nu subzistă motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, situație în care recursul declarat de aceștia este nefondat și în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
Referitor la recursul formulat de pârâții, Curtea constată că acesta este nul, nefiind motivat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 301 Cod pr. civilă.
Astfel, potrivit art. 303 Cod pr. civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 301 Cod pr. civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Nemotivarea recursului în termenul prevăzut de lege atrage nulitatea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 306 Cod pr. civilă.
În speță, hotărârea tribunalului a fost comunicată recurenților pârâți la data de 31 octombrie 2007, iar recursul a fost motivat abia la data de 10 ianuarie 2008, fiind depășit cu mult termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 303 și 301 Cod pr. civilă.
În atare situație, în conformitate cu prevederile art. 306 Cod pr. civilă, se va constata nulitatea recursului declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 463 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Constată nul recursul declarat de recurenții pârâți pârâții, și, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
22.01.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
