Obligația de a face. Decizia 745/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 745
Ședința publică din data de 01 Februarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2010, privind recursurile declarate de reclamantul și pârâta - Media SRL, împotriva sentinței civile nr. 1106/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Resurse Umane HR, având ca obiect, obligația de a face.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art. 260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei, inițial la data de 20.01.2010 și ulterior la data de 27.01.2010 și la data de 01.02.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 1106/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AGENTIEI DE RESURSE UMANE HR și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul față de această pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtei - MEDIA SRL.
A fost obligată pârâta - MEDIA SRL să-i înmâneze reclamantului contractul de muncă încheiat la 1 iulie 2008 pe perioadă nedeterminată pentru un salariu de 500 lei brut.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. 1. proc. civ. instanța a constatat următoarele:
Pârâta - MEDIA SRL Baî ncheiat cu pârâta AGENȚIA DE RESURSE UMANE HR contractul de colaborare nr. 0262/2008 ( fila 111, vol. 1 dosar) prin care Agenția a fost împuternicită "să identifice si să contacteze orice persoană fizică, care întrunește condițiile si corespunde exigentelor beneficiarului ( în speță, - ) astfel încât să satisfacă cererea beneficiarului de ocupare a posturilor vacante, potrivit specializării și gradului de calificare solicitate pentru fiecare" ( pct. 1 alin. 2 din contract) în schimbul plății unei sume de bani.
La alin. 2 pct. 1 din contract s-au prevăzut în mod expres atribuțiile Agenției pârâte si anume: "selecție de CV-uri, interviuri cu candidații selectați, recomandarea candidaților selectați de reprezentanții pentru interviul susținut de beneficiar".
Rezultă, fără echivoc, că Agenția pârâtă a primit mandat doar pentru a recruta potențialii candidați, nicidecum pentru a negocia condițiile în care urmează să se încheie contractul de muncă.
Martorii ( fila 33 dosar vol. II), ( fila 35 dosar, vol II) confirmă că reclamantul a fost recrutat de AGENȚIA DE RESURSE UMANE HR si a parcurs etapele enunțate în contract, rolul acestei pârâte încetând practic în momentul în care candidatul selectat a fost recomandat pentru postul de programator pârâtei - MEDIA SRL
Față de cele menționate si de obiectul acțiunii, constând în obligarea la remiterea contractului de muncă în formă scrisă, instanța de fond a apreciat că pârâta, neavând atribuții în privința negocierii si înmânării unui contract de muncă candidatului recrutat, nu poate fi pârâtă în cererea reclamantului și, prin urmare, excepția invocată de instanță va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cât privește acțiunea precizată promovată de reclamant împotriva pârâtei - MEDIA SRL instanța apreciat că pretențiile formulate au fost considerate în parte întemeiate.
Acțiunea precizată are ca obiect obligarea pârâtei la remiterea contractului de muncă.
In esență, apărarea pârâtei vizează:
1. Inexistența unui acord de voință pentru încheierea unui contract de muncă, lipsa unui acord privind atribuțiile, programul de lucru, salariul, durata, răspunderea - elemente obligatorii ale unui contract de muncă, nesemnarea unui document care să stabilească în sarcina părților drepturi și obligații.
2. Încălcarea principiului libertății contractuale în ipoteza în care instanța s-ar substitui voinței angajatorului și ar suplini consimțământul părții contractante.
Apărările enunțate nu au fost primite de instanță, pentru considerentele următoare:
Prin întâmpinare si concluziile scrise pârâta a susținut că "reclamantul s-a prezentat la sediul subscrisei, urmând se stabilim dacă va deveni salariatul nostru si în ce condiții".
Declarația martorului susține această apărare, în sensul că "a fost invitat reclamantul pentru lămurirea unor aspecte de muncă sau o posibilă colaborare" " în cursul întrevederii i s-a prezentat ( reclamantului) un contract cadru, un formular de contract de muncă " nesemnat ( fila 33) în același sens fiind si declarația martorului ( fila 36 " i s-a prezentat un model de contract nesemnat si neștampilat" însă, declarațiile acestora sunt vădit subiective.
Martorii nominalizați sunt angajații Agenției pârâte al cărei administrator este numitul, persoană ce are si calitatea de asociat al societății pârâte - ( fila 166 dosar, vol I) or, date fiind aceste raporturi si celelalte probe administrate în cauză care contrazic apărarea pârâtei, instanța nu poate da crezare acestor declarații.
In acest context, se amintește corespondența electronică datată 26.06.2008, atașată la dosar de către reclamant, necontestată de partea adversă, prin care reclamantul este încunoștințat că "testul a fost trecut cu succes", fiindu-i prezentată oferta salarială din partea - MEDIA pentru postul de programator, programul de lucru si solicitarea de a confirma această ofertă, în caz afirmativ reclamantul fiind invitat la sediul pârâtei pentru a fi prezentat "echipei" ( fila 23 dosar, vol I).
La 01.07.2008 numitul i-a trimis, în format electronic reclamantului contractul de drepturi de autor si anexele cu mențiunea pentru acesta de a-si prezenta eventualele observații, modul de plată al salariului-o dată sau de două ori pe lună -, de a completa contractul cu datele personale, i s-au cerut datele din actul de identitate, copia ultimei diplome de studii, cartea de muncă cu specificația că acestea ar fi necesare "pentru contractul de muncă" (fila 24).
Tot din înscrisul de la fila 24 reiese că i s-a propus reclamantului semnarea contractului de muncă "la scurt timp de la semnarea contractului de drepturi de autor, pe salariul minim", urmând "a completa în contractul de drepturi de autor diferența până la 1400 lei net", această sumă putând fi "ajustată prin anexele" la contractul de drepturi de autor, peste trei luni.
Potrivit înscrisului de la fila 40 dosar, vol. I numitul a dat asigurări reclamantului în privința plătii "salariului net stabilit", în sensul că "nu suntem genul de companie care să nu își asume plata salariului net stabilit în cazul în care acesta era diminuat datorită unor lucruri ce ni se puteau imputa".
In final, autorul acestei corespondențe precizează că "acest contract îl voi face eu în 3 exemplare pe care trebuie să le semneze angajatul, iar după ce am toate actele de mai sus am să înregistrez contractul la camera de muncă, iar un exemplar se va întoarce la acest angajat"( fila 24).
S-a concluzionat de către prima instanță că toate acestea demonstrează, cu prisosință, că se poate vorbi despre un contract individual de muncă valabil încheiat de la data realizării acordului de voință al părților respectiv 01. 07.2008 chiar dacă la acel moment acordul părților nu a fost materializat în forma scrisă.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 16 din codul muncii potrivit cărora "contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă revine angajatorului".
Prin urmare, contractul individual de muncă este un contract consensual, ceea ce presupune că este suficientă realizarea acordului de voință al părților, forma scrisă nefiind cerută ad validitatem, ci pentru probarea acestuia.
Mai mult, în considerarea acestui contract, în perioada imediat următoare, reclamantului i s-au repartizat anumite sarcini si anume: familiarizarea cu siturile din rețeaua, întocmirea unei lucrări complexe de cca. 500 de pagini în termenul convenit, atașată la dosar, aspecte probate si cu înscrisurile de la filele 30, 37, 38.
Coroborând probele enunțate cu declarațiile martorilor propuși de către reclamant rezultă că părțile au amânat încheierea contractului în formă scrisă pentru data de 14.07.2008.
În ziua de 14 iulie 2008 la sediul firmei reclamantul a semnat un contract de muncă antesemnat de reprezentantul pârâtei - MEDIA SRL, si ștampilat de societate.
In aceeași zi, reclamantul a prezentat spre observare contractul de muncă martorilor si ( fila 37), din declarațiile acestora rezultând că în contract erau trecute numele reclamantului, data de 01.07.2008 ca dată a începerii raporturilor de muncă, rubrica privind durata contractului "nu era bifată", pe contract fiind aplicată ștampila -.
S-a mai reținut că nu se poate susține cu temei, că actul intervenit între părți nu este valabil, deoarece acordul părților s-a realizat si în privința elementelor esențiale ale contractului de muncă respectiv atribuții specifice postului de programator, salariu brut 500 lei pe lună, program de lucru 8 ore pe zi (elemente menționate în actul ce materializa contractul părților) mai puțin asupra duratei contractului de muncă, însă acest fapt nu impietează asupra valabilității contractului, legea prezumând că, într-o atare situație contractul se consideră încheiat pe durată nedeterminată, or, această prezumție nu a fost înlăturată de către pârâtă.
Afirmația reclamantului cum că acest contract " fost rupt" de către, persoană care, la acel moment, întrunea calitatea de asociat al societății pârâte - este probată cu declarațiile martorilor si, refuzul pârâtei de a se conforma obligațiilor ce îi incumbă ca si angajator fiind explicit.
Principiului libertății contractuale invocat de către pârât nu poate nega atributul instanței de a constata dacă între părți a intervenit un acord de voință cu privire la încheierea unui contract individual de muncă, în acest sens fiind si prevederile art. 16 alin. final din codul muncii.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 40 din codul muncii, instanța a obligat pârâta să-i înmâneze reclamantului contractul de muncă încheiat la 1 iulie 2008 pe perioadă nedeterminată pentru un salariu de 500 lei brut.
Reclamantul a cerut ca în contractul de muncă ce îi va fi remis în urma acestei hotărâri judecătorești, pârâta să prevadă un "salariu net de 1400 lei /lună, mărire salarială garantată de15% anual, bonus în funcție de performanță, salariu renegociat după 6 luni" ( fila 47, vol II dosar), însă din cererea introductivă de instanță precizată ulterior, interogatoriul luat reclamantului, corespondenta electronică a părților litigante reiese în mod clar că salariul brut negociat de părti ca element al contractului de muncă este de 500 lei brut iar contractul semnat la data de 14.07.2008 nu cuprindea aceste clauze, părțile convenind ca diferența de până la 1400 lei net si celelalte elemente amintite anterior să facă obiectul contractului de drepturi de autor.
Dat fiind că instanța nu a fost investită să analizeze în ce măsură o atare convenție poate fi considerată valabilă, în acord cu dispozițiile art. 129 alin. final proc.civ. instanța de fond s-a limitat să hotărască doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Față de cele ce preced, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AGENTIEI DE RESURSE UMANE HR și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul față de această pârâtă, a admis în parte acțiunea precizată în sensul celor menționate.
Prin concluziile scrise reclamantul a solicitat "daune" si "pretenții materiale" însă, dat fiind că o atare cerere a fost formulată ulterior închiderii dezbaterilor, nu a fost examinată de către instanță.
In temeiul art. 274.proc.civ. instanța a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată(prin concluziile scrise reclamantul a precizat că va solicita cheltuielile de judecată printr-un proces separat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - Media SRL B și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.În motivarea primului recurs, s-au arătat, în esență, următoarele:
Din modalitatea de redactare a dispozitivului sentinței recurate rezultă obligarea pârâtei recurente de a-i înmâna reclamantului contractul de muncă încheiat la data de 1 iulie 2008 pe durată nedeterminată pentru un salariu de 500 lei brut, aceasta obligație având un corelativ juridic în "obligația de a face".
Obligația de a face presupune întotdeauna o executare în natură, materială impusă debitorului acestei obligații, fiind o prestație de a pune un "lucru" la dispoziția debitorului.
S-a subliniat de către recurent că acest "lucru" - contractul de muncă încheiat între părți - nu există și nu a existat niciodată, această obligație impusă recurentei - pârâte fiind imposibil de executat.
Susținerea reclamantului, potrivit căreia contractul a fost distrus după întocmirea lui, nu este susținută de probele administrate în cauză ci, dimpotrivă, din coroborarea acestora rezultă că, intimatului pârât i-a fost prezentat doar un model cadru de contract de muncă și nu s-a pus problema, cu ocazia acelor întâlniri, ca acesta să semneze un contract individual de muncă.
În condițiile în care nu există și nu s-a încheiat un contract de muncă ci doar discuții despre un eventual viitor contract, reclamantul nu putea identifica o semnătură aparținând reprezentantului legal (persoană pe care nu o cunoaște, nu a întâlnit-o niciodată), nu există nici drepturi conferite de contractul de muncă.
Mai mult, pretinsele servicii pe care reclamantul le-ar fi prestat în beneficiul pârâtei nu au reprezentat sarcini de serviciu ci chiar testul la care a fost supus angajatul, în vederea angajării.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
1. În motivarea recursului declarat de reclamantul -, s-au arătat următoarele:
În mod greșit a reținut instanța de fond, drept salariu, suma de 500 lei brut, în loc de 1400 lei net, atâta timp cât în emailul din Anexa 5 (fila nr. 23/vol.I ) oferata de angajare ere menționată expres" "Salariu: 1400 RON net,/lună".
Aceeași sumă este reluată și în emailul transmis în data de 1 iulie 2008, cele două contracte despre care făcea vorbire asociatul firmei angajatoare, - dl., reprezentând doar modalitatea prin care angajatorul promitea că își va îndeplini obligația sa de a scrie acordul de voință intervenit între părți.
Recurentul a mai subliniat că, în data de 14 iulie 2008, când trebuiau semnate ambele contracte, unul și fost semnat și rupt de asociatul pârâtei - Media SRL iar celălalt nici nu a fost adus spre semnare.
În consecință, s-a solicitat instanței, obligarea pârâtei de a-i înmâna contractul de muncă ce corepunde acordului de voință al părților: salariu de 1400 RON net/lună, beneficii, perioadă nedeterminată, penalități și daune interese pentru fiecare zi de întârziere în plata salariului de 5% / zi.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, în mod greșit, prima instanță a reținut că reclamantul nu le-ar fi solicitat, ignorând concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în care se face mențiunea că "pretențiile materiale și daunele de orice fel, în afară de cheltuielile de judecată" urmează a fi solicitate separat.
Mai mult, motivul pentru care s-a solicitat amânarea pronunțării, a fost tocmai acela de a se oferi reclamantului timp pentru pentru a depune la dosar documente justificative privind cheltuielile de judecată.
C de-al treilea motiv de recurs vizează respingerea cererii de înscriere în fals privitoare la Contractul de prestări servicii recrutare nr. 0262/2008 dintre pârâte și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - Resurse Umane SRL.
Astfel, din coroborarea mențiunii pârâtei - Resurse Umane SRL din cererea de angajare apărător (fila nr. 20/vol. II), prin care se afirmă că nu a semnat nici un contract cu textul depus de cealalată pârâtă, coroborat cu declarațiile martorilor propuși de angajații pârâtei - perform referitoare la imprimarea acestui contract de muncă și transmiterea emailurilor, rezultă că acest contract nu a fost încheiat.
La dosar s-au depus: adeverința nr. 7500 din 26 iunie 2009 emisă de, Universitatea din B, Facultatea de și Informatică, o precizare a motivelor de recurs formulate de reclamant, delegații avocațiale, întâmpinare și concluzii scrise formulate de - Media SRL, acte medicale pentru recurentul reclamant.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor formulate, Curtea constată nefondate susținerile pârâtei și parțial fondate criticile reclamantului, după cum urmează:
În speță, Curtea constată că, așa cum a reținut și prima instanță, între pârâtele Resurse Umane SRL B (prestator) și - Media SRL B (beneficiar), s-a încheiat Contractul de prestări servicii de recrutare nr. 0262/2008, depus la dosarul de fond la filele nr. 111 - 118.
Din observarea acestui înscris se constată că acesta poartă atât ștampilele firmelor contractante cât și semnăturile reprezentanților acestora.
De asemenea, în ședințele publice din data de 2 martie 2009 și 23 martie 2009 a fost prezentat, în ședință publică, spre observare, originalul acestui contract.
Referitor la cererea de înscriere în fals formulată de către reclamant, se reține că aceasta a fost în mod corect respinsă de către prima instanță (prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2009, menționată expres în motivele de recurs formulate de reclamant), atâta timp cât reclamantul invocă menționarea în contract a unei alte adrese a sediului social decât cea reală, pe când procedura prevăzută de art. 177 și următoarele cod. pr. civ. face referire expresă doar la situațiile în care se contestă scrisul ori semnătura uneia dintre părți.
Mai mult, nemenționarea în convenția scrisă a sediului uneia dintre părțile contractante ori menționarea unei alte adrese ca fiind adresa "sediului de activitate" (chiar și în situația în care, abia după câteva luni sediul social a fost mutat la adresa menționată în convenția scrisă) nu afectează valabilitatea convenției, forma scrisă fiind doar o condiție ad probationem și nu ad validitatem.
Curtea mai reține că obligațiile prestatorului, așa cum sunt menționate la pct. 3 din contract, nu contravin susținerilor - Media SRL, potrivit cărora Agenția de Resurse Umane er HR a fost mandatată pentru a recruta potențialii candidați, recrutare ce presupunea "prestarea de servicii în domeniul resurselor umane", respectiv: prezentare postului, organizarea interviului, testarea candidatului și, după ce candidatul "trece testul cu succes", prezentarea ofertei salariale a beneficiarului - Media SRL, a programului de lucru și a modalității de plată (în speță, mai întâi, semnarea contractului de drepturi de autor pentru un salariu minim pe economie și apoi semnarea contractului de muncă pentru un salariu ce reprezintă diferența, până la 1400 lei).
Toate aceste operațiuni au fost urmate de transmiterea, de către numitul - asociat la - Media SRL, a formularului de contract - în care figurază ca parte contractantă - Media SRL, cu mențiunea, pentru reclamant, de a-l studia și a formula observații, de a-l completa cu datele personale, cu numărul contului în care se virează salariul și stabilirea modalității de plată a acestuia (o dată sau de două ori pe lună).
Prin urmare, în mod corect a stabilit prima instanță că pârâta intimată nu are calitate procesuală pasivă, ea acționând în numele și pentru reclamanta - Media SRL și îndeplinind atribuții ce îi revin în calitatea sa de prestator de servicii de recrutare, conform contractului încheiat cu aceasta.
În speță, după testarea reclamantului și transmiterea mesajului din data de 26 iunie 2008: "testul a fost trecut cu succes" (fila nr. 23 din dosarul de fond), i-au fost transmise reclamantului, începând cu data de 8 iulie 2008, sarcini de serviciu cu obiective clare și i-au fost fixate termene, menționându-se expres de către angajator că "în primele 2 săptămâni timpul de lucru va fi mai lejer" pentru a se permite "familiarizarea cu codul din onlinestudent" (mesajul transmis la 13 iulie 2008, fila nr. 38 din dosarul de fond).
De subliniat că, așa cum rezultă din certificatele eliberate de ORC B ( filele nr. 111 și următoarele din dosarul de fond) dar și din înscrisurile depuse de reclamant la filele nr. 163 și următoarele din dosarul de fond, numitul - expeditorul mesajelor din data de 1 iulie 2008 și (filele nr. 24 și 40 din dosarul de fond), în care se face vorbire despre încheierea contractului în formă scrisă, modalitatea de plată și cuantumul salariului negociat, este chiar asociat al pârâtei - Media SRL.
În acest context, întrucât pentru încheierea valabilă a contractului de muncă nu se cere nici o condiție suplimentară, fiind necesar și suficient acordul de voințe al părților - forma scrisă fiind cerută numai ad probationem, iar nu ad validitatem - nu se poate susține că, în cauza de față, nu a exista un contract de muncă valabil încheiat.
Coroborat și cu dispozițiile art. 16 alin. 1 codul muncii, potrivit cărora obligația de încheiere a contractului în formă scrisă, revine angajatorului, Curtea constată nefondată susținerea recurentei pârâte potrivit căreia obligația de a-i înmâna reclamanului contractul de muncă este imposibil de realizat.
Față de cele expuse anterior, neavând relevanță susținerile părților potrivit cărora un astfel de înscris nu a fost întocmit niciodată ori că a fost întocmit, nesemnat ori semnat de o persoană fără nici o calitate și distrus ulterior, este de prisos cercetarea, de către instanța de recurs, a acestor aspecte.
În ceea ce privește cuantumul salariului negociat de părți, Curtea reține, așa cum s-a menționat anterior, că suma de 1400 lei net lunar este menționată atât în mesajul transmis la data de 26 iunie 2008 "Oferta salarială media" - depus la fila nr. 23 din dosarul de fond, dar și în mesajul din data de 1 iulie 2008, ce provine chiar de la asociatul și administratorul - Media SRL - (fila nr. 24 dosar fond).
Încheierea celor două contracte menționate în corespondența dintre părți nu reprezintă altceva decât o modalitate, propusă de către angajator, de achitare a sumei de 1400 lei net lunar - drepturile bănești negociate de părți.
Referitor la cererea privind cheltuielile de judecată, Curtea constată că, prin concluziile scrise formulate de reclamant, s-a menționat expres că numai "pretențiile materiale și daunele de orice fel" urmează a le solicita printr-un proces separat, dintre acestea excluzându-se însă, cheltuielile de judecată.
Mai mult, în practicaua sentinței s-a făcut mențiunea că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește solicitarea de a fi precizați expres termenii convenției ( beneficii, program de lucru, posibilitatea renegocierii contractului), Curtea constată că prima instanță a răspuns cererii reclamantului, obligând pârâta - Media SRL să îi înmânezecontractul de muncă încheiat la data de 1 iulie 2008, ceea ce presupune că forma scrisă ce îi va fi înaintată reclamantului va cuprinde toate clauzele negociate la data de 1 iulie 2008, când reclamantul pârât, în conformitate cu dispozițiile art 17 alin. 1 codul muncii, a prezentat reclamantului termenii ofertei și s-a și realizat acordul de voință al părților.
În sfârșit, Curtea mai constată că, în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor interese de 5% solicitate pentru fiecare zi de întârziere în plata salariului, reclamantul și-a rezervat dreptul a le solicita separat: ""pretențiile materiale și daunele de orice fel, în afara cheltuielilor de judecată, le voi solicita printr-un proces separat".
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să modifice sentința în sensul că salariul stabilit prin contractul de muncă este de 1400 lei net iar nu 500 lei brut.
Văzând dispozițiile art. 274 cod. pr. civ. pârâta - Media SRL va fi obligată, către reclamant, la plata sumei de 3138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, va mai fi obligată recurenta pârâtă și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând onorariu avocat, ajutor public judiciar - Baroul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta - Media SRL, împotriva sentinței civile nr.1106/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Resurse Umane HR, având ca obiect, obligația de a face.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică sentința civilă în sensul că, salariul stabilit prin contractul de muncă încheiat la data de 1 iulie 2008 este de 1400 lei net, iar nu 500 lei brut.
Obligă recurenta pârâta la 3138 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând onorariu avocat, ajutor public judiciar -Baroul Avocați
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 5.03.2010
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
