Obligația de a face. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 701/2008 -
Ședința publică din 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și domiciliați în O,-,. 11, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în O, str. -, nr. 7,. 3, județul B, împotriva deciziei civile nr. 795 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 683 din 3 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1611/2003, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenții reclamanți și - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 29.04.2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, și intimata pârâtă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. 120-1-14/29.04.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar de 0,15 lei, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți depune copia certificatului de urbanism nr. 1994 din 14.09.1995 eliberat de Primăria Municipiului reprezentantei intimatei pârâte un exemplar.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Tribunalului Bihor, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, modificarea acesteia în sensul de a se dispune sistarea indiviziunii asupra terenului proprietatea părților potrivit variantei din completarea de expertiză depusă la Tribunalul Bihor pentru termenul din 27 septembrie 2006, cu obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată în toate instanțele. În susținerea recursului arată că inițial imobilul în litigiu a constituit o singură casă cu teren aferent, construcția a fost defalcată în trei apartamente, dintre care cele având nr. 1 și 2 formează în prezent proprietatea recurenților, iar apartamentul nr. 3, proprietatea intimatei. La data realizării defalcării s-a stabilit ca intrarea la fiecare apartament să aibă loc prin poarta comună, însă datorită conduitei pârâtei, ce nu a permis accesul reclamanților, aceștia din urmă au fost nevoiți a solicita primăriei - potrivit înscrisului depus azi la dosar - aprobarea pentru a realiza intrarea separată, din altă stradă. Totuși, prin această modalitate recurenții reclamanți nu pot să folosească în condiții normale imobilul proprietatea lor, accesul fiind doar pentru persoane, iar nu și pentru a asigura transportul și depozitarea de lemne pentru iarnă. În fine, arată că prin adoptarea variantei de partajare solicitată, ar fi respectate atât cotele de proprietate ale părților cât și accesul în condiții normale al tuturor proprietarilor, soluția echitabilă fiind aceea potrivit căreia accesul la imobil să aibă loc prin poarta comună.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Învederează că soluția atacată este legală, în mod corect tribunalul dispunând partajarea imobilului prin atribuirea în favoarea pârâtei a terenului pe care se află poarta, cât timp la construcția edificată pe teren există două căi de acces. Mai mult, prin adoptarea variantei solicitată de reclamanți, intimata ar fi prejudiciată deoarece și-a demolat bucătăria pentru a-și realiza calea de acces în curte cu mașina, aspect care de altfel este urmărit și de către reclamanți prin promovarea acțiunii, iar la data efectuării acestei modificări a imobilului și respectiv a porții, a avut acordul coproprietarilor - antecesorii în drepturi ai reclamanților. Referitor la înscrisul depus azi de recurenți, precizează că acesta a fost solicitat și obținut cu mult anterior introducerii acțiunii, acea cale de acces a recurenților s-a realizat din dorința de a avea intrarea separată, în prezent pretenția lor fiind doar pentru a-și parca mașina în curtea casei.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 683 din 03.02.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1611/2003, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pîrîtei și s-a dispus sistarea indiviziunii existente asupra imobilului cu nr. top. 2241/2 reprezentând în natură suprafața de 433 mp. teren și construcții înscrise în colectiv nr. 27781 O și în individual nr. 27782, 27783 și 27784 O, cu nr. top. 2241/2/I, 2241/2/II și 2241/2/III, prin formarea a două loturi conform variantei 2 din raportul de expertiză topografică efectuat cu completări la data de 22.11.2004 de expert, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează: lotul nr. 1 compus din suprafața de 210 mp. teren și apartamentul nr. 3, care va forma noul nr. top. 2241/3, atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtei; lotul nr. 2, compus din suprafața de 223 mp. teren și apartamentele nr. 1 și 2, care va forma noul nr. top. 2241/4, atribuit în proprietatea exclusivă a reclamanților; s-a dispus intabularea în cartea funciară a drepturilor părților conform hotărârii și au fost respinse celelalte capete de cerere formulate prin acțiunea introductivă, cu compensarea cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța astfel, judecătoria a reținut că reclamanții dețin în proprietate apartamentele nr. 1 și 2 cu teren aferent în suprafață de 216 mp. înscrise în indiv. 27783 și 27782 O, iar pârâta este proprietară asupra apartamentului nr. 3 cu teren aferent în suprafață de 217 mp. înscris în indiv. nr. 27784 O, toate acestea constituind casa colectivă înscrisă în colectiv nr. 27781 O cu nr. top. 2241/2. Subliniază apoi instanța că în realitate conform tuturor schițelor întocmite cu privire la imobil, apartamentele nr. 1 și 2 proprietatea reclamanților, sunt separate de apartamentul nr. 3 proprietatea pârâtei, de o poartă de acces, stare de fapt ce a fost constatată și cu ocazia deplasării instanței la fața locului la data de 26.04.2004.
Se reține că la aceeași dată și cu aceeași ocazie s-au confirmat susținerile pârâtei, în sensul că a desființat o parte din spațiul său locativ, pentru a-și lărgi intrarea sub poartă, observându-se numai zidul demolat, situat la o distanță de aproximativ 1 metru de apartamentul 1 - proprietatea reclamanților.
Din coroborarea acestei probe cu declarațiile martorilor și, rezultă că pârâta a efectuat lucrările cu acordul antecesorului în drepturi al reclamanților, în scopul de a-și lărgi intrarea sub poartă așa încât să-și parcheze autoturismul în acest loc, în timp ce reclamanții și-au deschis o poartă de intrare direct din stradă.
Mai reține instanța că din aceleași probe rezultă că imobilele în litigiu sunt separate printr-un gard edificat de reclamanți, aliniamentul acestuia fiind indicat în schița aferentă completării la raportul de expertiză topografică depus în cauză - varianta II, efectuat de expert.
Ținând cont de cotele de proprietate ale părților înscrise în cartea funciară, de folosința faptică a imobilului în litigiu, de împrejurarea că pârâta a renunțat la o parte din spațiul său locativ în scopul amenajării intrării sub poartă pentru a-și parca autoturismul, dar și de faptul că reclamanții au asigurat accesul în propriul imobil prin intrarea deschisă la stradă, fiind inechitabil ca aceștia să dorească a folosi noua intrare lărgită deschisă pe proprietatea pârâtei, din moment ce intrarea comună anterioară avea o lățime de 1 metru și nu servea nevoilor proclamate de reclamanți de a-și transporta lemnele de foc în curte, judecătoria a conchis că se impune sistarea stării de indiviziune conform variantei a II-a din raportul de expertiză topografică efectuat cu completări de expertul.
Având în vedere varianta de partaj aleasă de instanță, a considerat ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții și, cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 795 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanții și; s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta și în consecință a fost schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul că s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. 2241/2 înscris în colectiv nr. 27781 O și individual nr. 27782, 27783 și 27784 O, conform variantei 4 din raportul de expertiză topografică, după urmează: lotul 1 compus din suprafața de 217 mp. teren și apartamentul nr. 3, care va forma noul nr. top. 2241/3, ce se atribuie pârâtei; lotul 2 compus din suprafața de 216 mp. teren și apartamentele nr. 1 și 2 care va forma noul nr. top. 2241/4, ce se atribuie în proprietatea exclusivă a reclamanților și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
În speța dedusă judecății, tema pretențiilor și probațiunii vizează în principal sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren în suprafață de 433 mp. înscris în colectiv nr. 27781 O, aferent apartamentelor cu nr. top. 2241/2/I înscris în indiv. nr. 27782 O, nr. top. 2241/2/II înscris în indiv. nr. 27783 O și nr. top. 2241/2/III înscris în indiv. nr. 27784.
În vederea identificării imobilului și formării loturilor în cauză, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică de către expert.
Prin cea dintâi variantă propusă de către expert și acceptată de apelanții, s-au format două loturi conform cotelor de proprietate ale părților, creându-se căi separate de acces pentru fiecare dintre acestea.
După cum rezultă însă din probațiunea administrată în cauză, precum și din procesul verbal întocmit de instanță cu ocazia deplasării la fața locului, în această variantă ambele părți s-ar afla în imposibilitatea de a intra cu autoturismul în curtea imobilului. Ori în această situație, corect prima instanță a reținut că în măsura în care ar fi acceptată varianta respectivă, s-ar ajunge la o situație de inechitate pentru pârâta, care a cedat o parte din spațiul său locativ în scopul lărgirii intrării inițiale, tocmai pentru a avea asigurat accesul cu autoturismul în curte.
Motivele invocate de către apelanți în susținerea apelului, și anume că în varianta a II-a ar fi grav prejudiciați întrucât nu au asigurat accesul în curtea imobilului cu autoturismul sau cu alte mijloace de transport, fiind nevoiți să transporte lemnele prin magazin, unde și-au deschis o ușă de intrare direct din stradă, nu vor putea fi primite, în condițiile în care nici intrarea inițială, anterior modificării sale de către pârâtă, nu le permitea reclamanților atingerea unui astfel de scop, aspect corect reținut și de către prima instanță.
Prin urmare varianta a II-a, aleasă de judecătorie, se constată a fi în principiu corectă, însă în mod greșit și fără nici o justificare întinderea suprafeței atribuite apelantei a fost redusă de la 217 mp. asupra căreia aceasta are calitatea de proprietar, la 210 mp. diferență de suprafață ce a fost inclusă în lotul reclamanților apelanți, deci peste cota lor de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul sistării stării de indiviziune asupra imobilului din litigiu, conform variantei depusă la instanța de apel la termenul din 27 septembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, din considerentele acesteia reiese că instanța de apel a soluționat cauza numai cu privire la întinderea dreptului de proprietate, fără a analiza din alte puncte de vedere loturile formate, înlăturând fără nici o motivare varianta propusă de reclamanți, potrivit căreia s-a asigurat accesul acestora în curtea imobilului din litigiu.
De asemenea, s-a mai susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 1 din Primul Protocol al, potrivit căruia orice persoană fizică ori juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, prin soluția adoptată, este îngrădit dreptul reclamanților de a avea acces în propria curte, iar prin modalitatea de partajare se cauzează o scădere importantă a valorii imobilului, proprietatea acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Imobilul din litigiu, înscris în colectivă nr. 27781 O, nr. top. 2241/2, reprezentând în natură casă colectivă compusă din trei apartamente și teren în suprafață de 433 mp. formează proprietatea părților, după cum urmează: recurenții sunt proprietari asupra apartamentelor nr. 1 și 2 și 216 mp. teren, iar intimata este proprietară asupra apartamentului nr. 3 și 217 mp. teren.
Este de relevat că, în fața instanței de fond a fost citat și Statul Român, proprietar asupra suprafeței de 217 mp. teren, iar în ședința publică din 1 aprilie 2004, instanța a reținut lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, terenul care a format proprietatea acestuia fiind atribuit, potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991, pârâtei intimate (fila 58 - dosar fond, indiv. nr. 27784 O).
Cu toate acestea, toate variantele propuse de expertul în raportul de expertiză efectuat în cauză și completat în fața instanței de apel, are în vedere în schițele și loturile formate pe fostul proprietar - Statul Român, terenul fiind atribuit în folosință intimatei, deși aceasta a devenit proprietară.
Referitor la modalitatea de partajare a imobilului din litigiu, care a format inițial o singură unitate locativă, este de relevat că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să le permită accesul prin poarta comună care desparte proprietățile acestora și care să le permită intrarea în curtea imobilului.
Din probele administrate în cauză rezultă că această poartă a fost folosită în comun de părți până în urmă cu câțiva ani, când intimata le-a blocat accesul recurenților, care, într-adevăr au deschis o intrare direct din stradă în apartamentul proprietatea lor, prin desființarea unei ferestre (fila 48 - martora ).
În fața instanței de fond au fost întocmite două variante de partajare, conform folosinței actuale și avându-se în vedere cele două căi de acces separate pentru părțile din litigiu.
În fața instanței de apel s-au mai efectuat două completări și s-au propus două variante de partajare, însă nici una nu are în vedere o posibilitate care să permită accesul ambilor proprietari prin poarta care desparte proprietățile acestora în curtea imobilelor, respectiv menținerea stării de indiviziune asupra acestei căi de acces, care reprezintă poarta comună.
Instanța de recurs apreciază că se impune suplimentarea probațiunii, în acest sens urmând a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei noi variante de partajare, care să aibă în vedere menținerea stării de indiviziune cu privire la intrarea comună în curtea imobilelor din litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de față, va casa decizia civilă nr. 795 din 26 septembrie 2007 Tribunalului Bihor, cu trimitere spre rejudecare aceleeași instanțe, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive invocate în cererea de recurs, care vizează aspecte de fond ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 795 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 27.05.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./28.05.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
