Obligația de a face. Decizia 5036/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3681/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5036/
Ședința publică din data de 07 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA împotriva sentinței civile nr.1345 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17674/3/LM/2008 - având ca obiect "obligația de a face"
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA prin consilier juridic d-na cu împuternicire de reprezentare juridică atașată la fila 64 dosar recurs înregistrată sub nr.110/2436 din 03.07.2009, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamantă este nemotivată. De asemenea, mai arată că recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA a depus la dosar, prin serviciul "registratură" al secției la data de 06.07.2009, întâmpinare, solicitând acordarea unui nou termen până la care să depună completare la întâmpinarea formulată, întrucât citația a fost primită la data de 26.06.2009, fără a fi comunicate odată cu aceasta și copie a motivelor de recurs. Astfel, în baza dispozițiilor art. 1141alin.(2) și (3) Cod. proc. civ. recurenta-pârâtă solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA prin reprezentant, întrebată fiind, arată că nu mai subzistă motivul cererii de amânare. Totodată, arată că înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri, ce vizează motivele de recurs privind lipsa calității procesuale pasive, respectiv contractul individual de muncă al recurentei-reclamante, carnetul de muncă al acesteia și jurisprudență.
Curtea primește la dosar înscrisurile la care a făcut referire recurenta-pârâtă, urmând ca valoarea lor probantă să fie analizată la soluționarea pe fond a recursului.
Curtea ridică, din oficiu, excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 306 alin.(1) din Codul d e procedură civilă și o pune îăn dezbaterea părților.
Recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA prin consilier juridic solicită admiterea excepției invocate din oficiu.
Recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA prin consilier juridic arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA prin consilier juridic susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris și pe cale de consecință, modificarea în parte a hotărârii judecătorești recurate, întrucât unitatea pârâtă a achitat recurentei-reclamante drepturile care i se cuveneau în baza înscrisurilor existente la dosar.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 14.03.2008 pe rolul Tribunalului București sub nr. 10715/CA/3/2008, iar la data de 09.05.2008 la Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Compania Națională "Poșta Română" SA, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor ce i se cuvin în calitate de angajat, referitoare la clasă de salarizare, funcție, garanții și facilități ce decurg din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005-2009, la plata primei de vacanță pe luna ianuarie 2008, tichetelor cadou în valoare de 150 lei, a primei de C 2007 în valoare de 300 lei, a drepturilor salariale, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 31 lei reținută din salariu.
Prin cererea formulată la data de 12.01.2009, reclamanta a arătat că solicită și obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 5.000 lei.
Prin sentința civilă nr.1345/17.02.2009, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Compania Națională "Poșta Română" SA să plătească reclamantei suma de 480 lei reprezentând prima de vacanță pentru ianuarie 2008, suma de 31 de lei, precum și suma de 150 lei reprezentând tichete cadou; a respins restul pretențiilor ca nefondate; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că persoana juridică chemată în judecată figurează în calitate de angajator în contractul individual de muncă al reclamantei, astfel încât justifică calitatea procesuală pasivă, indiferent de faptul că partea își desfășoară activitatea propriu-zisă la o direcție regională.
Cât privește prima de vacanță solicitată, din statele de plată prezentate s-a reținut că aceasta nu a fost achitată.
De asemenea, a fost găsită întemeiată și cererea reclamantei de a i se restitui de către angajator suma de 31 de lei, reținută nelegal cu titlu de imputare factură pentru telefon de serviciu.
Cum pârâta nu a făcut dovada că ar fi transmis reclamantei tichete cadou în valoare de 150 lei, în condițiile art.163 Codul munciia fost obligată la plata acestei sume.
Toate celelalte pretenții au fost respinse, întrucât avansul pe lunile ianuarie și februarie 2008 fost efectuat și plătit de angajator, clasele de salarizare în cadrul companiei nu au fost modificate în ceea ce o privește pe reclamantă, câtă vreme aceasta nu a obținut nota minimă la examinare, reclamanta nu a obținut avizul sindicatului pentru reducerea costurilor biletului de tratament, iar drepturile salariale ale angajatei au fost calculate în conformitate cu majorările salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 15.05.2009 pârâta Compania Națională "Poșta Română" SA și la data de 10.03.2009 reclamanta, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 01.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
Se reiterează considerațiile referitoare la lipsa calității procesuale pasive, în cauză urmând a fi introdusă Direcția Regională de Poștă
În ceea ce privește drepturile salariale admise de prima instanță, precizează recurenta că prima de vacanță de 480 lei a fost inclusă în totalul avansului acordat pentru luna ianuarie 2008 când partea s-a aflat în concediu de odihnă, respectiv suma de 610 lei.
Asupra reținerii sumei de 31 de lei privind imputarea facturii pentru telefonul de serviciu, se arată că instituția a încheiat un contract de furnizare servicii de comunicații electronice cu societatea, prin care s-a convenit ca valoarea convorbirilor efectuate și tarifate peste valoarea abonamentului lunar alocat fiecărui angajat să fie recuperat de la acesta.
În fine, tichetele cadou în valoare de 150 lei au fost predate salariatei la 18.12.2007, conform unui Protocol anexat cauzei.
S-a anexat recursului un set de înscrisuri.
Recurenta-reclamantă nu a formulat motivele recursului său.
La termenul de judecată din 07.07.2009, Curtea a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă.
Analizând excepția ridicată în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3021Cod de procedură civilă "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.", iar potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod de procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurenta reclamantă nu a indicat și dezvoltat nici un motiv de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, nici în cererea de recurs depusă la dosar și nici ulterior, în cadrul termenului de recurs, într-un memoriu separat, deși sentința recurată i-a fost comunicată, conform dovezii de comunicare aflate la fila 158 dosar fond.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal", precum și faptul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.306 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să constate nul recursul formulat de recurenta-reclamantă.
Examinând motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Compania pârâtă a fost obligată de către prima instanță să plătească salariatei reclamante o sumă de bani reprezentând prima de vacanță pentru concediul de odihnă efectuat în ianuarie 2008 în cuantum de 480 lei.
Susținând că această sumă a fost efectiv achitată reclamantei, recurenta a prezentat cauzei înscrisuri pentru a dovedi faptul plății. În acest sens, s-au atașat statele de plată pe luna ianuarie 2008, figurând cu plata unei prime de vacanță de 480 lei. S-a susținut că această sumă de bani a fost inclusă în drepturile salariale achitate în luna ianuarie 2008 și au fost virate pe cardul bancar al salariatei.
Aceste înscrisuri reprezintă un început de dovadă asupra dreptului salarial pretins cu titlu de primă de vacanță. Instanța nu poate însă cenzura realitatea mențiunilor din statul de plată, neavând la îndemână mijloace de natură financiară pentru a verifica cuantumul sumei determinat de angajator cu acest titlu. În plus, simpla menționare în statul de plată fără a se face dovada plății efective a acestei sume de bani nu este suficientă pentru a exonera de plată angajatorul.
Conform art. 90.1 din Contractul colectiv de muncă 2005-2009 încheiat la nivel de unitate Compania Națională Poșta Română SA, "pe perioada concediului de odihnă salariații vor primi pe lângă indemnizație și o primă de vacanță de 60% din salariul de bază de încadrare avut la data plecării în concediu de odihnă. În cazul concediului fracționat, prima de vacanță se acordă în luna programată a se efectua fracția de cel puțin 15 zile. Prima se acordă integral în funcție de norma de încadrare. La solicitarea scrisă a salariatului, drepturile bănești pentru concediul de odihnă se vor plăti cu 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu."
La data de 17.01.2008, salariata a început concediul de odihnă, aprobat pentru 23 de zile, conform tabelului nominal depus la dosarul de fond.
Curtea apreciază că pentru lămurirea acestor aspecte se impune efectuarea unei expertize contabile care să verifice modul în care s-a determinat cuantumul primei de vacanță datorată salariatei pentru anul 2008 și modalitatea în care aceasta a fost sau nu plătită beneficiarei. Cum această probă nu poate fi efectuată direct în recurs, față de exigențele art.305 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecarea acestei pretenții.
Cât privește suma reținută de angajator din drepturile salariale plătite intimatei reclamante, cu titlu de rețineri contravaloare convorbiri telefonice, Curtea consideră corectă soluția primei instanțe.
Conform art.164 al.1 și 2 Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
Recurenta a învederat existența unei convenții între Compania Națională "Poșta Română" SA și operatorul de telefonie mobilă prin care cele două persoane juridice au convenit plata abonamentelor lunare pentru telefonia mobilă pusă la dispoziția salariaților companiei. Pentru situația depășirii abonamentului lunar cei doi au convenit operarea reținerilor din salariul respectivului salariat. Această înțelegere dintre angajator cu o terță persoană care însă produce efecte în patrimoniul salariatului nu este însă o convenție validă cât privește reținerea unor sume de bani din salariul cuvenit angajatului, pentru că nesocotește dispozițiile enunțate anterior. Numai în cazul în care salariatul și-ar fi exprimat acordul asupra reținerilor eventuale pentru depășirea abonamentului lunar pentru telefonul mobil angajatorul era în drept a opera rețineri salariale.
În fine, ultima critică referitoare la plata unor tichete cadou este fondată pentru următoarele considerente:
Tichetele cadou, ca de altfel și tichetele de masă au regim juridic stabilit prin Legea nr.193/2006. Conform art. 1, societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă. Conform art. 2, tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
Din punct de vedere valoric, art. 7 alin. 3 din Legea nr. 193/2006 stabilește că valoarea unui tichet cadou este de 10 lei (RON) sau un multiplu de 10, dar nu mai mare de 50 lei (RON).
Prin HG nr. 1317/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă s-a stabilit că tichetele cadou și tichetele de creșă sunt bilete de valoare; imprimatul reprezentând tichetul cadou și tichetul de creșă se emite pe suport hârtie pe care se imprimă valoarea nominală și elementele obligatorii care asigură circulația acestuia în condiții de siguranță; evidența circulației tichetelor cadou și a tichetelor de creșă se ține la valoarea nominală imprimată pe tichet; angajații persoane fizice care desfășoară o activitate într-o relație de angajare, în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sau de o lege specială, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinațiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajaților proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale.
Din reglementările expuse, rezultă că aceste tichete cadou se acordă salariaților în natură, iar nu contravaloarea lor, cu ocazia anumitor cheltuieli sociale între care și cheltuielile pentru pregătirea sărbătorilor. În cazul de față reclamanta a pretins acordarea tichetelor cadou cu ocazia Cului 2007.
Deși în recurs s-a învederat că a fost plătită salariatei contravaloarea de 150 lei la data de 18.12.2007, conform protocolului nr. 101/10061/07.12.2007, în cauză nu s-au produs dovezi în acest sens. În plus, nu s-a dovedit împrejurarea pentru care reclamanta nu a primit în natură aceste tichete. Urmează ca, le rejudecarea acestui capăt de cerere, instanța de fond să solicite lămuriri părții reclamante asupra faptului primirii sau nu a tichetelor, iar în situația unui răspuns negativ, să încuviințeze probe asupra faptului afirmat de angajator.
Referitor la calitatea procesuală pasivă, în acord cu opinia tribunalului, Curtea consideră că această persoană juridică are calitate procesuală pasivă câtă vreme figurează ca parte angajatoare în raportul de muncă stabilit cu persoana fizică.
Apărarea recurentei-pârâte în sensul că angajatorul intimatei-reclamante este Direcția Regională de Poștă B și, prin urmare, această subunitate ar trebui să stea în judecată față de pretențiile salariatei va fi înlăturată de Conform art. 2 din HG nr. 371/1998 privind înființarea Companiei Naționale "Poșta Română" - prin reorganizarea Regiei Autonome "Poșta Română", la data înmatriculării, compania are în structura sa organizatorică, 9 direcții regionale de poștă, Direcția de poștă internațională, Direcția de control mandate, Fabrica de timbre, (Editura poștei), Centrul de informatizare, Direcția de Poștă rapidă și Muzeul poștei, toate având statut juridic de sucursale. În anexa B, a fost nominalizată Direcția regională de poștă
Din norma expusă, rezultă că direcțiile regionale de poștă au statut de sucursală. Ori, sucursala este definită de art. 43 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, ca fiind dezmembrământ fără personalitate juridică a societății comerciale care se înregistrează, înainte de începerea activității ei, în registrul comerțului din județul în care va funcționa. Legea prevede că, dacă sucursala este deschisă într-o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea, ea se va înregistra în același registru al comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată.
Recurenta-pârâtă a dovedit că la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost înregistrată la data de 13.06.2008 Sucursala Direcția Regională de Poștă B, însă acest fapt nu face decât să confirme lipsa personalității juridice a entității și, prin urmare, imposibilitatea de a sta în justiție în nume propriu.
Pentru aceste considerente, cu respectarea limitelor în care instanța de recurs a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, cauza va fi trimisă la rejudecarea aspectelor arătate anterior, în conformitate cu art.312 al.3 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1345 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17674/3/LM/2008.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
