Obligație de a face. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR --
DECIZIA CIVILĂ -.1019
Ședința publică din 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.427/A/ 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată ASOCIAȚIA DE proprietari STR. -, -. 25, T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 23 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 22.06.2007, reclamanta Asociația de Proprietari din T,-,.90,. A, a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la exprimarea acordului în vederea dezmembrării uscătoriei (din părțile comune indivize ale condominiului), în vederea înstrăinării ulterioare a acesteia, în schimbul construirii unui acoperiș cu țiglă și șarpantă, iar, în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de consimțământul pârâtului în sensul menționat, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 27.08.2007, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în ce privește cererea de dezmembrare a uscătoriei din părțile comune indivize și intabularea într-un CF individual, solicitând, însă, respingerea cererii de obligare la exprimarea acordului în vederea înstrăinării acesteia unei terțe persoane, întrucât însuși pârâtul a solicitat spre achiziție acest bun.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la dezmembrarea uscătoriei din părțile comune indivize ale condominiului, vânzarea către pârât a bunului imobil, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 11866/27.11.2007 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, au fost respinse: excepția de insuficientă timbrare a cererii principale și excepția de prematuritate a cererii principale. A fost admisă excepția lipsei de interes a cererii, având ca obiect obligarea la dezmembrare a uscătoriei, formulată în cadrul acțiunii reconvenționale. A fost admisă cererea principală formulată de către reclamanta Asociația de Proprietari-,.90,. A, împotriva pârâtului; a fost obligat pârâtul la exprimarea acordului în vederea dezmembrării uscătoriei din părțile comune indivize ale condominiului sus-evidențiat în vederea înstrăinării ulterioare a acesteia, (ca spațiu locuibil) în schimbul construirii unui acoperiș cu țiglă și șarpantă, în caz contrar, hotărârea judecătorească urmând a ține loc de consimțământ al pârâtului. A fost respinsă cererea reconvențională, ca lipsită de interes, fiind obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 740,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, adunarea generală a membrilor Asociației de Proprietari reclamante a hotărât, la data de 11.06.2007, înstrăinarea uscătoriei din condominiu (bun aflat în proprietate comună indiviză forțată), în schimbul unui acoperiș tip șarpantă, hotărâre luată cu majoritatea membrilor, pârâtul fiind singurul membru de asociație ce nu și-a exprimat acordul în sensul menționat, deși nu contestă necesitatea construirii acoperișului, atitudinea pârâtului derivând din intenția acestuia de a achiziționa imobilul în cauză.
In condițiile art. 24 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de Proprietari cuprins în Anexa la Legea nr. 114/1996 republicata, asociațiile de proprietari reglementează folosirea, repararea, întreținerea, înlocuirea și modificarea proprietății comune; în aceleași sens, sunt prevederile art. 18 alin. 5 lit. a) și d) din HG nr. 400/2003, potrivit cărora adunarea generală a proprietarilor adoptă hotărâri cu privire la activitatea de administrare și întreținere a condominiului, aprobarea lucrărilor de reparații capitale și reparații curente, modul de folosire a spațiilor comune și, în unele cazuri, schimbarea destinației unor asemenea spații.
Potrivit exigențelor aceluiași art. 18 alin. 5 lit. d) din HG nr. 400/2003, schimbarea destinației unui spațiu comun ( în speță, din uscătorie în spațiu locuibil) nu se va putea face decât cu acordul majorității membrilor asociației de proprietari și, în mod obligatoriu, cu acordul celor direct afectați din vecinătate, atât pe orizontală, cât și pe verticală.
Pârâtul și-a exprimat acordul cu privire la necesitatea dezmembrării și înstrăinării uscătoriei (ca spațiu locuibil), însă, a solicitat obligarea reclamantei la dezmembrarea uscătoriei și apoi la vânzarea către pârât a acestui spațiu.
In ce privește cererea de dezmembrare a uscătoriei, prima instanță a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins pe acest considerent această cerere, întrucât însăși reclamanta a solicitat ca pârâtul să își dea acordul la dezmembrare.
Cererea pârâtului de obligare a reclamantei la vânzarea către sine a imobilului a fost respinsă, ca nefondată, deoarece, pe de o parte, adunarea generală a proprietarilor, singura competentă în acest sens, potrivit art. 18 alin. 5 lit. d) din HG nr. 400/2003, a hotărât înstrăinarea imobilului în litigiu în schimbul construirii acoperișului, pe de altă parte, legislația în materie nu reglementează un drept de preferință în favoarea proprietarilor condominiului, într-o atare situație.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, dreptul subiectiv civil trebuie exercitat potrivit scopului economic și social în vederea căruia este recunoscut de lege, în situația în care titularul unui asemenea drept îl deturnează de la finalitatea lui, acesta săvârșește un abuz de drept, sancționabil prin lipsa de protecție a legii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că pârâtul a achiesat într-un mod calificat la cererea reclamantei, instanța, în temeiul art. 24 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari, al art. 18 alin. 5 din HG nr. 400/2003 și al art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, a admis cererea principală, a obligat pe pârât la exprimarea acordului la dezmembrarea și înstrăinarea uscătoriei în schimbul construirii unui acoperiș tip șarpantă, în caz contrar, hotărârea urmând a ține loc de consimțământul pârâtului, respingând, ca lipsită de interes, și, respectiv, ca nefondată, cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale, cerere înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 30.01.2008.
În motivarea apelului s-a arătat că, la data pronunțării hotărârii atacate, dispozițiile articolelor cuprinse în Regulamentul-cadru al Asociațiilor de Proprietari cuprins în Anexa a II-a a Legii nr. 114/1996, au fost abrogate prin Legea nr. 230/2007, astfel că soluția Judecătoriei Timișoara, bazată pe texte de lege abrogate, este nelegală.
Apelantul arată că o lege nouă nu se poate aplica situațiilor trecute, dar, tot astfel, o lege abrogată nu se poate aplica efectelor nerealizate ale actelor trecute.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 230/2007, proprietatea comună poate fi utilizată de terți, numai cu acordul majorității proprietarilor, membrii ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate. Art. 42 din aceeași lege cere, pentru schimbarea destinației spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuințe, avizul comitetului executiv și acceptul proprietarilor direct afectați, cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical spațiul supus schimbării. Aceste texte de lege prevăd necesitatea manifestării acordului de voință.
În ceea ce privește acțiunea principală, motivul indicat de reclamantă ( repararea acoperișului) nu este întemeiat. Această obligație de reparare a acoperișului imobilului aflat în coproprietate forțată, revine fiecărui coproprietar, în raport de cota sa de proprietate.
În drept a invocat dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 427/A din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr- - a fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 11866/02.10.2007, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. -/2007, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari str. -, -. 25, BL. 90, SC. a, jud.
Instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în vigoare la momentul luării hotărârii în Adunarea Generală a membrilor asociației de proprietari-reclamante din data de 11.06.2007, respectiv art. 18 alin. 5 lit. a și d din HG nr. 400/2003.
Refuzul pârâtului de a-și da acordul la schimbarea destinației uscătoriei și înstrăinarea acesteia în schimbul unui acoperiș cu șarpantă, trebuie să fie interpretat prin prisma acestor dispoziții legale, ce erau în vigoare la acel moment, și nu prin raportare la prevederile Legii nr. 230/2007, act normativ adoptat ulterior și care nu poate retroactiva, potrivit art. 1.civ.
Se aplică regula de drept conform căreia un raport juridic este supus legii în vigoare de la momentul nașterii sale și nu unui act normativ adoptat ulterior.
Instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale, făcând o corectă aplicare a legii în vigoare, atât la data ivirii raportului juridic (data Adunării Generale), cât și la data promovării acțiunii.
Este evident că legea nouă nu poate retroactiva, dar, dacă admitem că nu se aplică nici dispozițiile legale ce au fost abrogate anterior pronunțării hotărârii, ar însemna că raportul de drept dedus judecății excede oricărei norme de drept, vidul legislativ astfel creat fiind de neconceput.
Chiar și aplicând legea nouă, tribunalul constată că aceasta reglementează într-o manieră similară situația dedusă judecății, iar pârâtul, nefiind vecin direct cu uscătoria, nu se impunea acordul său expres, lucru ce rezultă din schița depusă la dosar de reprezentantul reclamantei și necontestată de pârât.
Este adevărat că obligația de a repara acoperișul, ca parte comună a imobilului, revine tuturor coproprietarilor, în raport de cota de proprietate deținută, și că asociația de proprietari trebuie să-și constituie un fond de reparații, însă nu există nici un text de lege care să interzică o hotărâre a Adunării Generale a Asociației de genul celei arătate.
Faptul că pârâtul nu are nicio culpă în deteriorarea acoperișului nu prezintă relevanță în cauză, față de calitatea sa de membru al asociației și coproprietar asupra părților comune indivize arătate.
În ceea ce privește acordul său la dezmembrarea și înstrăinarea uscătoriei, acesta a fost corect calificat de prima instanță, față de faptul că pârâtul a fost de acord cu aceste operațiuni, condiționat de înstrăinarea către sine a uscătoriei. În consecință, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, prin admiterea acțiunii principale.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a i se vinde uscătoria, tribunalul a considerat că acesta nu beneficiază de nici un drept de preferință în acest sens, apelantul urmând să participe la procedura de vânzare a părții comune în discuție prin transmiterea unei oferte concrete ce va fi analizată de asociația de proprietari.
Împotriva deciziei civile nr. 427/A/ 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs pârâtul criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. al. 2 Cod procedură civilă, în sensul că a interpretat greșit principiul neretroactivității legii prin faptul că fondul dreptului nu poate fi reglementat decât după legea în vigoare la data când dreptul era aplicabil, devenind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Recurentul consideră că faptele vechi, care nu au fost legalmente constatate, sunt supuse legii noi care trebuie aplicată ori de câte ori nu aduce atingere vreunui drept dobândit irevocabil.
O altă critică adusă hotărârii vizează incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se arată că tribunalul a constatat că pârâtul nefiind vecin direct cu uscătoria nu se impunea acordul său expres. Susține că art. 39 și 42 din Legea nr. 230/2007, sunt cele care stabilesc condițiile în care proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, aceasta fiind condiționată de acceptul proprietarilor direct afectați, cu care seî nvecinează.
Recurentul consideră că are calitatea de proprietar și este direct afectat, învecinându-se cu uscătoria.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii l-a constituit cererea reclamantei Asociația de Proprietari,-, de obligare a pârâtului la exprimarea acordului în vederea dezmembrării uscătoriei din părțile comune indivize ale condominiului, în schimbul construirii unui acoperiș cu țiglă și șarpantă, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de consimțământ al pârâtului.
Soluția pronunțată de Tribunalul Timiș este legală în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 24 din Regulamentul Asociațiilor de Proprietari și art. 18 al. 5 lit. d din nr.HG 400/2003, unde se precizează că schimbarea destinației unui spațiu comun nu se poate face decât cu acordul majorității membrilor asociației de proprietari și cu acordul celor direct afectați, din vecinătate, atât pe orizontală cât și pe verticală.
După introducerea acțiunii a fost adoptată nr.HG 230/ din 06.07.2007, intrată în vigoare la 22 august 2007.
Recurentul a susținut că îi este aplicabilă această hotărâre de guvern și că instanța, prin refuzul de a soluționa cauza în raport de dispozițiile HG nr. 230/2007, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentului este greșită câtă vreme legea nouă nu poate reglementa decât faptele petrecute după intrarea ei în vigoare iar faptele săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii sunt supuse reglementărilor de la data la care s-au săvârșit.
Apoi, art. 15 din Constituția României spune că " legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile"; Art. 1 din Codul civil prevede că legea dispune numai pentru viitor neavând putere retroactivă.
Referitor la susținerea cum că instanța ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, Curtea o va înlătura pentru cele ce urmează.
Art. 105 al. 2 Cod procedură civilă reglementează regimul nulităților procedurale în sensul că "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Din cuprinsul acestei reglementări rezultă că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, nu este fondat câtă vreme nu se constată încălcări ale normelor procedurale și care să atragă incidența acestui text de lege.
Nici dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente speței, întrucât soluția pronunțată de tribunal a fost motivată în drept, în temeiul legislației în vigoare.
Față de faptul că hotărârea luată de Adunarea Generala a Proprietarilor, în sensul înstrăinării uscătoriei, s-a pronunțat la data de 11.06.2007, iar Legea nr. 230/2007 a intrat în vigoare la 22.08.2007, având în vedere că speței îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în HG400/2003, respectiv art.18 al. 5 lit. a și d, pentru cele ce preced, Curtea stabilește că soluția pronunțată de Tribunalul Timișa fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus arătate, context în care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.427/A/ 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.11.2008
Tehnored /25.11.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: lu
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
