Obligația de a face. Decizia 927/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.927/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE prin Ministru și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1119 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2008 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 10 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1119/2007, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A fost respinsă exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului
A fost respinsă exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratilor Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si Ministerul Economiei si Finantelor.
A fost admisă exceptia prescriptiei partiale a dreptului material la actiune,pentru perioada 01.01.2002-11.12.2004.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamantii, si,în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Economiei si Finanțelor B, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale B, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
Au fost obligați pârâții să plateasca reclamantului contravaloarea tichetelor de masa (la valoarea acestora de la data platii efective),incepand cu data de 12.12.2004 si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei sentinte.
Au fost obligați pârâții să acorde reclamantului tichete de masa si in continuare,dupa data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei sentinte.
Au fost obligați pârâții să plateasca reclamantilor si contravaloarea tichetelor de masa (la valoarea acestora de la data platii efective),incepand cu data de 07.06.2007 si pana la data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei sentinte.
Au fost obligați pârâții să acorde reclamantilor si tichete de masa si in continuare,dupa data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei sentinte.
Au fost respinse pretentiile reclamantilor pentru perioada 01.01.2002-11.12.2004,ca prescrise.
cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantii, si au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale,Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala B si Ministerul Economiei și Finanțelor obligarea acestora la acordarea tichetelor de masa sau echivalentului acestora in lei la valoarea din ziua platii efective,de la data de 01.01.2002 si pana la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta,precum si in continuare, cu cheltuieli de judecata.
Exceptia de necompetenta materiala si functionala este nefondată și a fost respinsa deoarece obiectul prezentei cereri il reprezinta plata de despagubiri constand in contravaloarea tichetelor de masa,rezultand din aplicarea unui tratament discriminator.
Exceptia prescriptiei partiale a dreptului material la actiune pe perioada 01.01.2002-11.12.2004 este intemeiata și a fost admisa, avand in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,potrivit carora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor a fost respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția primilor doi parati fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata nu este intemeiata.
Astfel,paratul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a invocat faptul ca,in calitatea lor de functionari publici,reclamantii trebuiau sa respecte prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2005,care ii obliga sa depuna plangere in fata autoritatii publice, in prealabil introducerii actiunii in fata instantei de contencios administrativ.
In speta,cei trei reclamanti nu au calitatea de functionari publici,ci de personal contractual,astfel incat dispozitiile legale susmentionate nu le sunt aplicabile.
Ca urmare,instanta a respins aceasta exceptie.
Pe fondul cauzei instanta a retinut ca cei trei reclamanti sunt salariati cu contract individual de munca in cadrul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala B:
-,angajat la data de 07.06.2007,in functia de sofer;
-, angajat la data de 07.06.2007,in functia de sofer;
-, angajat la data de 15.07.2003,in functia de sofer-muncitor III.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța a constatat că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă prin faptul că instanțele judecătorești din țară au acordat aceste drepturi unor persoane ocupând aceiași funcție ca și reclamanții instituie un tratament discriminator față de reclamanți care nu sunt beneficiarii drepturilor respective.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
În speță neacordarea contravalorii tichetelor de masa reclamanților instituie un tratament inegal în raport de personalul contractual al unor institutii bugetare similare sau asemanatoare din tară, care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi ( filele 44-50 - sentinta civila nr.1630/31.05.2007 a Tribunalului Suceava,irevocabila).
Prin urmare, neacordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și dezvoltării Rurale în termen, motivat.
Sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Consideră că potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.3 alin.1 Cod procedură civilă, competența materială în primă instanță îi revine Curții de Apel Brașov.
S-a soluționat greșit excepția inadmisibilității față de lipsa plângerii prealabile, încălcându-se astfel dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
În mod nefundat instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu motivarea că ministerul are calitate de ordonator principal de credite.
Consideră că dispozițiile OG nr.137/2000 au fost greșit aplicate în cauză.
Dispozițiile Legii nr.142/1998 care reglementează acordarea tichetelor de masă, condiționează acordarea acestora de existența în bugetul instituției publice a sumelor destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, ori în bugetul ministerului nu sunt cuprinse sume cu această destinație.
Mai mult, pentru anul 2007, art.III din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, interzice în mod expres acordarea tichetelor de masă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pentru încălcarea dispozițiilor privitoare la competența materială și în subsidiar modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a formulat recurs însă cu încălcarea termenului special de recurs de 10 zile de la comunicarea sentinței de fond, ceea ce a determinat respingerea ca tardiv a acestui recurs în baza art.80 din Legea nr. 168/1999 ce reglementează soluționarea litigiilor de muncă.
În ceea ce privește recursurile formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că sunt întemeiate în parte, doar pentru motivele de recurs ce vizează soluționarea în fond a cauzei și atrag modificarea sentinței în accepțiunea art.312 alin.3 teza I Cod procedură civilă.
Prin urmare criticile din recursul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ce privesc motivele de casare a sentinței pentru încălcarea normelor de competență materială și a normelor prevăzute în Legea nr.554/2004 referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile în prezenta cauză, nu sunt aplicabile deoarece natura litigiului - un veritabil litigiu de muncă, date fiind raporturile contractuale dintre părți guvernate de dispozițiile Codului muncii și materializate în forma juridică a contractului individual de muncă - impune și competența materială a instanței în soluționarea pretențiilor.
Spre deosebire de alți angajați cu statut de funcționar public, aceluiași recurent, care au pretins în instanță aceleași drepturi și li s-au aplicat norme de procedură prevăzute de legea specială nr.554/2004 - legea contenciosului administrativ, în prezenta cauză reclamanții sunt personal contractual, iar litigiilor în care sunt implicați li se aplică normele de procedură prevăzute de Legea nr.168/1999 ce reglementează soluționarea litigiilor de muncă.
Așadar, competența materială nu a fost încălcată, litigiile de muncă se soluționează în primă instanță de tribunalul în complet specializat.
Inadmisibilitatea acțiunii față de lipsa plângerii prealabile nu poate fi primită deoarece nu se aplică Legea 554/2004 litigiului de față pentru considerentele deja expuse.
Cu privire la motivul de recurs referitor la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că aceste excepții au fost corect soluționate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă fiind ordonator principal de credite, iar raportului juridic cu Ministerul Economiei și Finanțelor îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 500/2002.
Motivele de recurs ce vizează soluționarea pe fond a cererii sunt întemeiate.
Interpretarea dispozițiilor OG 137/2000 și a dispozițiilor Legii nr.142/1998 de către instanța de fond este greșită pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de art. 41alin.2 din Constituție.
Astfel, se arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială și în baza art. 41 din Constituție trebuie acordată de drept, iar limitarea sau restrângerea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament consacrată de art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și o încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție.
Instanța, învestită cu soluționarea prezentului recurs în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu poate verifica neconstituționalitatea unui text de lege.
Ceea ce invocă, de fapt reclamanții în motivarea cererii de chemare în judecată sunt chestiuni de constituționalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decât pe calea excepției de neconstituționalitate a textului de lege de către Curtea Constituțională.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de reclamanți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite" ( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, ori așa cum s-a reținut și de instanța de fond, nu există dispoziție legală în legile bugetelor de stat pentru anii 2003 - la zi, (perioada constituie obiectul litigiului), pentru sume cu această destinație (art. 40 Legea 511/2004, art. 39 alin. 4 Legea 631/2002).
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea 142/1998, instanța de fond nu a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut greșit că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că se stabilește în sarcina autorității publice o obligație și nu o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
În consecință, nu poate fi învinovățit angajatorul că nu a făcut demersuri în vederea alocării și virării fondurilor necesare acordării tichetelor de masă atâta timp cât însuși legiuitorul nu a prevăzut astfel de fonduri în bugetele anuale de stat.
În ceea ce privește critica referitoare al discriminarea acestei categorii de personal raportat la alți salariați care primesc tichete de masă, instanța constată critica nefondată, pentru argumentele mai sus expuse.
În consecință, recursul va fi admis în parte și sentința modificată în parte, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, conform celor din dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului formulat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B împotriva sentinței civile nr.1119/5.06.2008.
Admite în parte recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și dezvoltare Rurală, având ca obiect plata tichetelor de masă și pentru perioada cuprinsă între 12.12.2004 și până la pronunțarea prezentei decizii și în continuare pe viitor, pentru reclamantul; pentru perioada cuprinsă între 7.06.2007 și până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare, pe viitor, pentru reclamanții și.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor necompetenței materiale a instanței de fond, inadmisibilitatea cererii, lipsei calității procesuale pasive a pârâților, prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2002 - 11.12.2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./5.12.08
Tehnored. 08.12.2008 - 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pîrvulescu, Dorina
