Obligația de a face. Decizia 742/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 742
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 22 2008, privind judecarea recursului formulat de pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE împotriva deciziei civile nr. 132 din 09 aprilie 2008 pronunțată de tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8558 din 04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele chemate în garanție SC. SA. Tg. J prin lichidator judiciar SC. SRL Tg. J și SC. SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 22 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8558 din 04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, a fost obligată pârâta să finalizeze imobilul cu destinația locuință edificat pentru reclamantă în Tg-J, cartier, jud. G, respectiv să realizeze finisajele interioare și exterioare, sobele de teracotă și coșurile, acoperișul la scara principală și la scara secundară, trepte la scările principală, secundară și interioară, înfundată, instalația electrică la casa scării la etaj, tencuieli la casa scării etaj, aparatura electrică, pardoseli din parchet și mozaic, inclusiv șapa, finisare soclu, trotuarul în jurul imobilului, zidăria la ușile de la băi, parapet la balcoane și la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta, precum și cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva chemaților în garanție, respectiv SC SA Tg. J, prin lichidator judiciar SC, cu sediul în Tg-J,- jud. și SC SA, cu sediul în, str. - -.85,.1-2 jud.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză că, prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg-J, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia să procedeze la finalizarea lucrărilor la locuința ce se construiește în cartierul, oprirea lucrărilor de exploatare minieră ce se execută în jurul gospodăriei ce îi aparține în localitatea comuna, jud. G, obligarea pârâtei la respectarea convenției încheiate cu reclamanta sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In cauză pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să preia imobilul realocat situat în cartierul -, să se perfecteze actul de schimb în forma autentică, să-i plătească lucrările edificate în jurul imobilului și să-i predea terenul pentru care s-a încasat prețul convenit, pentru ca pârâta reclamantă să poată să înceapă lucrările de excavație minieră.
Tot sub acest aspect, s-a susținut că prin lucrările efectuate la imobilul din strada -, s-a depășit suprafața construibilă de la 127,99.
S-a mai arătat că între reclamanta și pârâta s-au încheiat mai multe convenții, ce au avut ca obiect schimburi de imobile între cele două părți.
Astfel, potrivit primei convenții din 6.10.2000, părțile au convenit ca reclamanta să lase în deplină proprietate pârâtei o casă cu trei camere, construită din lemn și cărămidă și acoperită cu tablă, în suprafață de 95,9 mp; o casă de locuit cu două camere, executate din cărămidă, în suprafață de 28,08 mp; o pivniță în suprafață de 4 mp; un garaj în suprafață de 20,40 mp; împrejmuirea executată din scândură a imobilelor construcții, precum și suprafața de 2000 mp. cu toate plantațiile existente pe acestea.
În schimbul acestor bunuri pârâta se obliga să predea reclamantei o casă din zidărie, șarpantă din lemn și acoperită cu țiglă, în suprafață totală de 127,99 mp, ce urma să fie construită pe o suprafață de 2000 mp, teren situat în cartierul din Tg-J, loturile 101 și 102 din Tg-
Convenția a fost aprobată de Consiliul de Administrație al Oltenia sub nr. 506 din 18.01.2001, fiind semnată de ing. în calitate de director, de contabilul șef și de proprietar D.
Convenția a avut la bază și propunerile comisiei de negociere al, convenția fiind semnată de membrii acesteia ( pag 121 dos. fond).
La data de 6.11.2002 între părți a intervenit o altă convenție, prin care părțile au negociat pentru o suprafață de 2024 mp proprietatea reclamantei și pentru care s-a negociat prețul de 109.040.000 Rol. (fila 32 dosar fond)
La 15 martie 2004, s-a încheiat o nouă convenție între părți, aceasta având ca obiect anexele gospodărești ( cotețe, magazia de lemn, polata și împrejmuiri) reclamanta urmând să primească despăgubiri suma de 115.563.350 Rol.
In baza acestor convenții pârâta a procedat la începerea lucrărilor de construcție în cartierul, lucrările fiind încredințate de pârâtă către SC SA Tg-J și SC SA.
Imobilul la care s-au început lucrările este cel pentru care pârâta s-a obligat prin convenția 506 din 18.01.20001, iar suprafața ce trebuia să fie construită era de 127,99, pe un teren intravilan în suprafață de 2000 în localitatea lot nr. 101 și 102.
Prin întâmpinare și cererea reconvențională pârâta a susținut că s-a depășit suprafața construită ajungându-se de la 127, 99 mp cât s-a obligat prin convenție la 211,56 mp, fiind o diferență de 83,61 mp. Această depășire a fost stabilită și de expert, însă depășirea reprezintă beciul și garajul a căror contravaloare a fost achitată de reclamantă.
In acest sens, instanța de fond a reținut, că beciul are 32 mp. și a fost achitat cu factura fiscală și chitanța nr. -, respectiv suma de 10.000 lei, iar garajul în suprafață de 50 mp. a fost achitat de reclamanta cu suma de 26.000 lei, în acest sens sunt documentele de la pag. 101 și 102 dosar instanță de fond.
De asemenea prin chitanța din 29.07.2005, tot sub acest aspect reclamanta a făcut dovada că a achitat suma de 30.000.000 lei, reprezentând diferența de preț la efectuarea unui gard din țeavă pătrată, suma plătită pentru gard fiind de 45.000.000 lei în total.
Instanța a mai reținut că prin factura nr. - din 16.05.2006, tot reclamanta a achitat suma de 1230 lei reprezentând lucrări de branșamente canalizare și apă, iar prin chitanța și factura fiscală nr. - din 23.01.2007, a mai achitat 19.199.000 lei tâmplăria de stejar de la casă.
In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, expertul stabilind că lucrările de finalizare ale construcției ce urma să fie predată reclamantei potrivit convenției nr. 506/2001 nu au fost finalizate, împrejurare reținută și de Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 1859 din 19 mai 2006, pronunțată in dosarul 1202/CIV/2006 ( dos. fond fila 112).
Astfel, pentru finalizarea construcției la care s-a obligat pârâta, mai trebuie executate finisaje exterioare și interioare, sobele de teracotă și coșurile, acoperișurile la scara principală și secundare, trepte la scările principale, secundare și interioare, streașină înfundată, instalație electrică la casa scării la etaj, tencuieli la casa scării, la etaj, aparatura electrică, pardoseli din mozaic și parchet, șapa, trotuarul în jurul imobilului, finalizarea soclului de la temelie, zidăria la uși la băi și parapetul de la balcoane.
În acest sens este raportul de expertiză de la fila 126 al dosarului instanței de fond, precum și răspunsul la obiecțiuni formulat de experți.
In drept, prima instanță a aplicat dispozițiile art. 969 din Codul civil și art. 1073 din Codul civil.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, aceasta a fost respinsă ca nefondată la fel ca și cererea de chemare în garanție formulată împotriva SC SA și SC SRL.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, invocând aceleași motive, pe care le-a formulat prin întâmpinare.
Astfel, a fost criticată sentința primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, susținându-se că din probele administrate în cauză, a rezultat că suprafața construită la imobilul din litigiu, depășește pe cea avută de părți prin convenția nr. 506 din 18.01.2001, de 127,99 mp la 211,60 mp și că s-au achitat 12.588,4577 lei RON, fără TVA, pentru ridicarea întregului imobil de 211,60 mp, plătindu-se suma de 54.919,554 lei RON antreprenorului general SC SA.
De asemenea, s-a mai susținut că au fost efectuate lucrările potrivit proiectului și graficului de lucrări.
Prin decizia civilă nr.132/9 aprilie 2008, pronunțată de tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-ar respins apelul declarat de Exploatarea Minieră de, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin decizia nr.1859/19 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, iar după această dată nu s-au produs probe suplimentare cu privire la lucrările restante și neexecutate.
În ceea ce privește susținerea că s-a depășit suprafața construibilă avută în vedere la data încheierii convenției, s-a reținut că din probele administrate rezultă că beciul în suprafață de 32.p., precum și garajul în suprafață de 50. sunt lucrări executate de intimata reclamantă, pe cheltuiala sa, în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosar: factură fiscală nr.-/7.11.2005; factură fiscală din 10.11.2005, chitanța nr.-/15.09.2004, etc.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Exploatarea Minieră de, criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.6,7 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, respectiv a convenției nr.506/18.01.2001 și o greșită aplicare a dispozițiilor art. 969 Cod civil.
S-a invocat că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că în practicaua deciziei se reține că suprafața totală a imobilului în actualul fizic este de 211,6., în loc de 127,99. iar în considerente se reține ca nedovedită depășirea cu 83,58 mp. a suprafeței prevăzute în convenție, deși acest fapt este dovedit cu raportul de expertiză.
Printr-o altă critică întemeiată pe dispozițiile art.304 pct. 6 Cod pr. civilă, se invocă faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece instanța a reținut că imobilul are suprafața desfășurată totală de 211,6.,iar suprafața negociată de către părți a fost de 127,99.
Că, în cauză, s-a făcut dovada că toate lucrările au fost realizate de către recurentă în baza convenției încheiate cu SC SA, iar susținerile și dovezile invocate de către reclamantă nu puteau fi primite, privind faptul că beciul a fost edificat de către aceasta, pentru că din punct de vedere tehnic, beciul nu se putea realiza după data edificării construcției, structura de rezistență a imobilului fiind anterioară datei de 15.06.2002, iar înscrisurile depuse de reclamantă nu fac dovada lucrărilor pentru care s-a efectuat plata.
S-a mai arătat că în cauză s-a făcut dovada construirii și a unei fântâni, lucrare efectuată în plus față de convenția părților.
S-a invocat de către recurentă că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și s-a făcut o greșită apreciere și interpretare a probelor administrate, motivarea instanței fiind contradictorie, față de obiectul cauzei.
S-a arătat că în cauză s-a făcut dovada deplină că toate lucrările au fost efectuate de SC SA și achitate de către recurentă, și că împrejmuirea terenului a fost efectuată tot de recurentă, înscrisurile depuse de reclamantă neavând valoare probatorie.
S-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art.1073 Cod civil, deoarece conform convenției încheiate de este creditoare și are dreptul la dezdăunări, devreme ce reclamanta nu a achitat contravaloarea lucrărilor pentru suprafața de 83,97. edificată în plus, și aceasta este în culpă, iar prin obligarea recurentei la finalizarea imobilului, se realizează o îmbogățire fără justă cauză.
S-a invocat de asemenea, că în mod greșit s-au respins capetele de cerere din cererea reconvențională formulată, deși acestea au fost dovedite, respectiv s-a făcut dovada că recurenta a achitat contravaloarea anexelor, dar reclamanta nu le-a predat.
Că, în mod nelegal nu s-a admis cererea de chemare în garanție a SC SA și SRL Tîrgoviște.
S-a criticat decizia și sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 274 - 276 Cod pr. civilă, în sensul că în mod nelegal instanța de fond a admis în totalitate cererea privind cheltuielile de judecată, deși acțiunea reclamantei a fost admisă parțial.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că motivele de recurs invocate au constituit și motive de apel.
Prin art.261 pct. 5 Cod pr. civilă, s-a consacrat principiul general potrivit căruia, hotărârile trebuie să fie motivate, hotărârea trebuind să cuprindă motivele de fapt și de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea.
Motivarea hotărârii pronunțate în apel, trebuie să se refere la criticile în concret formulate de apelanta și la argumentele de fapt și de drept, pentru care acestea nu au putut fi primite.
Motivarea sumară a unor critici formulate sau nereținerea tuturor criticilor formulate, constituie o nemotivare, care împiedică realizarea controlului judiciar.
Nemotivarea hotărârii, deși nu este prevăzută ca o cauză de casare în Codul d e procedură civilă, totuși, față de caracterul imperativ al dispozițiilor art.261 Cod pr. civilă și finalitatea textului vizând posibilitatea de control a hotărârii, această situație se integrează unui cadru mai larg de nelegalitate - acela al nepronunțării asupra fondului apelului, de natură a justifica, casarea cu trimitere, pentru ca instanța de apel să se pronunțe asupra apelului în raport de toate motivele acesteia.
În cauză, se constată că instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate de părți.
Raportarea instanței de apel la decizia civilă nr.1859/19 mai 2006 Curții de APEL CRAIOVA este neconvingătoare, deoarece în sistemul nostru de drept nu se aplică principiul precedentului judiciar, instanța având obligația să-și motiveze în fapt și în drept propria hotărâre, prin raportare la obiectul dedus judecății.
Instanța nu a analizat nici susținerile recurentei privind faptul că beciul, împrejmuirea și fântâna au fost edificate de aceasta, susținerile fiind motivate din punct de vedre tehnic.
Instanța nu a analizat nici critica privind modul de soluționare a capetelor de cerere formulate prin cererea reconvențională și nici cea privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 - 276 Cod pr. civilă.
Având în vedre aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza la tribunalul Gorj spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE împotriva deciziei civile nr. 132 din 09 aprilie 2008 pronunțată de tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8558 din 04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele chemate în garanție SC. SA. Tg. J, prin lichidator judiciar SC. SRL Tg. J și SC. SA.
Casează decizia și trimite cauza la tribunalul Gorj spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
22.10.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
