Obligație de a face. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 2006/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
]Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 03.06.2009, reclamanta - - T a chemat în judecată pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 2787,77 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei în legătură cu raporturile de muncă, sumă care nu a putut fi recuperată pe cale amiabilă.
În motivare reclamanta arată că la data de 09.05.2008 între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. -/20.05.2008 prin care pârâtul a fost angajat pe postul de șofer marfă conform Deciziei nr. 5721/09.05.2008. De asemenea între părți a mai intervenit și un contract de garanție în numerar cu nr. 5724/09.05.2008.
Cu privire la prejudiciul produs reclamanta arată că în data de 17.07.2008, în jurul orei 13,00 în curtea societății reclamante se aflau staționate în parcare în locurile pentru parcare, autobuzul cu nr. de înmatriculate - aparținând societății reclamantei condus de conducătorul auto și paralel cu acest autobuz fiind parcat și tirul cu nr. de înmatriculare -/- condus de către pârâtul.
În momentul când pârâtul a încercat să iasă cu tirul din locul de parcare, neasigurându-se că poate face manevra de ieșire în siguranță, acesta a acroșat cu partea din dreapta spate a remorcii autobuzul cu nr. de înmatriculare - care se afla parcat lângă.
Ca urmare a incidentului de mai sus s-a întocmit de către Serviciul de Poliție Rutieră T procesul verbal seria - nr. -/18.07.2008 prin care s-a constatat de către această autoritate faptul că de producerea accidentului se face vinovat pârâtul, ca urmare a neatenției în conducere pentru a evita impactul cu autobuzul cu nr. de înmatriculare -.
Drept urmare a acestui accident s-a procedat de către societatea reclamantă la reparația autobuzului cu nr. de înmatriculare - care a suferit avarii conform Notei de constatare a stării tehnice a autovehiculului cu nr. 10126 încheiată în data de 18.07.2008 de către comisia formată din șef atelier ing. R și responsabil siguranța circulației ing..
În urma reparației autobuzului mai sus menționat s-a întocmit devizul de reparație nr. 3.145/21.08.2008 în valoare de 3408,50 RON, precum și somația de plată cu nr.10167/22.08.2009 către pârât, prin care a fost înștiințat de a despăgubi reclamanta pentru paguba produsă și suportată de societatea reclamantă.
Mai arată reclamanta că pârâtul a fost foarte reticent în primirea somației de plată cu nr. 10167/22.08.2009, astfel că somația a fost trimisă prin poștă cu confirmare de primire. Dar și de această dată, pârâtul și-a dovedit încă o dată indiferența cu privire la prejudiciul produs societății reclamante, prin faptul refuzului de a primi somația de plată menționată, în acest sens întorcându-se plicul cu confirmarea de primire înapoi la societatea reclamantă.
În drept, au fost invocate disp. art. 270 alin. 1., art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, art. 100 din OUG nr. 195/2002, art. 27 pct. 3 și 8 din Norma din 16.06.2008 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 112 - 1141. proc. civ. și art. 1169. civ.
Deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2006 din 21.10.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea, reținând următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra achitării prejudiciului produs ca urmare a unui accident de circulație în care au fost implicați doi șoferi ai aceleiași societăți - - - T, conducând două autovehicule având proprietari diferiți: pe societatea pârâtă și, respectiv, o altă societate cu care pârâta a încheiat un contract de prestări servicii ( fila).
În susținerea demersului judiciar pendinte, reclamanta invocă prevederile OUG nr.195/2002 pentru a demonstra culpa pârâtului în producerea accidentului soldat cu pagube materiale precum și legislația asigurărilor pentru a justifica de ce nu și-a recuperat pagubele produse de la societățile de asigurare, în baza polițelor de răspundere civilă obligatorie. Or așa stând lucrurile, tribunalul apreciază că pretențiile pecuniare solicitate prin acțiunea introductivă își au fundamentul pe tărâmul răspunderii civile delictuale (ce reprezintă dreptul comun în materia răspunderii), coroborate cu dispozițiile OUG nr.195/2002 precum și cu legislația din domeniul asigurărilor auto civile obligatorii - dat fiind că derivă dintr-un accident de circulație -.
În nici un caz nu poate fi vorba de o răspundere patrimonială a salariatului, întemeiată pe dispozițiile art.270 și urm. din codul muncii, în situația în care prejudiciul produs derivă nu dintr-o faptă ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu atribuțiile de serviciu, ci din nerespectarea unor reglementări din domeniul circulației.
Cum însă petiționara a insistat în a-și legitima pretențiile pe dispozițiile ce guvernează răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator, iar instanța, nu poate, din oficiu, să schimbe temeiul juridic al acțiunii, fără a încălca principiul disponibilității, tribunalul urmează să respingă ca inadmisibil un așa demers judiciar, întemeiat pe disp. art. 270 din codul muncii, coroborat cu OUG nr.195/2002 și cu legea nr.136/1995, apreciind că nu acestea sunt textele de lege incidente în speță și că petiționara nu a ales în mod corect calea procedurală de urmat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 270 din codul muncii care reglementează răspunderea civilă contractuală a angajaților, pârâtul încălcând prevederile sarcinilor de serviciu, iar faptul că prin acțiunea introductivă s-a făcut referire la legislația din domeniul asigurărilor și la OUG -, s-a dorit a arăta faptul că pârâtul se face vinovat de încălcarea sarcinilor de serviciu semnate și luate la cunoștință.
Legal citat, pârâtul intimat nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele motive:
Fapta ilicită săvârșită de salariatul reclamantei, pârâtul intimat în cauza de față, reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu, așa cum sunt ele menționate în sarcinile de serviciu ale angajatului. Faptul că în speța de față sunt incidente dispozițiile OUG 195/2002 în temeiul căreia s-a constat săvârșirea unei contravenții de către pârât, și dispozițiile legale din domeniul asigurărilor, care interzic recuperarea sumelor de la asigurător, nu schimbă temeiul juridic al acțiunii, iar răspunderea angajatului este tot în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 270 din Legea nr. 53/2003.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 8 rap. la art. 312 alin. 5 din Codul civil, deoarece instanța de fond nu a intrat în dezbaterea fondului, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 2006/21.10.2009.
Casează sentința și trimite cauza la rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 02.02.2010
Tehnored I/02.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
