Obligația de a nu face. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (271/2009)

Completul 5

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1056

Ședința publică de la 18.06.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță

JUDECĂTOR 2: Stere Learciu

JUDECĂTOR 3: Claudiu

GREFIER - I

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr. 1743/27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr- (2242/2008), în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE LOCATARI BL. 26,-, sector 6, PRIMĂRIA SECTORULUI 6 B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Obiectul cauzei - contestație în anulare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorii, și (personal) prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 (fila 3), lipsind intimații Asociația de Locatari Bl. 26,-, sector 6, Primăria Sectorului 6 B și Municipiul B prin Primarul General.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 28.05.2009 contestatorii, și au depus un set de înscrisuri.

Apărătorul contestatorilor solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar, certificat de atestate fiscală, fișa de evidență privind plata taxei pentru utilizarea locurilor publice cu garaje - autoturisme și dovada achitării taxei.

Curtea deliberând, respinge proba cu înscrisuri solicitată de către contestatorii, și, deoarece prezenta cauză analizează situația de fapt pe care a avut-o în vedere instanța de recurs, după care acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.

Apărătorul contestatorilor, solicită admiterea contestației în anulare, schimbarea în tot decizia pronunțată de instanța de recurs, în sensul modificării, admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii, deoarece instanța a omis, la soluționarea recursului, să aibă în vedere de dispozițiile anexei II din Legea nr. 50/1991. Arată că așa, cum prevăd dispozițiile legii mai sus menționate, trebuie să se menționeze caracterul provizoriu al lucrărilor efectuate, indiferent de natura materialelor folosite, singura obligație fiind trecerea în autorizația de construcție, a caracterului lucrării efectuate, ce nu a fost menționat pe autorizația pe care o dețin contestatorii, așa încât apreciază că primăria nu avea dreptul demolării garajului pe cale administrativă.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

La data de 03.02.2009, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat contestația în anulare formulată de, și împotriva deciziei civile nr.1743 din 27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu Minori și Familie, pronunțată în contradictoriu cu Primăria Sectorului 6 B, prin Primarul Sectorului 6 și Municipiul B prin Primarul General solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii recursului și modificării deciziei civile nr.630A/21.04.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și a schimbării în tot a sentinței civile nr.7444/2007 a Judecătoriei Sectorului 6

În motivare, contestatorii au arătat că, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze cel dintâi motiv de recurs prin care se critica hotărârea instanței de apel în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.

Astfel, instanța s-a mărginit la a constata că instanțele au dat o corectă interpretare a anexei 2 din Legea nr.50/1991, fără a răspunde încălcării legii sesizate de către contestatori.

Au arătat contestatorii faptul că, în cadrul celui dintâi motiv de recurs au arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au încadrat greșit bateria de garaje construită de ei cu autorizație de construcție în categoria construcțiilor cu caracter provizoriu, întrucât nu are o durată de există limită precizată în autorizația de construcție, așa cum cere litera h din anexa 2 Legii nr.50/1991.

La data de 25.02.2009 intimata Asociația de proprietari a blocului nr.26,-, sector 6 B, a formulat întâmpinare prin care au arătat că este întemeiat punctul de vedere al contestatorilor, întrucât construcția bateriei nu poate fi considerată provizorie, întrucât în autorizația de construcție nu se precizează durata de folosință a construcției, nefiind stabilită nici o dată limită, iar termenul de provizoriu se referă numai la caracterul provizoriu al materialelor și la caracteristicile construcției amplasate, aceasta pentru eventuale cazuri mde exproprieri (de necesități urbanistice).

La termenul din 30.04.2009 și intimata Primăria Sectorului 6 Baf ormulat întâmpinare solicitând instanței să respinsă ca nefondată contestația în anulare.

Examinând contestația în anulare, în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Contestatorii invocă temei al cererii pe care au formulat-o omisiunea instanței de recurs de a cerceta unul dintre motivele de critică ale deciziei instanței de apel, situație reglementată de teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă, fără însă a se limita la argumentarea acestui motiv de formulare al contestației, ci reiterând motivul de nelegalitate întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Modalitatea în care este formulat determină Curtea să analizeze contestația în anulare și prin prisma celei dintâi teze a art.318 Cod procedură civilă, când se invocă faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

Primul motiv al recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu numai că a fost analizat de instanța de control judiciar, ci s-a răspuns în detaliu fiecărui argument susținut de recurenți atunci când au invocat faptul că nu a fost aplicată corect anexa 2 Legii nr.50/1991 și s-a dat o interpretare greșită art.1, 32 și 33 din același act normativ.

Astfel, în considerentele deciziei pronunțate în recurs se menționează faptul că, la data de 01.07.1997 s-a eliberat autorizația de construire nr.62 C de către Primăria Municipiului B, prin care s-a autorizat la solicitarea reclamanților executarea lucrărilor constând în baterie garaje - construcții provizorii, pe terenul situat în B, str. - de.

Din relațiile comunicare de Direcția Evidență imobiliară și Cadastrală a rezultat că terenul pe care sunt amplasate cele cinci garaje face parte din domeniul public al municipiului B, în conformitate cu nr.308/16.12.1999.

Prin Dispoziția nr.3790/13.08.2007 s-a aprobat desființarea construcțiilor provizorii amplasate pe domeniul public al municipiului B, precizându-se că lucrările de desființare vor fi executate de către Administrația Domeniului Public Sector 6 cu ajutorul organelor de poliție comunitare.

Concluzia firească a instanțelor de fond, bazată pe interpretarea corectă a anexei 2 din Legea nr.50/1991, a fost în sensul că situația de fapt concordă cu stipulația legii în ceea ce privește caracterul provizoriu al construcțiilor în litigiu.

Critica referitoare la încălcarea art.1, 32 și 33 din legea sus-menționată nu a fost primită întrucât aceste texte de lege se aplică unei alte situații de fapt, pe care de altfel recurenții au și intuit-o, fără incidență+ așa cum este și firesc, cauzei pendinte (care vizează construcțiile cu caracter provizoriu).

Analizând contestația în anulare și prin prisma celui de-al doilea caz limitativ arătat de art.318 Cod procedură civilă - greșeala materială - Curtea a constatat că se solicită de contestatori să se examineze justețea soluției pronunțate de instanța de recurs, ceea ce nu este admisibil pe această cale, deschisă doar pentru greșelile de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.

În cauză, față de considerentele arătate s-a apreciat că este nefondată contestația în anulare pe care instanța o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr.1743/27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu Minori și Familie, în dosarul nr- (2242/2008), în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE LOCATARI BL. 26,-, sector 6, PRIMĂRIA SECTORULUI 6 și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - -

GREFIER,

I

Red.

Tehnored.

2ex./13.07.2009

- Secția a III-a Civ. -

-

-

Președinte:Gabriela Sorina Prepeliță
Judecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a nu face. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Bucuresti