Obligație de a face. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6691/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1030/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.5101 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 11546/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 05.02.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5101/19.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus obligarea pârâtei SC SA să-i elibereze acesteia o adeverință în care să se menționeze toate veniturile (drepturile salariale, sporurile și alte asemenea drepturi și adaosuri) obținute de reclamantă în perioada 21.07.1962-31.12.1999, venituri la care s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 21.07.1962-31.12.1999;
- prin cererea înregistrată sub nr. 8240/31.12.2007, reclamanta a solicitat să i se elibereze o adeverință din care să rezulte veniturile suplimentare în vederea recalculării pensiei și în care să se facă mențiunea că aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale;
- la data de 11.03.2008 reclamantei i s-a eliberat adeverința nr. 1011, conform înregistrărilor financiar-contabile din arhiva societății și legislației în vigoare;
- pe cale de consecință, instanța a reținut greșit că pârâta nu a eliberat reclamantei o adeverință, nerespectând astfel disp. art. 40 alin. 2 lit. h și 34 alin. 5 din Codul Muncii;
- pârâta a respectat în întregime aceste dispoziții legale, eliberând adeverința nr. 1011/11.03.2008;
- în privința formelor de retribuire în acord și prime, trebuie avute în vedere prevederile anexei nr. 1 a OUG nr. 4/2005, prevederi care au fost și ele respectate de pârâtă.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect admițând acțiunea și dispunând obligarea recurentei-pârâte să elibereze intimatei-reclamante o adeverință în care să se menționeze toate veniturile (drepturile salariale, sporurile și alte asemenea drepturi și adaosuri) obținute de reclamantă în perioada 21.07.1962-31.12.1999, venituri la care s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale.
Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că prin eliberarea adeverinței nr. 1011/2008 și-ar fi îndeplinit obligațiile ce-i reveneau față de intimată conform art. 40 alin. 2 lit. h și 34 alin. 5 din Codul Muncii.
Față de solicitarea intimatei-reclamante, consemnată în cererea înregistrată în evidențele SC SA sub nr. 8240/2007, dar și în motivarea acțiunii, recurenta-pârâtă avea obligația să elibereze o adeverință din care să rezulte toate drepturile salariale, sporurile și adaosurile de care a beneficiat autoarea acțiunii în perioada în care a fost încadrată în muncă la amintita unitate economică, făcând și mențiunea dacă s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare și pentru care dintre aceste venituri.
Or, prin adeverința nr. 1011/2008, recurenta a menționat doar sporul de vechime în muncă de care a beneficiat intimata, deși este evident că aceasta din urmă a beneficiat și de alte drepturi salariale în perioada în care a fost încadrată cu contract individual de muncă.
Recurenta-pârâtă nu este îndreptățită să se prevaleze de prevederile Legii 19/2000 ori ale OUG nr. 4/2005 spre a refuza emiterea adeverinței în sensul solicitat de fosta sa salariată, întrucât nu are competențe și obligații legale privitoare la interpretarea și aplicarea actelor normative respective, asemenea atribuții revenind caselor teritoriale de pensii și instanțelor judecătorești competente.
Toate cele ce preced justifică înlăturarea criticilor exprimate prin motivele de recurs.
Un alt argument în același sens este și faptul că motivarea recursului reprezintă, în realitate, o reluare fidelă a apărărilor formulate prin întâmpinare (mai exact o copiere a acestora), apărări care au fost înlăturate justificat de instanța de fond. Or, procedând astfel, recurenta-pârâtă nu a învestit instanța de control judiciar cu critici concrete și veritabile, care să aibă legătură cu considerentele ori dispozitivul hotărârii judecătorești atacate, astfel încât calea de atac pe care a exercitat-o în cauză are caracter pur formal, neoferind nici un temei pentru a fi luată în considerare. De altfel, doar împrejurarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304/1 proc.civ. (în temeiul cărora instanța de recurs poate cerceta cauza sub toate aspectele), a împiedicat să se facă aplicarea sancțiunii nulității recursului, prevăzută de art. 306.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 5101/19.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./13.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
