Obligație de a face. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 101
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 322 din data de 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MONTAJ I SA C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat și intimata pârâtă SC MONTAJ I SA C reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă SC MONTAJ I SA C, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la 03.01.2008 reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să vândă în condițiile Legii 85/1992 locuința situată în C,-, cămin 1, camera 209,
In motivare, s-a arătat ca reclamantul deține în calitate de chiriaș al pârâtei o locuință, fosta proprietate de stat. Această locuința este situată în C,-, cămin 1, camera 120, D și este compusă dintr-o cameră, iar B, vestibulul, grupul sanitar si bucătăria sunt comune. A precizat că, deținând în calitate de chiriaș locuința sus-menționată, are dreptul de aoc umpăra și, în mod corelativ, pârâta are obligația de a i-o vinde, din moment ce a înțeles să-și exercite dreptul legal prevăzut de lege.
La 08.02.2008 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând ca SC MONTAJ 1 SA C deține căminul de nefamiliști nr. 1 din- de la înființare. În anul 1991, atunci când fostul de Generala Construcții Montaj () D, a fost reorganizat, din aceasta reorganizare au rezultat 5 societăți. Căminul de nefamiliști a fost construit în anii 1960 din fondurile proprii ale, împreună cu alte 4 cămine și o cantină, în ele fiind cazați angajații întreprinderii.
In toamna anului 2007 Consiliul de Administrație al societății a luat hotărârea de a vinde camerele, cu respectarea dreptului de preempțiune al chiriașilor. În acest sens s-a încheiat un contract cu o societate de experți evaluatori autorizați care au expertizat si evaluat camerele, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii 85/1992, ale Legii 70/1994. Astfel, prețul stabilit de către societatea respectivă și acceptat de care pârâta proprietar nu reprezintă prețul de circulație de pe piața imobiliară, ci un preț fixat în mod independent.
Prin sentința civilă nr.6709/2 mai 2008,pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 40215/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC MONTAJ 1 SA
A fost obligată pârâta să vândă reclamantului în condițiile legii 85/1992, imobilul situat în C,-, cămin 1, camera 120, județul
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1082 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul în calitate de chiriaș ocupă locuința ce o constituie camera 120 din Căminul nr. 1, aflat în proprietatea pârâtei, locuință construită din fondurile fostelor unități economice de stat.
Deși părțile nu au încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, existența raporturilor locative dintre părți reiese din faptul că reclamantul locuiește în imobil și plătește chirie (astfel cum reiese din chitanța nr. -/16.11.2007), fără ca pârâta proprietar să se opună. Mai mult legea nu condiționează valabilitatea contractului de închiriere de încheierea lui în formă scrisă.
Potrivit disp. art. 7 Legea 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spatii cu alta destinație construite din fondurile statului si din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării in vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului - Lege 61/1990 si ale prezentei legi.
Prin decizia nr.5/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoarea acestui act normativ.
Instanța constatat că sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv reclamantul este titularul contractului de închiriere cu privire la locuința situată în Căminul nr.1, camera 120, iar locuința este construită înainte de anul 1990 din fondurile unităților de stat, astfel că instanța urmează să admită acțiunea să oblige pârâta să vândă reclamantului locuința ce o ocupă în calitate de chiriaș, motivat de inexistența refuzului pârâtei de a vinde locuința, însă la prețul stabilit prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, conform prevederilor Legii nr.85/1992 R.
Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art.7 din Lg.85/92 a admis acțiunea și a obligat pârâta să vândă reclamantului imobilul situat în C,-, cămin 1, camera 120, județul
În baza art.274 pr.civ. a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1082 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului susținut în esență că, obligația stabilită prin dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/1992 se află în strânsă legătură cu noțiunea de locuință, astfel cum este definitivă prin dispozițiile art. 2 din Decretul - Lege nr.61/1990, imobilul în litigiu neîndeplinind aceste condiții prevăzute de lege, nefiind o unitate locative de sine stătătoare, determinată ca atare prin construcție, astfel că, în mod nelegal instanța de fond apreciat că locuința în litigiu îndeplinește condițiile legale menționate și, de asemenea, mai invocat că, prețul a fost stabilit la nivelul anului 1992, fără aține cont de actualizările de coeficientul de actualizare 9158,225, stabilit prin Buletinul Documentar "Expertiza Tehnică nr.106/februarie 2008.
În cauză fost încuviințată proba cu expertiza tehnică judiciară contabilă fiind efectuată completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, de către același expert Daici G, având ca obiect unic stabilirea prețului având în vedere coeficientul de actualizare prevăzut în Buletinul Documentar "Expertiza Tehnică nr.106/februarie 2008.
Prin dec. civilă nr. 322/2009 a Tribunalului Doljs -a admis apelul pârâtei, dispunându-se schimbarea sentinței de fond în sensul stabilirii prețului pentru locuința din litigiu la suma de 27.562 lei. S-au menținut celelalte dispoziții.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că în raport de nevoile actualizate stabilite pentru de efectuare a expertizelor, valoarea stabilită pentru locuință este de 27.562 lei, sumă pe care reclamantul trebuie să o plătească.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea ei ca nelegală susținând că valoarea locuinței din litigiu este de 1344 lei conform legii și că valoarea stabilită de expert nu trebuia actualizată.
Recursul este nefondat.
Așadar reclamantul a criticat modul în care expertul a stabilit valoarea locuinței pe care intenționează să o cumpere susținând că vânzătorul are obligația să-i solicite doar prețul stabilit prin legea 85/1982.
Critica este lipsită de temei.
Dispozițiile legii 85/92 dacă mai au în prezent aplicabilitate, nu mai au cum să se refere la prețurile existente la data apariției legii pentru simplul motiv că moneda și valoarea monedei naționale din acel moment nu mai există în prezent, iar cum valorile de azi nu mai pot avea nici un corespondent cu valorile de acum 18 ani, este perfect legal ca expertul să aplice normele metodologice profesionale legate de actualizarea acestor valori și să actualizeze prețul locuinței.
Reclamantul nu poate solicita stabilirea vechiului preț de 1344 lei valabil în anul 1992, ca urmare dat fiind că reclamantul cumpără locuința în prezent, atunci are obligația să achite valoarea acesteia în momentul cumpărării.
Ca urmare instanța a apreciat legal că valoarea locuinței a fost corect stabilite de expert și că reclamantul are obligația să achite ca preț respectiva valoare de 27.565 lei, așa cum de altfel s-au vândut și celelalte locuințe situate în imobil.
În consecință recursul reclamantului este nefondat, Curtea urmând a dispune respingerea lui conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 322 din data de 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MONTAJ I SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/27.01.2010
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
