Obligație de a face. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1004/R/2009 | |
Ședința publică din 17 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu | - - |
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Silvia Nicorici Alina Rodina | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 5/A din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați și, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că, prin registratura instanței, la data 15 aprilie 2009, pârâtul recurent a depus un set de înscrisuri.
dezbaterilor și concluziile puse de pârâtul recurent și reprezentanta reclamanților intimați, avocat, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4006/30.VI.2008 pronunțată în rejudecare în dosar nr- al Judecătoriei Baia Mare, respingându-se excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis acțiunea reclamanților - și împotriva pârâtului, care a fost obligat să demoleze construcțiile edificate de acesta, pe terenul proprietatea reclamanților identificat sub nr.top.4044/30, situat în B M- și anume portița cu o lățime de 0,9. garajul pe o lățime de 1. zidul de sprijin și porțiunea de gard de 0,9. (de la portiță la garaj).
Prin aceeași sentință, pârâtul a fost obligat la refacerea lățimii căii de acces la proprietatea reclamanților, urmând ca aceasta să măsoare 2,5. și o lungime de 42. fiind obligat să plătească reclamanților suma de 15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în Dosarul nr.5614/1990, finalizat prin sentința civilă nr.5985/5.XII.1994 rămasă irevocabilă, s-a statuat în baza expertizei tehnice efectuate de ing., că drumul de acces din str. - - la imobilul proprietatea antecesorilor reclamanților, în lungime de 42 și lățime de 2,5. creat în anii 1954 și a fost îngustat de pârâtul din prezentul proces, prin lucrările efectuate, respectiv un garaj la stradă și un zid de sprijin în continuarea garajului.
De asemenea, în Dosarul nr.4144/2002 al Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect grănițuire, soluționat prin sentința civilă nr.2521/ 24.IV.2003, devenită irevocabilă, s-a stabilit în baza raportului de expertiză întocmit de ing., că terenul proprietatea reclamantului, înscris în CF 9084 B M, top. 4044/37, se învecinează numai cu imobilul proprietatea familiei.
Același expert concluzionează că terenul în litigiu, ce constituie drumul de acces al familiei la calea publică, este proprietatea familiei, iar linia de hotar este reprezentată de gardul construit pe fundația de beton, întrerupt.
În prezenta cauză, potrivit raportului de expertiză efectuat de ing., terenul de 1573. situat în B M-, înscris în CF 9070 BMt op. 4044/30, 4044/48/1 și 4044/48/2, proprietatea reclamanților, pe care s-a construit casa de locuit cu anexe gospodărești, se învecinează în partea de Nord - Vest, cu imobilul de 892. proprietatea pârâtului, situat la aceeași adresă nr.47
Conform măsurătorilor efectuate de expert, deși pârâtul folosește doar suprafața de 862. față de cea evidențiată la CF, de 892. diferența se regăsește în posesia reclamanților (89. din nr.top. 4044/37) dar și în str. - - (55 mp.)
Același expert, relevă că din topograficul 4044/30, ce constituie proprietatea reclamanților, și care reprezintă accesul din str. - - la locuința acestora, acces transpus din schița de dezmembrare vizată în 30.XI.1954, pârâtul folosește suprafața de 114. hașurată cu culoare roșie.
Pe fâșia ocupată de pârât, acesta a construit o portiță, un zid de sprijin și un gard de 0,9. (de la portiță la garaj), precum și o parte a garajului pe o lățime de 1. obstrucționând astfel accesul reclamanților la casa de locuit.
Analizând în continuare depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a concluzionat că pârâtul fost de rea credință, deoarece a cunoscut la momentul edificării construcțiilor respective, că terenul este proprietatea reclamanților, fiind incidente dispozițiile art.494 alin.2 Cod civil.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost respinsă pe considerentul că acțiunea cu care fost învestită instanța, este una reală, imprescriptibilă, din moment ce natura dreptului ce se valorifică are ca fundament un drept real, scopul final reprezentându-l apărarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Apelul pârâtului a fost respins ca nefondat prin Decizia Civilă nr.5/14.2009 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, fiind obligat să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a confirmat aceeași stare de fapt și de drept reținută de prima instanță, reluată și redată identic în detaliu, concluzionând că în mod corect a stabilit aceasta, că la ridicarea construcțiilor pârâtul a fost de rea credință, aspect ce rezultă cu claritate din întreg materialul probator administrat în cauză.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, pârâtul a declarat recurs în termen legal, înregistrat în data de 6.III.2009, solicitând să i se comunice sentința instanței de fond, întrucât nu a primit-o și nu reține să fi participat la vreo dezbatere a pricinii.
Apoi precizează că nu a promovat apelul împotriva sentinței civile nr.4006/30.VI.2008 a Judecătoriei Baia Mare, solicitând vreun drept material de la reclamanți.
În final, recurentul consideră că soluția de demolare a garajului, pe o lățime de 1, contravine raportului de expertiză efectuat de ing. în Dosar nr.5614/1990, în care se precizează că linia de hotar este reprezentată de gardul construit pe fundația de beton întrerupt și că drumul de acces a fost desființat și întabulat de și fiii săi.
Prin întâmpinarea intimații au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susținerea pârâtului, conform căreia nu i s-a comunicat hotărârea instanței de fond, nu poate fi primită în condițiile în care sentința civilă nr.4006/30.VI.2008 a Judecătoriei Baia Mare, i-a fost comunicată în data de 12.VIII.2008, aspect ce rezultă din dovada de comunicare și procesul verbal de predare existent la filele 443 dosar fond.
De asemenea, afirmația aceluiași pârât, potrivit căreia nu a participat la dezbaterea cauzei, este infirmată de prezența sa în mod constant în fața instanței de fond, la cele 15 termene succesive, inclusiv la cuvântul pe fond ce a avut loc în data de 25.VI.2008 (426 dos.fond).
Totodată, pârâtul a uzitat de calea de atac a apelului, beneficiind și de serviciile unui apărător ales, în persoana d-lui avocat, care i-a susținut interesele, pe tot parcursul derulării apelului, formulând inclusiv concluzii scrise.
Împrejurarea că ambele instanțe, au făcut un scurt istoric al litigiilor purtate între părți, începând cu Dosarul nr.5614/1990 al Judecătoriei Baia Mare, în care s-a administrat raportul de expertiză efectuat de ing., nu înseamnă că soluția în prezenta cauză, s-a întemeiat pe acel raport de expertiză, în care este evidențiat garajul existent la acea dată.
De altfel, această critică vizând netemeinicia hotărârii atacate, prin raportare la o lucrare tehnică administrată în alt dosar, nu poate fi primită, în condițiile în care dispozițiile punctelor 11 și respectiv 10 ale art.304 pr.civ. au fost abrogate.
În fine, critica pârâtului vizând desființarea căii de acces de către alte persoane, respectiv și fiii săi, excede obiectului prezentului proces, iar motivele depuse în data de 8.IV.2009 sunt tardiv formulate, excepție ridicată de intimați la termenul din 13.IV.2009.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, care fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat în conformitate cu art.274 pr.civ. să plătească intimaților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 5/A din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților și, suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - -
Red.N,/Dact.M/2 ex./05.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Silvia Nicorici Alina Rodina
