Obligația de a face. Decizia 847/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3153/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.847/
Ședința Publică din data de 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER: - -
*********************
Pe rol fiind, pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 714 din data de 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 22965/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Autoritatea Civilă Română-având ca obiect "obligația de a face".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și dispozițiile art. 260 alin. (1) Cod proc. civilă. a amânat pronunțarea pentru data de 09.02.2010, apoi pentru data de 16.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 714 din data de 28.01.2009, pronunțată în dosarul nr. 22965/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - Autoritatea Civilă Română (RA - ).
În considerentele hotărârii judecătorești, s-a reținut că reclamantul este angajatul RA - începând cu anul 2001, în funcția de inspector aeronautic, fiind încadrat inițial cu contract pe durată determinată de 12 luni, prin Decizia RU nr.797/17.09.2001, după care, începând cu data de 07.08.2003,a fost încadrat, conform Deciziei nr. 476/7.08.2003, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de inspector aeronautic în cadrul Serviciului Relații Internaționale și.
Începând cu data de 15.03.2007 reclamantul a fost încadrat conform Deciziei RU nr.27/14.03.2007 în funcția de inspector aeronautic în serviciul Supervizare Servicii de Navigație din structura Direcției Supervizare Servicii de Navigație.
La data introducerii acțiunii, reclamantul era încadrat, în urma modificării organigramei societății în cadrul Serviciului din Direcția Supervizare Servicii de Navigație, în funcția de inspector aeronavă.
Instanța de fond a reținut că în anul 2007 au fost incluse, în actele adiționale la contractul individual de muncă () al reclamantului, sporuri precum: indemnizația de zbor și sporul de 35% pentru condiții de muncă speciale.
Actele adiționale prin care s-au prevăzut aceste adaosuri bănești în favoarea reclamantului sunt: Anexa la. cu nr. RU nr.27/14.03.2007, actul adițional la. cu nr. 27/14.03.2007, Anexa la. cu nr. RV 162/7.06.2007.
Prin acțiunea cu care a investit prima instanță, reclamantul a solicitat acordarea sporurilor sus-menționate - indemnizația de zbor și sporul pentru condiții speciale -, precum și obligarea angajatorului la includerea, în Fișa postului său, a dreptului la zbor.
Instanța a apreciat că sunt lovite de nulitate clauzele din actele adiționale semnate la datele de 14.03.2007 și de 07.06.2007, referitoare la acordarea indemnizației de zbor și a sporului pentru condiții speciale, pentru lipsa cauzei, întrucât angajatorul, prin fosta conducere a, nu a avut niciodată în intenție ca în contrapartidă la acordarea sporurilor sus-menționate, salariatul să presteze muncă specifică pentru acordarea acestor adaosuri salariale - respectiv inspecție de zbor, activitate pe care, de altfel, reclamantul nici nu poate sa o presteze neavând dreptul sa zboare.
Reclamantul nu a avut niciodată ca atribuții efectuarea de inspecție de în zbor. Nici contractul de muncă și niciunul din actele adiționale la acesta nu prevede atribuția efectuării de inspecție de în zbor.
De altfel, pârâta a făcut dovada că singura direcție din cadrul, care are printre atribuții efectuarea de inspecții de și zbor, este Direcția Construcții, conform de atribuții funcționale a acestei direcții, din care, însă, reclamantul nu face parte, întrucât el este angajat în cadrul Direcției Supervizare Servicii de Navigație.
Prima instanță a apreciat că pârâta a făcut dovada că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a zbura, el nefăcând parte din categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist.
A constatat că licența de zbor a reclamantului este expirată din anul 2001, fapt necontestat de către acesta, deși el susține că, pentru a efectua inspecții de în zbor, nu este nevoie de licență de zbor. Totuși, instanța de fond a apreciat că prevederile legale contrazic, însă, aceste susțineri ale reclamantului.
Totodată, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește calificările personalului aeronautic civil navigant profesionist, acestea sunt prevăzute în Legea nr. 53/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, Reglementarea Civilă din România - - privind licențierea unor categorii de personal aeronautic civil navigant și de Management al Direcției Operațiuni din cadrul Autorității Civil Române.
Internaționale în materie sunt prevăzute în actul numit 8335.
Astfel, instanța de fond aavut în vedere că, potrivit prevederilor art. 944 din 8335, un inspector pentru operațiunile de zbor trebuie să aibă experiență de cel puțin 5.000 ore ca pilot principal în transport aerian, precum și că acesta trebuie să aibă o licență de pilot, valabilă, pentru transport aerian.
De asemenea, a acit în vedere și prevederile ui de management al Direcției Operațiuni () din cadrul, art.3.0.1.1, potrivit cărora personalul navigant trebuie să fie pilot sau însoțitor de bord, cu studii superioare.
S-a apreciat că inspectorul operațiuni zbor - piloți trebuie să aibă experiență de pilot și activitate de zbor de minim 5.000 de ore în licență validă, iar inspectorul operațiuni zbor - însoțitor de bord trebuie să aibă experiență de însoțitor de bord și activitate de zbor de minim 5.000 ore, de asemenea, cu licență validă.
Instanța de fond a rfeținut că reglementările interne sus-menționate impun, pentru personalul navigant, cerința deținerii unui certificat medical în termen de valabilitate și a deținerii, în trecut, a unei funcții de conducere.
În concluzie, prima instanță a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a efectua inspecții de în zbor, astfel încât acesta nu are drept de zbor pentru a putea beneficia de indemnizația de zbor și de sporul pentru condiții speciale.
S-a mai avut în vedere aspectul că este un contract sinalagmatic Contractul individual de muncă, întrucât obiectul acestuia este format din două elemente inseparabile și care se intercondiționează: pe de o parte prestarea muncii de către salariat, iar, pe de altă parte, salarizarea ei de către angajator.
Cele două prestații se află în legătură directă și indisolubilă, fapt pentru care, un contract de muncă ce nu ar cuprinde unul din aceste două elemente ar fi nul.
Ca urmare, s-a aprei at că, în cazul dedus judecății, cele două acte adiționale, încheiate la data de 14.03.2007 și la data de 07.06.20007, prevăd doar obligația angajatorului de a plăti salariatului renumerația specifică personalului cu drept de zbor, însă aceste acte adiționale (și nici o fișă a postului reclamantului) nu prevăd și dreptul corelativ obligației angajatorului de remunerare suplimentară - respectiv dreptul de zbor pe care l-ar presupune activitatea inspecției de în zbor, fapt ce atrage nulitatea parțială a acestor clauze din actele adiționale, doar în ceea ce privește acordarea indemnizației de zbor și sporului pentru condiții speciale.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului, recurentul-reclamant a arătat că acțiunea sa, contrar celor reținute de instanța de fond, are două capete de cerere, respectiv:
- obligarea pârâtei la respectarea întocmai a contractului individual de muncă (), astfel cum a fost modificat acesta prin actele adiționale, în ce privește dreptul la zbor și acordarea sporurilor ce derivă din dreptul respectiv;
- obligarea pârâtei la întocmirea postului, în conformitate cu contractul individual de muncă.
Consideră că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că, prin petitul acțiunii formulate, recurentul-reclamant ar fi solicitat acordarea indemnizației de zbor și a sporului pentru condiții speciale de muncă, precum și obligația angajatorului la includerea în Fișa postului salariatului a dreptului la zbor.
Recurentul-reclamant precizează că nu are oap ostului la ora actuală, care să fie semnată de părți și în conformitate cu contractul individual de muncă, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare, conform dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. b) din Codul muncii și arată că aceasta reprezintă, de fapt, nemulțumirea sa.
Susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra petitului acțiunii, astfel cum a fost acesta formulat, sens în care invocă dispozițiile art. 40 alin.1 lit. b) din Codul muncii.
Mai susține că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, fără a pune în discuția părților, aceasta s-a pronunțat în sensul că sunt lovite de nulitate absolută clauzele cuprinse în actele adiționale semnate la data de 14.03.2007 și la data de 07.06.2007, referitoare la acordarea indemnizației de zbor și a sporului pentru condiții speciale.
Contractul individual de muncă, arată recurentul-reclamant, reprezintă un contract în temeiul căruia salariatul se obligă să presteze munca sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații numită salariu. El se încheie cu acordul ambelor părți, astfel că, susține recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 17 din Codul muncii, angajatorul avea obligația de a îl informa cu privire la clauzele lui, inclusiv cu privire la salariu sau la alte venituri salariale, ceea ce în speța s-a întâmplat.
Consideră că nu s-a făcut nici o dovada în dosar, din care să rezulte că, la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă, angajatorul ar fi fost în eroare cu privire la drepturile acordate, după cum nu s-a făcut nici un fel de dovadă referitor la lipsa cauzei la încheierea actelor adiționale la contractul individual de muncă.
Recurentul-reclamant susține și că instanța de fond a fost în eroare și cu privire la atribuțiile privind funcția reclamantului de inspector aeronautic, confundându-le cu atribuțiile unui pilot.
Precizează că, așa cum a arătat și în acțiunea sa, funcția de inspector aeronautic nu presupune controlarea tehnicii de pilotaj, fiind supuse controlului doar documentele de la bord, procedurile - inclusiv cele de navigație -, modul de respectare a lor ( a se vedea 8335 - ).
În concluzie, recurentul-reclamant apreciază că el, ca inspector aeronautic, nu a are obligația de a pilota efectiv avionul, aspect care ține de atribuțiile efective ale unui pilot.
Susține că, din acest punct de vedere, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecații și a făcut o aplicare greșită a legii. Articolul 9.4.4. din 8335 -, reținut de instanța de fond, nu obligă imperativ, ca și condiție pentru inspectorul aeronautic, licența de pilot valabilă, aceasta rezultând din modul de exprimare al acestui text, și anume se folosește sintagma"ar trebui",ci nu se folosește sintagma"trebuie".
Recurentul mai arată, referitor la conținutul acestui articol, că este interpretat greșit de către instanța de fond: "Un inspector pentru operațiunile de zbor, de exemplu, ar trebui sa aibă o vârstă, experiența operaționala - nu mai mică de 5.000 ore ca pilot principal în transportul aerian pe un avion de tip civil sau militar. Inspectorului ar trebui să aibă o licență de pilot pentru transport aerian valabilă. Persoanele care doresc o poziție ca inspector pe operațiuni de zbor ar trebui să fi ocupat în prealabil o poziție în managementul operațional sau sa fi fost pilot al unei linii aeriene, sau instructor de zbor, sau pilot militar, poziții in care sa fi obținut experiența in operațiunile de transport aerian.".
Susține că, de altfel, instanța a reținut greșit și faptul că singura direcție care ar avea atribuții de inspecție de ar fi Direcția Construcții, deși el a învederat instanței de fond faptul că, în cadrul Autorității Civile, există și alți salariați în persoana numiților, etc. care, deși nu au licența valabilă de zbor, efectuează inspecții de.
Arată că instanța de fond nu a fost preocupată să lămurească acest aspect, nepunând în vedere intimatei-pârâte SA - să producă dovezi în acest sens.
Consideră că hotărârea instanței de fond este discriminatorie și că prin ea este încurajată intimata-pârâtă în a stărui în această discriminare. În acest sens, recurentului i-a fost respinsă, în mod greșit, proba cu interogatoriu.
Consideră că faptul că în cadrul Autorității Civile mai există și alți salariați care, deși nu au licența de zbor valabilă (nefiind o condiție imperativă, așa cum recurentul-reclamant a arătat mai sus) efectuează inspecții de, a constituit și motivul pentru care Autoritatea Civilă Română a inclus, în actele adiționale la contractul individual de muncă, indemnizația pentru zbor și sporul pentru condiții de muncă speciale.
Astfel, recurentul-relcamant consideră că nu poate fi vorba despre o lipsă a cauzei, la încheierea actelor adiționale la contractul său individual de muncă și apreciază că acestea sunt încheiate în conformitate cu legislația în vigoare, în materie.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 15 - 26 dosar recurs), intimata-pârâtă Regia Autonomă - Autoritatea Civilă Română solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, Curtea reține că includerea în contractul individual de muncă () a unor clauze nelegale - care permiteau salariatului efectuarea inspecției în lipsa licenței de zbor - nu poate avea, drept consecințe, decât neluarea lor în considerare, ceea ce înseamnă că respectivele clauze nelegale sunt lipsite de efectele juridice specifice.
Astfel, Curtea reține că orice negociere a contractului individual de muncă va trebui sa aibă în vedere dispozițiile art. 11 din Codul muncii, potrivit cărora:
"Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.".
Cum, potrivit dispozițiilor art. 295 din Codul muncii, dispozițiile acestui Cod se întregesc cu dispozițiile legislației civile, dispozițiile legale sus-citate se coroborează cu dispozițiile art. 966 din Codul civil, care prevăd că:"Obligația fără cauză sau fondată pe o cauza falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.".
Cauza este nelicită, așa cum prevăd dispozițiile art. 968 din Codul civil, atunci când este prohibită de legeși când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. În speță, clauzele în discuție încalcă dispozițiile Legii nr. 223 din 4 iulie 2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România (cu precădere cele referitoare la licența de zbor).
Ca urmare, câtă vreme intimata-pârâtă nu a formulat, în faza judecății în fond, o cerere reconvențională prin care să solicite constatarea nulității respectivelor clauze, în mod justificat prima instanță a reținut, din oficiu, că respectivele clauze nelegale sunt lipsite de efecte juridice specifice.
Curtea apreciază că situația similară a unor colegi ai recurentului-reclamant nu poate constitui un temei al legalității clauzelor respective. Așadar, Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță juridică, în speță, atât aspectele rezultate din înscrisurile administrate în prezentul recurs, precum și susținerile recurentului-reclamant în sensul că în situația sa se află și unii colegi de-ai săi și anume, etc.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, apreciază că sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, criticile formulate de recurentul-reclamant, astfel că vor fi înlăturate, iar hotărârea fondului va fi menținută, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.714 din data de 28.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 22965/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă - Autoritatea Civilă Română.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 24.03.2010.
Jud. fond: Dalina;
.
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
