Obligație de a face. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(556/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1029
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT și de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA REVOLUȚIONARĂ CLUB TELEVIZIUNE 22 împotriva deciziei civile nr. 1486 din 18.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
Obietul cauzei - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, prin consilier juridic, în baza delegației aflate la fila 21 în dosar și recurenta-reclamantă Asociația Revoluționară Club Televiziune 22, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 26.02.2009, emise de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea pune în discuție nulitatea hotărârii atacate, față de nelegala constituire a completului, în raport de valoarea obiectului pretențiilor, având în vedere că se iau în calcul numai facturile, nu și dobânda aferentă. În acest sens, pune în vedere intimatei - reclamante, în temeiul art. 112 din Codul d e procedură civilă, să precizeze valoarea obiectul cererii.
Apărătorul intimatei - reclamante arată că valoarea obiectului cererii este de peste un miliard de lei și că va depune în scris precizarea la termenul următor.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte lasă la aprecierea Curții, deoarece nu cunoaște valoarea pretențiilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante arată că decizia recurată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Arată că, prin sentința civilă nr. 1426 din 25 ianuarie 2006, Judecătoria Sectorului 1 Bad ispus obligarea pârâtei să treacă de îndată la punerea în aplicare a prevederilor art. 3 și 5 din Legea nr. 341/2004 și a art. 9 din nr.HG 1412/2004, dată în aplicarea acelei legi, adică să întocmească formele de predare a imobilului. Pârâta a refuzat să se conformeze legii și a continuat și o face și acum să trimită lunar facturi de plată a chiriei asupra imobilului, al cărui proprietar este recurenta reclamantă.
Din termenii în care au fost redactate și motivate atât sentința civilă nr. 1426/25.01.2006, cât și sentința civilă nr. 5420/23.04.2008, rezultă că instanța a decis temeinic și legal că, fiind proprietarii imobilului aflat în discuție, nu mai sunt și chiriași ai acestuia, și că deci nu mai sunt obligați la plata chiriei și că orice forme de plată care s-ar întocmi de către pârâtă sunt nule.
Pentru aceste considerente, decizia Tribunalului București de a trimite cauza spre rejudecarea cererii de anulare a facturilor emise de către pârâtă în condiții nelegale este în neconcordanță cu dispozițiile prevederilor Legii nr. 341/2004 și a normelor de drept civil care garantează dreptul de proprietate.
Apărătorul intimatei - reclamante învederează, în ceea ce privește al doilea motiv de apel și care s-a referit la respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 500.000 lei pe zi în favoarea statului până la punerea în aplicarea a sentinței civile nr. 1426/25.01.2006 și la plata sumei de 5.000.000.000 lei daune interese în favoarea intimatei - reclamante, că prin respingerea acestui capăt de cerere de către instanța de fond, soluție adoptată și de către instanța de apel, s-a pronunțat de asemenea o hotărâre nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 580 alin. 2 și art. 580 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință modificarea în tot a hotărârilor pronunțate în cauză, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte arată că, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței poate fi modificată în situațiile în care este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Totodată, mai arată că instanța de apel a apreciat în mod greșit în privința celui de-al treilea capăt de cerere, respectiv anularea facturilor emise de, că nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, motivând că ceea ce s-a analizat în prima acțiune a fost un capăt de cerere ce avea ca obiect o acțiune în constatare provocatorie, iar în acțiunea de față s-a solicitat anularea facturilor emise de către pârâtă.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte învederează faptul că, dacă s-ar proceda la o nouă judecată a aceleași pricini s-ar încălca două reguli fundamentale care stau la baza instituției puterii de lucru judecat, respectiv că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv și irevocabil decât o singură dată, iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Consilierul juridic al recurentei - pârâte solicită admiterea recursului propriu, astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Cu privire la recursul formulat de către intimata - reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului formulat de către recurenta - pârâtă ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.01.2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B sub nr-, reclamanta Asociația Revoluționară Club Televiziune 22 solicitat instanței, în contradictoriu cu parata RA, ca, prin hotărârea ce o va pronunța: (1) să se dispună obligarea pârâtei să treacă, de îndată, fără plată, în patrimoniul reclamantei, sediul în suprafața de 218. al Asociației Revoluționare Club Televiziune 22, situat în B,-, sector 1, așa cum prevede art. 3 alin. 5 din Legea nr. 341/2004; (2) să se dispună obligarea pârâtei să întocmească deîndată formele de predare a construcției respective către reclamantă, cu respectarea art. 9 alin. 2 din nr.HG 1412/2004; (3) să se dispună anularea facturilor prin care pârâta a cerut plata chiriei pentru spațiul respectiv, emise pentru perioada 1.08.2004 și până la zi, pentru că de la acea dată pârâta nu mai avea temei legal pentru perceperea chiriei; (4) să se dispună obligarea pârâtei să plătească, în conformitate cu art. 5803pct.1 Cod de procedură civilă, în favoarea statului, o amendă civilă de 500.000 ROL pe zi până la data punerii în aplicare a sentinței civile nr. 1426/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B și (5) să se dispună obligarea pârâtei să plătească, în conformitate cu art. 5803pct. 2 Cod de procedură civilă, în favoarea reclamantei, suma de 500.000.000 ROL, cu titlu de daune interese.
Prin cererea precizatoare, înregistrată la data de 22.04.2008, reclamanta a învederat că își menține pretențiile doar cu privire la anularea facturilor emise de pârâtă pentru spațiul situat în B,-, sector 1, precum și obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate în baza art. 5802Cod de procedură civilă.
Instanța, prin încheierea din data de 22.04.2008, a luat act de această cerere precizatoare (modificatoare), prin care reclamanta a înțeles să-si restrângă acțiunea formulată.
Prin întâmpinarea la cererea precizatoare, depusă de pârâta la data de 7.05.2008, s-a invocat excepția autorității lucrului judecat cu privire la capătul trei de cerere și s-a solicitat respingerea ca neîntemeiate a capetelor 4, 5 de cerere.
La termenul de judecată din data de 13.05.2008, instanța a pus în discuție excepția puterii lucrului judecat, invocată de pârâtă și excepția prematurității capetelor 4, 5 din cererea introductivă, invocată din oficiu de instanță.
Prin sentința civilă nr. 6633/20.05.2008, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâta prin întâmpinare; a respins capătul 1 al cererii, așa cum a fost precizată la data de 22.04.2008, formulată de reclamantă, având ca obiect să se dispună anularea facturilor prin care pârâta RA a cerut plata chiriei pentru spațiul situat în B,-, sector 1, emise începând cu data de 1.08.2004, pentru existența autorității lucrului judeca; a admis excepția prematurității, invocată din oficiu; a respins în consecință capetele 2 și 3 ale cererii, așa cum a fost precizată la data de 22.04.2008, având ca obiect obligarea pârâtei să plătească în conformitate cu art. 5803pct.1 Cod de procedură civilă, în favoarea statului, o amendă civilă de 500.000 ROL pe zi până la data punerii în aplicare a sentinței civile nr. 1426/2006 a Judecătoriei sectorului 1 B și obligarea pârâtei să plătească, în conformitate cu art. 5803pct. 2 Cod de procedură civilă, în favoarea reclamantei, suma de 500.000.000 ROL, cu titlu de daune interese, ca prematur formulate (inadmisibile).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 1426/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația Revoluționară Club Televiziune 22 în contradictoriu cu pârâta S, în sensul că au fost admise în parte capetele 1, 2 din acțiunea precizată și s-a obligat pârâta să se conformeze dispozițiilor art. 3 pct. 5 din Legea nr. 341/2004 și ale art. 9 alin. 2 din nr.HG 1412/2004, în ceea ce privește contractul de locațiune nr. 425/2001 și actul adițional nr. 1172/2003 - anexă la acest contract și a fost respins capătul trei din acțiune ca fiind lipsit de obiect.
Prin acțiunea formulată de reclamanta Asociația Revoluționara Club Televiziune 22 în contradictoriu cu pârâta RA S, care a făcut obiectul dosarului nr-, s-a cerut (1) să se dispună obligarea pârâtei să treacă, deîndată, fără plată, în patrimoniul reclamantei, suprafața construită de 218. și 8000. - teren aferent acesteia -, reprezentând sediul Asociației Revoluționare Club Televiziune 22, situat în B,-, sector 1, așa cum prevede art. 3 alin. 5 din Legea nr. 341/2004, (2) să se dispună obligarea pârâtei să întocmească deîndată formele de predare a construcției respective către reclamantă, cu respectarea art. 9 alin. 2 din nr.HG1412/2004 și (3) să se dispună anularea facturilor/ oricăror forme de plata, prin care pârâta a cerut plata chiriei pentru spațiul respectiv, emise începând cu data de 1.08.2004.
Prin decizia civilă nr. 36/12.01.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de către reclamantă din cauza de față, s-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis capătul trei de cerere și s-a constatat în consecință inexistența dreptului pârâtei de a solicita plata chiriei pentru spațiul locativ de 218. situat în B,-, sector 1 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Însă, prin decizia civilă nr. 1569/28.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, s-a admis recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 36/12.01.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civila în dosarul nr-, în sensul că s-a modificat decizia dată de instanța de apel, s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.1426/2006 și s-a menținut soluția dată de instanța de fond.
Prin urmare, din coroborarea celor reținute în aceste hotărâri judecătorești, rezultă fără dubiu că a rămas irevocabilă și a trecut în puterea lucrului judecat soluția pronunțată de instanța de fond, prin sentința civila nr. 1426/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr-, atât cu privire la primele doua capete ale acțiunii formulate, cât și cu privire la capătul trei de cerere.
Instanța a observat, prin urmare, că între prezentul dosar (respectiv capătul 1 al cererii introductive, așa cum a fost precizată la data de 22.04.2008) și cel soluționat prin sentința civilă nr. 1426/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria d e 1 B în dosarul nr-, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1569/28.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- există tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art.1201 civ, pentru existența autorității de lucru judecat.
Într-adevăr, în ambele dosare există aceleași părți, respectiv reclamanta Asociația Revoluționara Club Televiziune 22 și pârâta
În ambele dosare există atât identitate de obiect, respectiv anularea facturile care pârâta a cerut plata chiriei pentru spațiul din B,-, sector 1, emise pentru perioada ulterioară datei de 1.08.2004, cât și identitate de cauză, fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății în ambele dosare fiind prevederile art. 3 alin. 5 din Legea nr. 341/2004 și ale art. 9 din nr.HG 1412/2004.
Instanța a reținut concluzia de mai sus, în sensul existentei identității de obiect, atâta vreme cât atât în prezenta cauză, cât și în cea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1426/25.01.2006, reclamanta din prezenta cauză a urmărit să obțină înlăturarea calității sale de debitor al obligației de plată a chiriei cuprinse în facturile emise de către pârâtă după data intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004.
Referitor la excepția prematurității capetelor 4, 5 din cererea introductivă, ale capetelor 2,3 din cererea precizatoare, instanța a observat că aceste prevederi legale ale art. 5803alin.1 și 2 teza a II-a Cod de procedură civilă pe care le-a invocat reclamantul, sunt cuprinse în secțiunea a IV-a a capitolul VI din Cartea V- "Despre executarea silită" din Codul d e procedură civilă, că ele reglementează ipoteza în care obligația de a face cuprinsă intr-un titlu executoriu nu poate fi îndeplinita prin altă persoană decât debitorul (fiind vorba de o obligație de a faceintuitu personae) și că aceste prevederi legale reprezintă o situație de excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 5802Cod de procedură civilă, conform cărora, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă intr-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane pe cheltuiala debitorului.
Prin urmare, instanța a apreciat că, din coroborarea acestor dispoziții legale, rezulta că, pentru a fi posibilă obligarea de către instanță a debitorului unei obligații de aface intuitu personaela plata unei amenzi civile în favoarea statului, respectiv, la plata unor daune-interese către creditor, este necesar ca, creditorul acelei obligații de a faceintuitu personaesă fi început executarea silită a obligației de a face cuprinse în titlul executoriu.
Altfel spus, o condiție prealabilă și necesară pentru a putea fi obligat debitorul unei obligații de a faceintuitu persanaela plata unei amenzi civile în favoarea statului, respectiv la plata unor daune-interese către creditor, este ca să fi început executarea silită a obligației de a face în cauză, înainte de promovarea unei acțiuni întemeiate pe aceste prevederi legale.
Or, în speță, singurele dovezi făcute se referă doar la solicitări adresate pârâtei pentru a executa de bunăvoie cele statuate în dispozitivul titlului executoriu.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 29.05.2008 a declarat apel reclamanta ASOCIAȚIA REVOLUȚIONARĂ CLUB TV 22, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 25.06.2008.
Prin decizia civilă nr. 1486/A/18.11.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind anularea facturilor; a menținut în rest sentința civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, față de criticile referitoare la excepția autorității de lucru judecat, că printr-o primă acțiune, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 B sub nr-, s-a solicitat de către reclamanta din prezenta acțiune, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, să fie obligată aceasta din urmă să treacă deîndată, fără plată, în patrimoniul reclamantei a suprafeței construite de 218. și 800. teren aferent, situate în B,-, sector 1, obligarea pârâtei la întocmirea de îndată a formelor prevăzute pentru titularizarea trecerii în patrimoniul asociației a imobilului și anularea oricăror forme de plată solicitate de pârâtă, începând cu data de 01.08.2004.
Prin sentința civilă nr. 1426/2006 a Judecătoriei Sector 1 Baf ost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta să se conformeze dispozițiilor art. 3 pct. 5 din Legea nr. 341/2004 și art. 9 alin. 2 din nr.HG1412/2004 în ceea ce privește contractul de locațiune nr. 425/2001 și actul adițional nr. 172/2003 și a fost respins capătul trei de cerere, ca fiind lipsit de obiect.
În considerentele sentinței civile s-a reținut că urmează a fi respins capătul trei de cerere, urmare a faptului că s-a admis capătul principal de cerere, prin care s-a constat că reclamanta este îndreptățită la trecerea în patrimoniul său, fără plată, a spațiului.
Prin decizia civilă nr. 1569/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a fost admis recursul împotriva deciziei civile din apel nr. 36/2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și a fost modificată această decizie în sensul că au fost respinse apelurile, fiind respins totodată și recursul Asociației Revoluționare Club TV 22.
Decizia din apel, modificată e drept, viza exact capătul de cerere în discuție, referitor la existența dreptului pârâtei de a solicita chirie pentru spațiul locativ de 218. Instanța de apel a analizat fondul capătului trei din acțiune ca fiind o acțiune în constatare provocatorie, în sensul de a se stabili dacă pârâta poate sau nu să perceapă chirie, după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004.
Instanța de recurs a analizat acest capăt de cerere tot prin prisma unei acțiuni în constatare provocatorii, aspect ce rezultă din considerentele deciziei civile, în care se reține că Legea nr. 341/2004 a creat dreptul, vocația reclamantei de a deveni proprietar, nu și obligația de a beneficia de aceste norme, momentul încetării obligațiilor de chiriaș fiind acela în care s-a dobândit calitatea de proprietar, respectiv data când încheierea protocolului de predare primire.
Astfel, tribunalul, față de cele de mai sus, a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art.1201 civ, atâta timp cât ceea ce s-a analizat în prima acțiune a fost un capăt de cerere ce avea ca obiect o acțiune în constatare provocatorie, iar în cea de a doua acțiune, de față, s-a solicitat anularea facturilor emise de pârâtă.
Este adevărat că prin cererea dedusă judecății, așa cum a identificat prima instanță de fond, s-a dedus judecății un capăt de cerere identic, însă autoritatea de lucru judecat, efect al principiului legalității hotărârilor judecătorești irevocabile, are în vedere obiectul acțiunii, astfel cum acesta a fost soluționat de instanță:
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că prima instanță, ce a soluționat capătul de cerere identic dedus judecății, a apreciat că acesta este lipsit de obiect, neintrând în cercetarea fondului acestuia, iar prin decizia din recurs, urmare a modificării deciziei din apel și a respingerii apelului (prin care s-a dat o greșită calificare juridică obiectului capătului de cerere în discuție) astfel că, și în situația în care s-ar primi identitatea de obiect, cum a reținut-o instanța de fond, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, neexistând practic o judecată pe fondul acestui capăt de cerere care să intre în puterea lucrului judecat. Se bucură de putere de lucru judecat numai hotărârea care s-a judecat în fond, iar respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect nu constituie o analiză pe fondul pricinii.
În ceea ce privește criticile din apel, referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a necesității începerii executării silite, pentru a fi incidente dispozițiile art. 5803Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că acestea sunt în strânsă interdependență cu dispozițiile art. 5802Cod de procedură civilă, făcând practic trimitere la o ipoteză a aliniatului 5802, respectiv aceea când obligația nu poate fi adusă la îndeplinire decât de pârât, nu și de reclamant, pe cheltuiala debitorului.
Art. 5802Cod de procedură civilă face trimitere la începerea executării silite, cum corect a reținut instanța de fond, după cum urmează: "dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului."
Astfel, creditorul trebuie să pornească executarea silită prin emiterea unei somații, în sensul art. 387 alin 1 Cod de procedură civilă. În executarea reglementată de Codul d e procedură civilă, această înștiințare, somația, trebuie transmisă indiferent de modalitatea de executare la care face referire norma de drept.
Astfel, având în vedere că textul legal incident în cauză face trimitere la existența unei somații, tribunalul a respinge criticile referitoare la greșita soluționare a excepției prematurității, astfel cum aceasta a fost reținută de instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 23.02.2009 a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA REVOLUȚIONARĂ CLUB TELEVIZIUNE 22, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 16.03.2009.
În motivare, a arătat că în continuare pârâta, în mod abuziv, nelegal, șicanator, trimite reclamantei lunar facturi de plată a chiriei.
Având de soluționat o cerere de explicare, lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1426/25.01.2006, judecătorul care a pronunțat sentința civilă nr. 1426/25.01.2006, prin sentința nr. 5470/23.04.2008 a respins cererea ca fiind neîntemeiată, întrucât "având în vedere că această sentință civilă (nr. 1426/2006) este irevocabilă și care a soluționat acest capăt de cerere (anularea oricăror forme de plată a chiriei), așa cum s-a menționat în dispozitiv nu întrunește dispozițiile art. 281 Cod de procedură civilă și nici ale dispozițiilor art. 401 Cod de procedură civilă, motiv pentru care va dispune respingerea acesteia ca neîntemeiată".
În termenii în care au fost redactate și motivate atât sentința nr. 1426 din 25 Ianuarie 2006, cât și sentința nr. 5420 din 23 aprilie 2008, instanța a decis temeinic și legal că fiind proprietarii imobilului aflat în discuție nu mai sunt și chiriași ai acestuia și că deci nu mai sunt obligați la plata chiriei și ca atare orice forme de plată care s-ar întocmi de către pârâtă sunt nule.
Pentru aceasta, decizia tribunalului dea trimite cauza spre rejudecarea cererii sale de anulare a facturilor emise de pârâtă în condiții nelegale este în neconcordanță cu dispozițiile prevederilor Legii nr. 341/2004 și cu normele de drept civil care garantează dreptul de proprietate.
Cu privire la al doilea motiv de apel, recurenta reclamantă a arătat că obligația de întocmire a protocolului de predare-preluare a imobilului nu poate fi îndeplinită de către o altă persoană decât de către debitor și nu de către creditor pe seama debitorului, întrucât debitorul este cel care deține documentația tehnică și juridică a imobilului și care va trebui să predea toate actele necesare, dovada proprietății, actele cadastrale, cartea tehnică a imobilului și alte acte care sunt individualizate la nivelul imobilului și care îi sunt necesare pentru a-și înregistra imobilul respectiv la toate autoritățile care se impun.
Referirea din sentință, preluată și de tribunal cu trimitere la dispozițiile art. 5801Cod de procedură civilă, cu privire la faptul că debitorul trebuie mai întâi somat și numai dacă nu-și îndeplinește obligația se poate acționa în baza art. 5802Cod de procedură civilă, trebuie respinsă, întrucât la data de 14.09.2007 recurenta i-a trimis debitorului cu adresa nr. 9714 titlul executoriu, somându-l să treacă la punerea în executare a sentinței; prin nota din 22.01.2008 comunicată de pârâtă instanței de judecată în acest dosar, pârâta recunoaște că a fost somată pentru punerea în executare a titlului executoriu; prin hotărârea nr. 2 din 28.02.2008 transmisă instanței de judecată s-a comunicat desemnarea comisiei care va trece la încheierea protocolului de predare primire; s-a comunicat instanței decizia nr. 98 din 11.03.2008 cu privire la măsurile imediate care vor urma, pentru îndeplinirea obligațiilor din titlul executoriu.
Recurenta solicită a se constata că nu numai că pârâta a fost somată pentru punerea în executare a titlului executor, dar și că aceasta a luat măsuri de începere a executării, pe care însă nu le îndeplinește.
La data de 23.02.2009 a formulat recurs pârâta
În motivare, pârâta a criticat decizia civilă nr. 1486/A/18.11.2008 considerând că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că în privința celui de-al treilea capăt de cerere, respectiv anularea facturilor emise de, nu sunt incidente dispozițiile art.1201 Cod civil, motivând că ceea ce s-a analizat în prima acțiune a fost un capăt de cerere ce avea ca obiect o acțiune în constatare provocatorie, iar în acțiunea de față s-a solicitat anularea facturilor emise de pârâtă.
Instanța de fond a admis în mod corect excepția autorității de lucru judecat cu privire la solicitarea reclamantei din cererea precizatoare referitoare la anularea facturilor emise de pârâtă, întrucât instanțele s-au mai pronunțat în mod definitiv și irevocabil asupra acestei solicitări a reclamantei. Prin decizia civilă nr. 1569 din 28.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 36/12.01.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- și a modificat decizia în sensul existenței dreptului de a percepe chirie și a respins recursurile reclamantei și al intervenienților.
La data de 7.04.2009, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă ca nefondat.
În motivare, a arătat că, în temeiul art. 387 alin.1 Cod de procedură civilă, creditorul trebuie să pornească executarea silită prin emiterea unei somații. În executarea reglementată de Codul d e procedură civilă, somația trebuie transmisă indiferent de modalitatea de executare la care face referire norma de drept.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 Cod de procedură civilă.
La data de 13.04.2009, a formulat întâmpinare și intimata reclamantă Asociația Revoluționară Club Televiziune 22, care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ca nefundat.
În motivare, a arătat că cele două hotărâri - sentința civilă nr.1426/2006 a Judecătoriei sectorului 1 B și decizia civilă nr. 1569/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - au avut de soluționat și s-au pronunțat cu privire la situații diferite, nefiind vorba de același obiect, așa cum este reglementat prin art.1201 civil, ca și condiție care trebuie îndeplinită pentru ca o hotărâre judecătorească să se afle sub autoritate de lucru judecat.
Recurenta face trimitere la decizia nr. 1569/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI din care copiază alineate întregi, încercând ca prin false judecăți de valoare să susțină recursul. În realitate, modul în care a fost redactată, decizia nu poate nicicum să conducă la ideea că aceasta justifică și poate sta la baza pretențiilor recurentei de a percepe chirie și în continuare pentru imobilul proprietatea reclamantei.
Este foarte clar că decizia se referă la trecut și nu la viitor, adică la plata efectivă a chiriei și nicidecum și la plata în viitor a vreunei sume de bani ca și chirie pentru spațiul în litigiu.
Sub un prim aspect, Curtea ca respinge excepția nulitatății hotărârii atacate, față de nelegala constituire a completului, în raport de valoarea obiectului pretențiilor, având în vedere precizarea valorii obiectul cererii, făcute de către reclamantă la termenul din 15.06.2009.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă. Curtea reține următoarele:
În ceea ce priveșterecursul declarat de recurenta reclamantă, Curtea reține că prima motiv de recurs este neîntemeiat.
Prima instanță a soluționat capătul unu al cererii prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, ceea ce înseamnă că a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Constatând că în mod greșit a procedat astfel, tribunalul a admis apelul și, în această situație, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd că: "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului - instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Din acest considerent, nici Curtea nu va analiza celelalte critici subsumate acestui motiv de recurs, care vizează temeinicia pe fond a pretențiilor reclamantei formulate prin capătul unu al cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, cel de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut.
În primul rând, instanțele de fond au făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 5803alin. 1 Cod procedură civilă: "Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile". Chiar dacă textul de lege nu prevede expres obligația creditorului de a trimite debitorului în prealabil o somație, interpretarea sistematică, precum și cea logică, impun o asemenea concluzie.
Astfel, art. 5802Cod procedură civilă: "Dacădebitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului", situat anterior dispoziției în discuție, conține în realitate, așa cum rezultă din topografia frazei folosite,două norme juridice cu poteze distincte. Prima este aceea a existenței unei situații în care debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu - textul de lege referindu-se la orice debitor al unei obligații de a face, iar nu numai la debitorul obligației de a face care poate fi îndeplinită și printr-o altă persoană - și impune obligația emiterii unei somații de către creditor, iar cea de-a doua este circumstanțiată la existența unei obligații care poate fi îndeplinită de către creditor el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, care prevede pronunțarea unei încheieri de autorizare a creditorului.
De asemenea, din chiar primul articol care reglementează materia executării silite, respectiv art. 3731Cod procedură civilă, rezultă intenția legiuitorului de a acorda preferință aducerii la îndeplinire de bunăvoie a obligației stabilite prin titlul executoriu, emiterea unei somații prealabile a debitorului fiind tocmai un demers în acest sens, necesar cu atât mai mult în cazul obligațiilor care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul.
Pe de altă parte,somațiala care se referă art. 5803alin. 1 rap. la art. 5802Cod procedură civilă trebuie să îndeplinească toate cerințele impuse de art. 387 alin. 1 Cod procedură civilă și în primul rând pe aceea de a fi comunicatăprin executorul judecătoresc.
Or, nici notificarea nr. 9714/14.09.2007 și nici celelalte adrese trimise se către reclamantă pârâtei în cadrul corespondenței dintre părți desfășurate în legătură cu acest aspect nu respectă condițiile legale respective.
Referitor la recursul formulat de recurenta pârâtă, Curtea reține că, într-adevăr, printr-unul din capetele de cerere din acțiunea care a format obiectul dosarului nr-, reclamanta a solicitatanularea oricăror forme de plată solicitate de pârâtă începând cu data de 1.08.2004, iar prin capătul unu al cererii ce face obiectul prezentului dosar, așa cum a fost precizată la data de 22.04.2008, reclamanta a solicitat anularea facturilor prin care pârâta a cerut plata chiriei pentru spațiul respectiv, emise pentru perioada 1.08.2004 la zi.
Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției. Potrivit art. 166 Cod procedură civilă, pentru a ne afla în situația autorității de lucru judecat, este necesar să existe tripla identitate de elemente cu privire la părți, obiect și cauză.
În speță, obiectele celor două cereri, deși au o formulare identică, respectiv "anularea facturilor emise după data de 1.08.2004 la zi", sunt parțial diferite. Astfel, înprima cerere, folosind această sintagmă, reclamanta a avut în vedere acele facturi care fuseseră emisepână la data introducerii ei, respectiv 3.01.2005, în timp ce încea de-a douaa urmărit anularea inclusiv a facturilor ulterioare acestui moment și până la 7.01.2008, când a fost depusă,care nu existau la data primei cereri.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește facturile emise ulterior datei de 3.01.2005 nu ar putea fi invocatnici aspectul negativ al puterii de lucru judecatîn defavoarea reclamantei care a pierdut primul proces.
Astfel, din considerentele deciziei civile pronunțate în primul dosar, respectiv decizia civilă nr. 1569 din 28.09.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, rezultă că soluția dată capătului de cerere respectiv s-a întemeiat pe considerentul că acceptarea calității de chiriaș chiar și după apariția Legii nr. 341/2004, a fost opțiunea reclamantei, deoarece actul normativ în discuție a creat dreptul, vocația de a fi proprietari, dar nu a obligat beneficiarii acestei legi să devină proprietari.
Or, după data de 3.01.2005, când reclamanta a introdus acțiunea ce a format obiectul dosarului ce a primit după declinare nr-, dar mai ales ulterior datei de 25.01.2006, când cauza a fost soluționată în primă instanță, prin pronunțarea deciziei nr. 1426 de către Judecătoria Sectorului 1 B, care a dispus, între altele, obligarea pârâtei să se conformeze dispozițiilor art. 3 pct. 5 din Legea nr. 341/2004, situația de fapt s-a schimbat, pentru că recurenta și-a manifestat acest drept de opțiune, căruia instanța i-a dat eficiență.
De aceea, și cauza - înțeleasă în raport de dispozițiile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă ca fiind situația de fapt calificată juridic - celei de-a doua cereri nu este identică cu cea a primei acțiuni formulate de către reclamantă, impunându-se ca atare analizarea obligației sale de plată a chiriei pentru spațiul care formează obiectul litigiilor dintre părți și din această nouă perspectivă.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității hotărârii recurate, ca nefondată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta pârâtă REGIA AUTOTOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT și de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA REVOLUȚIONARĂ CLUB TELEVIZIUNE 22 împotriva deciziei civile nr.1486 A din 18.11.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Tehnodact. /
2 ex/17.07.2009
------------------------------------------
- Secția a IV-a -
Jud.Sector 1 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
