Obligația de a face. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 913
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 150 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII, SC SA F, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat, intimata pârâtă reprezentată de avocat, consilier juridic pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII, consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimatului pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII, depune întâmpinare care se comunică părților prezente.
Nu se solicită acordarea unui termen în vederea observării întâmpinării comunicate la termenul de față.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA F, arată că începând cu 23 octombrie 2008, activitatea societății a fost preluată de Consiliul Local F - Serviciul pentru utilități publice-alimentare cu apă și canalizare și solicită introducerea în cauză a Consiliului Local
Depune Hotărârea nr. 9 din 29 august 2008 a Consiliului Local F și Anexa nr. 1 la această hotărâre, respectiv Regulamentul Serviciului pentru utilități publice-alimentare cu apă și canalizare.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, solicită să se introducă în cauză Consiliul Local
Avocat, pentru intimata pârâtă, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de reprezentantul intimatei pârâte pârâtă SC SA
Consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII, arată că cererea formulată este întemeiată și nu se opune la introducerea în cauză a Consiliului Local
Instanța respinge cererea de introducere în cauză a Consiliului Local F, considerând că nu a operat o transmisiune a calității procesuale pasive din prezenta cauză. Față de dispozițiile art. 6 din Regulamentul Serviciului pentru utilități publice-alimentare cu apă și canalizare - Anexa 1 la Hotărârea Consiliului Local F nr. 9 din 29.08.2008 acest serviciu ține evidența contabilă și încasează contravaloarea chiriei pentru apartamentele din fondul locativ de stat și nu are un drept de dispoziție.
Apreciindu-se cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Filiași, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingere a recursului și menținere ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII, solicită respingerea recursului.
Reprezentantul SC SA F solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 21 iunie 2007, reclamanta, în calitate de creditor al debitorului a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SA F și Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii D, ca aceștia să fie obligați de către instanță să vândă apartamentul situat în F, str. -, -.1,.1, către pârâtul.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că este creditorul debitorului, cu care la data de 06.07.1996 a încheiat o convenție prin care acesta s-a obligat să-i vândă apartamentul din litigiu, bun pe care pârâtul îl avea de la stat, convenindu-se ca prețul vânzării să fie de 3.300.000 lei ROL, preț pe care reclamanta l-a plătit pârâtului, o parte la data încheierii convenției și o altă parte, ulterior.
A susținut că la data încheierii convenției a remis de la pârâtul toate actele privitoare la apartament, precum și faptul că încă din data de 6 iulie 1996 reclamanta a intrat în posesia apartamentului, de atunci aceasta fiind cea care a plătit chiria și toate cheltuielile de întreținere.
Că, deși pârâtul s-a obligat să-i vândă apartamentul, după ce a primit suma ce ar fi reprezentat prețul, ulterior s-a mutat la țară nedepunând nici o diligență de a deveni proprietar prin cumpărarea apartamentului de la pârâți.
Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii D, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu are un contract de închiriere, neîncadrându-se în ipoteza art.1 din Legea nr. 85/1992 care stipulează că "locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărare de titularii contractelor de închiriere".
Ulterior, în cuprinsul aceleiași întâmpinări, pârâtul a arătat că Direcția Județeană de Pază și Servicii D, ca instituție specializată în vânzarea locuințelor aparținând fondului locativ de stat, încheie contract de vânzare-cumpărare numai cu acordul locatarului (în speță SA F), considerându-se astfel că nu era necesară prezenta acțiune.
Se mai motivat că ar trebui să fie parte în proces, întrucât la cumpărare este nevoie de acordul acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1041 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive formulate de pârâtul Consiliul Județean
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Județean D, Direcția Județeană de Pază și Servicii și SA
Au fost obligați pârâții Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii și SA F, să vândă pârâtului apartamentul situat în F, -.1,.1, strada -.
Pentru se pronunța astfel instanța de fond reținut că pârâtul este chiriașul apartamentului nr.1 situat în -.1 str. - din F, ce se află în administrarea pârâtei SA F și în proprietatea Consiliului Județean D - Direcția de Pază și Servicii, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale a statului român.
Că, în anul 1996, în urma apariției Legii nr.85/1992, pârâtul s-a obligat să vândă apartamentul al cărui chiriaș era, către reclamantă, având în vedere tocmai dreptul său de a cumpăra acest apartament, în temeiul art.1 din Legea nr.85/1992, dar așa cum a dat dovadă și în fața instanței pârâtul, odată ce a primit banii conveniți ca preț viitor al vânzării, nu a mai făcut nici un demers pentru a cumpăra locuința, deși singură cererea sa ar fi fost de ajuns în acest sens, situația în care, având în vedere perioada de timp trecută, faptul că plătește chirie, o îndreptățește pe reclamantă să ceară în locul său în baza dispozițiilor art.974 Cod civil, ca această vânzare să se realizeze.
De altfel, vânzarea nu va fi între reclamantă și pârâtele SA F și Consiliul Județean D - Direcția de Pază și Servicii, ci între acestea din urmă și pârâtul, întrucât acesta era îndreptățit să devină proprietar.
Cum însă pârâtul a stat în pasivitate atâta timp, orice creditor are dreptul să ceară ca acest drept să devină efectiv într-o acțiune în justiție, pe calea acțiunii oblice.
Privitor la nulitatea convenției promisiuni de vânzare-cumpărare (antecontract de vânzare-cumpărare), încheiată de reclamanta și pârâtul, invocată în concluziile scrise de către pârâtul Consiliul Județean D - Direcția de Pază și Servicii, sens în care se invocă disp.art.4 din nr.61/1990, instanța a constatat că acest articol a fost abrogat prin disp.art.20 din Legea nr.85/1992, astfel că revânzarea locuințelor este posibilă și legală, sens în care s-a și întâmplat în societatea românească ulterior apariției Legea nr.85/1992.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii.
Prin decizia civilă nr.150 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii D, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și intimata -pârâtă
A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că pe fond s-a respins acțiunea.
S-a reținut că prin convenția încheiată la data de 6 iulie 1996, promitentul vânzător s-a obligat față de reclamanta cumpărătoare - să-i înstrăineze un imobil apartament situat în localitatea, str. -, bloc D 6, scara 1,.1, județul D, fiind convenit și prețul acestei vânzări.
De la data încheierii convenției vânzătorul cedat folosința apartamentului către reclamantă, aceasta din urmă preluând toate obligațiile locative specifice.
Din punct de vedere formal convenția încheiată de părți are caracterul unui antecontract de vânzare-cumpărare care naște două obligații, pentru vânzător de vinde, iar pentru cumpărător de cumpăra în viitor bunul asupra căruia s-au înțeles, însă tranzacția nu poate fi considerată încheiată, deși consimțământul părților fost dat în acest sens.
S-a constatat că vânzătorul a încheiat convenția prin care și- dat consimțământul la vânzarea unui bun care nu intrase în patrimoniul său, astfel încât, dobândirea dreptului de proprietate și consolidarea acestuia în persoana cumpărătorului nu era posibilă, decât în măsura în care vânzătorul devenea singur proprietar, iar actul de înstrăinare se încheia în forma prevăzută de lege.
Potrivit art.974 Cod pr. civilă "creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorilor locatari, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale", textul de lege consacrând un mijloc juridic special pus la îndemâna creditorilor în vederea asigurării executării obligației în natură ori realizării drepturilor lor de creanță.
Or, în cauză, dincolo de faptul că nu se urmărește readucerea în patrimoniul debitorului a unui drept care să asigure gajul general al creditorului, dar se constată că debitorul nici nu era titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins de reclamantă pe calea acțiunii oblice.
Mai mult decât atât, instanța de fond s-a limitat să analizeze temeiul pretenției reclamantei din perspectiva numai a cerințelor impuse de dispozițiile art.974 Cod civil, fără a cerceta condițiile de admisibilitate, respectiv îndeplinirea cumulativă a normelor prevăzute de Legea nr.85/1992 raportată la Decretul - lege nr.61/1990 și anume, calitatea de angajat a intimatului și regimul juridic al imobilului.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că Tribunalul Dolja aplicat greșit atât normele de drept procesual, respectiv dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă, în sensul că apelanta nu a timbrat și nu a motivat apelul, cât și dispozițiile de drept substanțial, respectiv prevederile art. 974 Cod civil, raportat la dispozițiile Legii nr.85/1992.
Cu privire la dispozițiile de drept substanțial, a arătat că acțiunea fundamentată pe prevederile art. 974 cod civil este întemeiată, fiind exercitată în locul debitorului de reclamanta creditoare, care are un interes propriu.
Faptul că debitorul nu era titularul dreptului de proprietate este lipsit de relevanță, atâta vreme cât acesta putea uza de dreptul prevăzut de Legea nr.85/1992 de a dobândi proprietatea apartamentului folosit în calitate de chiriaș și pe care s-a obligat să-l vândă reclamantei.
A mai susținut faptul că regimul juridic al imobilului și calitatea de angajat a intimatului sunt aspecte care nu au fost invocate de către nici una din părți cu ocazia judecării fondului, iar acestea nu puteau fi reținute de instanța de apel, decât cu încălcarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă.
A învederat că pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii Dai nvocat în apărare la fond numai trei aspecte, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și excepția nulității antecontractului, astfel încât, instanța de apel trebuia să examineze susținerile pârâtei numai prin prisma acestor trei apărări.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Aspectele de ordin procedural invocate de recurenta reclamantă nu sunt întemeiate și prin urmare, nu pot fi reținute.
Referitor la neachitarea taxei de timbru în faza procesuală a apelului, Curtea constată că Direcția Județeană de Pază și Servicii D este o instituție publică, astfel încât aceasta este scutită de plata taxei de timbru, în conformitate cu dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997.
Sub aspectul nedepunerii motivelor de apel, se constată că au fost respectate întru totul dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă, deoarece tribunalul a examinat apelul formulat de pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond ( fila 36 dosar ), raportat și la susținerile formulate prin acțiunea introductivă de către reclamanta.
În același timp, tribunalul avut în vedere și concluziile scrise depuse de pârâtă la fila 77 în dosarul de fond, concluzii ce vizează în exclusivitate aspectele de fond ale litigiului dintre părți, întemeiate în principal pe dispozițiile Legii nr.85/1992 și ale Decretului - lege nr.61/1990.
În ceea ce privește criticile întemeiate pe aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial și anume art. 974 Cod civil, raportat la dispozițiile Legii nr.85/1992, se constată că și acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acela care sunt strict personale.
Ultima teză din cuprinsul dispozițiilor legale citate, are în vedere drepturile și acțiunile cu caracter "intuitu personae" exercitate în considerarea calității persoanei respective.
Aceasta este și situația acțiunilor formulate în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr.85/1992, fiind de necontestat că legiuitorul a avut în vedere calitatea de chiriaș a persoanelor îndreptățite la cumpărarea locuințelor construite din fondurile statului.
În speță, calitatea de chiriaș pentru apartamentul situat în F, -.6,.1. 1, aparține numai debitorului, acțiunea în obligație de a face în scopul obligării pârâtei de a vinde apartamentul în discuție, fiind numai la îndemâna chiriașului.
Acest gen de acțiune se înscrie în categoria acțiunilor cu caracter strict personal la care se referă expres art. 974 Cod civil, iar acestea, așa cum prevede în mod imperativ norma citată, nu sunt la îndemâna creditorilor.
Tribunalul Dolja aplicat așadar în mod corect prevederile art. 974 Cod civil raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr.85/1992, susținerile recurentei reclamante sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Aspectele legate de regimul juridic al imobilului în litigiu, cât și cele privitoare la calitatea de chiriaș a intimatului, au fost invocate de pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D prin întâmpinarea formulată la data de 19 septembrie 2007 la instanța de fond și reiterate prin concluziile scrise depuse la fila 77 din dosar, astfel încât, în mod corect tribunalul a examinat litigiul și prin prisma acestor susțineri.
Pentru considerentele expuse, recursul formulat de reclamantă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 150 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN D-DIRECȚIA DE PAZĂ ȘI SERVICII și SC SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
12.11.2008
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
