Obligație de a face. Decizia 10035/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10035

Ședința publică de la 18 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier

******************************

Pe rol, recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1339 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 1362/2008 în contradictoriu cu pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA C, reprezentată de avocat, lipsind recurentul reclamant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează cererea formulată de recurentul reclamant, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, precum și faptul ca au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de recurentul reclamant.

Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru intimata pârâtă SC DISTRIBUȚIE SA C, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l, petentul a chemat în judecată pe pârâta SERVICII C - Centrul Zonal S și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă conform cererii adresate pentru încetarea voluntară a raporturilor de muncă în baza protocolului încheiat între organizația sindicală și patronat sub nr. /2503/19.11.2007, la plata sumei de 94.164,12, reprezentând echivalentul a 18 salarii brute lunare la care se adaugă toate sporurile salariale, valoarea tichetelor de masă și prima de vacanță acordate conform contractului colectiv de muncă și protocolului nr.3233/26.11.2007, încheiat între administrație și organizația sindicală reprezentativă și să se constate nulitatea absolută a punctului 4 din protocolul nr.3233/26.11.2007.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că este angajatul pârâtei pe postul de consilier juridic în cadrul Centrului Zonal S, iar în toamna anului 2007 aceasta a comunicat faptul că urmare a privatizării societății se va proceda la reduceri de posturi și concedieri de personal, urmând a fi desființat și postul ocupat de acesta, conform organigramei începând cu 01.04.2007.

A mai arătat petentul că în urma negocierilor dintre administrație și organizația sindicală s-a încheiat protocolul nr. /2503/19.11.2007 prin care s-a stabilit că salariații care solicită concediere la cerere vor primi plăți compensatorii conform art.28 din contractul colectiv de muncă și, suplimentar, un număr de salarii în funcție de vechimea în muncă și vârsta până la pensionare a fiecărui salariat în parte.

Precizează că, funcție de aceste condiții, avea dreptul la 18 salarii conform art.28 din Contractul Colectiv de Muncă, deoarece avea vechime de peste 20 de ani și peste 8 ani până la pensionare.

A arătat petentul că a depus cerere conform modelului cerut de pârâtă sub nr. /6763/03.03.2008,ca urmare a etapei a doua de plecări voluntare lansată la 03.03.2008 și, deși s-a prevăzut că răspunsul la solicitare va fi transmis obligatoriu până la data de 30.04.2008 orele 16, pârâta nu și-a îndeplinit obligația și nu i-a comunicat răspunsul.

De asemenea, petentul precizează că punctul 4 din protocol conține o clauză vădit discriminatorie, menită să limiteze drepturile salariaților aflați în condiții de fapt de egalitate.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece cererea petentului privea solicitarea ca pârâta să își dea acordul în baza art.55 lit Codul Muncii, pentru încetarea raporturilor de muncă, iar după analizarea tuturor cererilor salariaților s-a decis că pentru petent să fie suspendată soluționarea cererii până la finalizarea cercetărilor disciplinare.

De asemenea, pârâta a arătat că prevederile punctului 4 din protocol sunt perfect valabile, nu contravin dispozițiilor art.5 din Codul Muncii, art.16, 41 și 53 din Constituție și nici dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La termenul din 18.09.2008 pârâta a depus la dosar decizia nr. 1878/04.09.2008 de încetare a contractului de muncă al petentului în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii și în raport de aceasta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului.

Tribunalul O l t, prin sentința nr. 1339 din 18 septembrie 2008, admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC" DISTRIBUȚIE" SA și a respins acțiunea formulată de reclamantul, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

În baza art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța procedând la analizarea excepției lipsei calității procesuale active a petentului a reținut că acesta a avut calitatea de salariat al pârâtei până la data de 05.09.2008.

Pentru exercitarea acțiunii civile sunt necesare întrunirea cumulativ a patru condiții și anume, afirmarea unui drept subiectiv civil, interesul, calitatea procesuală și capacitatea procesuală.

Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar în cazul situațiilor juridice deduse judecății calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.

Trebuie să existe o legătură între persoana reclamantului și titlul dreptului subiectiv dedus judecății precum și între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial.

Nu poate avea calitate de parte în proces decât persoanele care au calitate de parte în raportul juridic de drept substanțial, dedus judecății.

Față de această situație și având în vedere obiectul cererii ce vizează obținerea de drepturi ce au ca izvor încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților, s-a apreciat că petentul nu justifică un drept, deoarece raporturile sale de muncă au încetat prin decizia nr. 1878/04.09.2008 emisă de pârâtă, disciplinar.

Raportul de drept procesual există valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.

În această situație și în condițiile în care decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nu a fost anulată, petentul nu mai are calitatea și nici un interes actual de a solicita încetarea prin acordul părților a raporturilor de muncă.

Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond absolută și peremtorie și poate fi invocată pe tot cursul soluționării cauzei.

Pentru aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței, la data de 19 septembrie 2008, formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, susține că dintr-o gravă eroare de drept instanța a reținut, interpretat și decis greșit faptul că nu mai avut calitate de parte în raportul juridic dedus judecății, că nu ar mai exista identitate ca titular al dreptului afirmat în cauza dedusă judecății. Că, din momentul în care intimata depus decizia nr. 1878 din 4 septembrie 2008, ar fi dispărut legătura între persoană și dreptul subiectiv dedus judecății, precum și între intimată și subiectul de drept împotriva căruia a fost formulată cererea.

Precizează că acțiunea a avut ca temei un drept subiect încălcat de intimată cu mult înainte de emiterea deciziei menționate, acesta având ca izvor un dreptul solicitat încă din luna martie 2008 către intimată în baza unei dispoziții legale ce-l îndrituia la ceea ce a cerut, dispoziția legală ce dă acest drept fiind protocolul convenit între administrație și organizația sindicală referitor la dreptul de cere concedierea voluntară și plata salariilor compensatorii.

Recursul se admite pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă reglementează posibilitatea casării cu trimitere spre rejudecare în situația în care instanța, a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

In cauză sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de reclamantul, casarea hotărârii Tribunalului Olt și trimiterea cauze spre rejudecare la aceeași instanță, în condițiile în care cauza a fost soluționată, în mod greșit, pe excepție, reținându-se în mod eronat lipsa calității procesuale active invocată de pârâta SC DISTRIBUȚIE SA.

Astfel, nu se poate susține că reclamantul nu are calitate procesuală activă, odată cu emiterea deciziei nr. 1878 din 4 septembrie 2008, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea disciplinară a raporturilor de muncă de către recurent, în condițiile în care decizia respectivă nu i-a fost comunicată, recurentul luând cunoștință de aceasta în instanță pe data de 16 septembrie 2008, astfel încât actul respectiv nu a produs efecte juridice.

Pe de altă parte, cererea formulată de reclamant a avut drept temei un drept subiectiv încălcat de intimată anterior emiterii deciziei prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, drept izvorât din programul lansat în sistemul energetic, respectiv protocolul convenit între administrație și organizația sindicală referitor la posibilitatea oferită oricărui salariat de a cere concedierea voluntară și plata salariilor compensatorii.

In acest sens, reclamantul a formulat o cerere înaintată administrației, cerere ce i-a fost respinsă, fapt care l-a îndreptățit să solicite în instanță obligarea pârâtei să emită decizie de încetare voluntară a raporturilor de muncă conform Protocolului înregistrat sub nr. RO.10/2503 din 19 2007, cu plata drepturilor bănești reprezentând plăți compensatorii.

De asemenea, reclamantul, prin cererea adresată Tribunalului Olt pe data de 8 mai 2008, solicitat și constatarea nulității absolute a pct. 4 din protocolul menționat mai sus, capăt de cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, reținerea lipsei calității procesuale active nefăcând referire și la acest capăt de cerere.

Nesoluționând pe fond cererea formulată de reclamant, se impune admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii Tribunalului Olt și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1339 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 1362/2008 în contradictoriu cu pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C, având ca obiect obligație de a face.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red, jud.

4 ex/IE/24.11.2008

fond:

Președinte:Sorin Pascu
Judecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 10035/2008. Curtea de Apel Craiova