Obligația de a face. Decizia 5489/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 4552/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5489/
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, împotriva sentinței civile nr.3385 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - obligația de a face-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3385 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, a fost obligat pârâtul la plata indemnizației de concediul de odihnă aferentă a 86 de zile calendaristice și s-a respins, ca neîntemeiate, celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul este angajatul societății parate si in aceasta calitate, avea de efectuat un număr de 86 de zile de concediu de odihna, începând cu data de 25.06-2008, potrivit adresei nr.586/23.06.2008 emisa de către pârâta.
Potrivit art.139 Codul muncii dreptul la concediu de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaților, neputând forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Concediul de odihna se efectuează in fiecare an, efectuarea in anul următor fiind permisa doar in cazurile expres prevăzute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.(art.141 alin.1 si 2).
Efectuarea concediului de odihna se realizează pe baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator(art.143 al.1), salariatul fiind obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când din motive obiective concediul nu poate fi efectuat (art.144).
Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai decât salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevăzute in contractul individual de munca, indemnizație care se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea in concediu(art.145 al 1 si 3).
Având in vedere prevederile art. 163 din Codul muncii, care reglementează ca, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, rezulta prin analogie ca si plata indemnizației de concediu se dovedește in același mod.
Tribunalul constată că la dosar nu s-au depus state de plata sau orice alte documente semnate de către salariat, prin care sa se facă dovada încasării indemnizației de concediu.
S-a constatat că pârâta a depus la dosar doar niște state de plata nesemnate, care insa nu fac dovada plații indemnizației menționate către salariat si, deși i-au fost acordate mai multe termene pentru a dovedi efectuarea plații indemnizației de concediu, aceasta nu s-a conformat solicitărilor instanței, context în care, va constata neîndeplinirea de către angajator a obligației privind plata indemnizației de concediu cuvenita salariatului pentru cele 86 de zile precizate in adresa nr. 586/23.06.2008.
Legat de obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 99.000 lei, pentru producerea unor suferințe psihice si unor sentimente de frustrare, inferioritate si umilința precum si a unor daune materiale in cuantum de 50.000 lei, justificate de amânarea plecării in concediu, instanța apreciază, ca acestea nu sunt justificate si nici nu au fost dovedite, urmând a fi respinse.
S-a avut în vedere art.269 al.1 din Codul muncii "angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa-l despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul."
Ca urmare, acordarea unor daune morale si materiale, este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral si material adus salariatului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată, (întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal patrimonial/nepatrimonial din refuzul plații indemnizației de concediu), a unei fapte ilicite comise de angajator in cadrul raporturilor de munca, a unei legături de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si a vinovăției angajatorului.
Simpla susținere a reclamantului în sensul producerii de suferințe psihice, precum si a sentimentului de frustrare, inferioritate si umilința la care a fost supus, precum si consecința amânării plăcerii in concediu, nu sunt suficiente, în condițiile în care, cu privire la existența și întinderea prejudiciului acestuia îi revenea sarcina probei.
Astfel, chiar daca in cadrul răspunderii materiale s-au dovedit fapta ilicita, respectiv neplata indemnizației de concediu de către angajator precum si vinovăția acestuia, reclamantul nu a dovedit prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre neplata indemnizației de concediu si amânarea plecării in concediu, condiții ce trebuiau întrunite cumulativ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pr.civ. recurentul a arătat că la data de 10 iulie 2008 prin ordinul de plată nr.65 s-a achitat reclamantului indemnizația de concediu pentru 68 zile calendaristice, respectiv 47 zile lucrătoare în cuantum de 3306 lei și în data de 14 august 2008 prin ordin de plată, s-a achitat reclamantului indemnizația de concediu pentru 18 zile calendaristice, respectiv 14 zile lucrătoare în cuantum de 824 lei.
În susținerea recursului, s-au depus, în copie, ordin de plată nr.65/10.07.2008 beneficiar pentru suma de 3306 lei reprezentând retribuția pentru luna iunie (inclusiv indemnizația de pentru cele 4 zile lucrătoare), iulie și august 2008; exemplar pentru credit din 14.08.2008 pentru suma de 824 lei reprezentând pe luna septembrie 2008; state de plată iunie, iulie, august, septembrie 2008; cerere reclamant și adresă răspuns reclamant;
Prin întâmpinarea formulată de intimat, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar judecarea recursului să se facă chiar și în lipsa acestuia, deoarece din motive de sănătate nu poate fi prezent în fața Curții de APEL BUCUREȘTI.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin înscrisurile depuse în recurs, constând în copii ale ordinului de plată nr.65/10.07.2008, respectiv exemplarul pentru client emis de BCR, la 14.08.2008, pentru beneficiarul, recurenta a făcut dovada achitării către intimat a retribuției cuvenite acestuia pentru luna iunie, a concediului de odihnă pentru lunile iulie și august 2008, în cuantum de 3306 lei, precum și a sumei de 824 lei, reprezentând concediu de odihnă pentru luna septembrie 2008.
Din statele de plată aferente lunilor iunie 2008, iulie 2008, august 2008 și septembrie 2008, rezultă că intimatului i s-au virat sumele menționate în respectivele state de plată, prin Ordinul de plată nr.65/10.07.2008, respectiv prin Ordinul de plată din 14.08.2008, această modalitate de plată fiind aleasă pentru că potrivit susținerilor recurentului și neinfirmate de către intimat, statele de plată nu au fost semnate de către acesta, deoarece intimatul comunica cu instituția recurentă doar prin intermediul corespondenței.
Cum dispozițiile art.163 alin.1 Codul muncii, permit ca plata salariului să poată fi dovedită nu doar prin semnarea statelor de plată, ci și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, Curtea apreciază că prin înscrisurile depuse în recurs, recurenta a făcut dovada plății către intimat a sumelor datorate pentru plata indemnizației aferente pentru 86 de zile calendaristice concediu de odihnă, astfel încât, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va respinge cererea privind plata a 86 zile de concediu de odihnă, ca neîntemeiată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, împotriva sentinței civile nr.3385 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că, respinge cererea privind plata a 86 zile de concediu de odihnă, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
21.10.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
