Obligație de a face. Decizia 10294/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10294

Ședința publică de la 27 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Raicea

JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen

Grefier

**********************************

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 5024 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu pârâta SC SA, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă SC SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;

Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 5024/25.sept. 2008 respins cererea formulată de reclamantul., cu domiciliul în C, str. - - Bl. 5,. 3,. 3, jud. D, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în C,- A, jud.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Reclamantul a lucrat cu contract individual de muncă în perioada 01.04.1980 - 31-12.1990 la Construcții Industriale C, devenită apoi Generală Construcții Industriale C și ulterior, SC SA, iar în perioada 01.01.1991 - 01.04.1996 la SC SA, așa cum rezultă din carnetul de muncă.

Prin acțiunea promovată a solicitat obligarea pârâtei SC să elibereze adeverința cu sporurile de care a beneficiat pentru ambele perioade de activitate, adică de la 01.04.1980 până la 01.04.1996.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii obligația de a elibera la cerere toate documentele ce atestă calitatea de salariat a solicitantului, revine angajatorului (continuatorului activității acestuia sau deținătorului arhivei angajatorului în cazul în care angajatorul nu mai există).

Ca urmare reclamantul nu poate solicita de la pârâta SC SA decât eliberarea unei adeverințe pentru perioada în care a fost angajat la aceasta 01.01.1991 - 01.04.1996.

SC SA nu are deci calitate procesuală pasivă, nu are obligații față de reclamant pentru perioada în care nu a fost angajatul său, motiv pentru care pentru perioada 01.04.1980 - 01.01.1991, instanța a respins cererea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.

Din actele dosarului a rezultat că Construcții Industriale C și-a schimbat denumirea în Generală Construcții Industriale și a devenit apoi SC SA, în baza unei Hotărâri de Guvern din 15.12.1990, iar în prezent se află în faliment, prin sentința nr. 236/16.10.2003, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr. 114/F/2003, având ca lichidator judiciar pe SC REORGANIZARE SRL numit prin încheierea 181/09.05.2005, în același dosar nr. 114/F/2003.

Arhiva fostului Construcții Industriale C se află în posesia lichidatorului judiciar, dar numai până în anul 1980, așa cum rezultă din adeverința 348/16.04.2008 emisă de lichidator. Pentru anul 1980 pentru care reclamantul a solicitat adeverință și pentru care lichidatorul a avut documente, a eliberat adeverința 328/05.04.2007. Restul arhivei Construcții Industriale C (1981 - 1990) nu s-a putut stabili unde și în păstrarea cui se află. Reclamantul trebuie să identifice mai întâi deținătorul arhivei pentru această perioadă și apoi să solicite adeverință.

Pentru perioada 01.01.1991 - 01.04.1996, cât a lucrat la pârâta SC SA instanța a constatat că reclamantul a primit adeverința nr. 937/21.11.2006 cu sporul de șantier și sporul pentru condiții grele și adeverința 235/01.04.2008 (emitentă în cursul judecății) cu sporul pentru orele lucrate peste programul normal de lucru, adeverințe întocmite pe baza datelor extrase din ștatele de plată aflate în arhiva unității, așa cum prevăd dispozițiile OUG 4/2005.

În aceste condiții instanța a constatat că angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 4o alin.2 lit. h din Codul muncii în conformitate cu dispozițiile OUG 4/2005, potrivit cărora angajatorul poartă răspunderea pentru datele menționate în adeverințe, iar adeverințele se eliberează pe baza statelor de plată, a documentelor din arhiva unității.

Faptul că adeverințele nu menționează sporurile în fiecare lună, nu înseamnă că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, ci doar că pentru anumite perioade nu există documente în arhivă.

De altfel, reclamantul cunoștea acest aspect și a învederat personal instanței că nu mai există alte documente în arhiva unității.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care instanța de fond nu a respectat principiul aflării adevărului în cauză, în sensul clarificării stării de fapt.

Astfel, deși se reține că reclamantul pentru o anume perioadă de timp a lucrat la angajatorul indicat, datorită absenței datelor privind diversele sporuri obținute, instanța nu s-a preocupat de acoperirea perioadelor respective, cu probe lămuritoare.

Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 cod pr.civ. urmează a-l respinge.

Ceea ce se solicită prin acțiunea promovată de către reclamant, este obligația de a face, respectiv emiterea unui act de către angajatorul SC COM SA C, din care să reiasă sporurile de care a beneficiat reclamantul pe perioada cât a fost salariat, respectiv sporul de șantier, sporul pentru condiții grele de muncă și sporul pentru orele lucrate peste programul normal de lucru.

În raport de obiectul acțiunii deduse judecății, angajatorul îndeplinește obligația angajatului, eliberând acestuia adeverințele cu sporurile solicitate.

Adeverințele emise de angajator, în acord cu documentația existentă în arhiva societăți sunt acte ce reflectă sporurile obținute de reclamant, de altfel împrejurare ce nu este contestată de părți.

Faptul că pentru diverse perioade respectiv luni ale anilor de muncă, nu sunt menționate sporurile solicitate, nu semnifică culpa angajatorului la emiterea actului solicitat de reclamant, căci acesta emite actul în condițiile verificării propriilor sale dovezi privind munca desfășurată de către reclamant.

Astfel prima instanță în mod corect a reținut atât starea de fapt cât și dispozițiile legale incidente în cauză, hotărârea acesteia urmând a fi menținută în totalitate.

Pentru perioadele solicitate de către reclamant și care nu sunt prezente în actele eliberate de angajator, acestuia nu-i rămâne decât a apela la căile legale privind constatarea unei anume stări de fapt, a drepturilor ce decurg din aceasta, acțiunea promovată în contradictoriu cu instituțiile ce apără și au obligația de a reglementa dreptul la muncă cât și drepturile de asigurări sociale ce decurg din primul, reclamantului rămânându-i deschisă calea în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 5024 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu pârâta SC SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

2 ex/17.12.2008

Tehn.red.

Președinte:Cristina Raicea
Judecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 10294/2008. Curtea de Apel Craiova