Obligație de a face. Decizia 1032/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--07.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1032/
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Agenția Națională pentru Locuințe și Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței împotriva deciziei civile nr. 195/03.03.2009, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare constată că prin decizia civilă nr. 195/A din 03 martie 2009, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de pârâții Agenția Națională pentru Locuințe și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor împotriva sentinței civile nr. 8584/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admis acțiunea formulată și completată de reclamanți, obligând pârâții la reconstruirea imobilului situat în, nr. 98, înscris în CF 16, nr.top 22-23/a, imobil distrus în urma inundațiilor din anul 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile OUG nr.34/2005 si OG nr.44/2005, implementarea programului de reconstructie a locuintelor din zonele calamitate a fost derulat de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si, prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte, si întrucat acesta institutie a fost desemnata să realizeze lucrari de construiresi/sau reabilitare a caselor de locuit din zonele calamitate in urma inundatiilor din anul 2005, fata de obiectul dedus judecatii, a apreciat ca paratii Agentia Nationala pentru Locuinte si Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si au calitate de a sta in prezentul litigiu, motiv pentru care in temeiul art.137 alin.1 car espins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de fiecare din cele doua institutii.
Potrivit CF nr.16, nr.top.22-23/a, imobilul situat in constand în intravilan cu casa 98 în suprafata de 540 mp, are ca proprietari pe reclamantii si, in cota de parte fiecare, cu titlu de bun propriu, cumpărare.
Imobilul descris mai sus a fost afectat de inundatiile din anul 2005, astfel cum rezulta din adeverinta depusa.
Desi pe inscrisul semnat de reprezentantii organelor abilitate, apare mentiunea " se propune demolarea locuintei care in prezent nu poate fi locuita în conditii de minima siguranta", prin raportul de expertiza tehnica efectuat se fac propuneri de consolidare in procent de 20%.
Paratul de 2 avea cunostinta de faptul ca imobilul in litigiu nu poate fi readus in stare de exploatare prin consolidare, fiind necesara reconstructia acestuia.
Prin raportul de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic judiciar, s-a concluzionat ca imobilul constand in casa din satul nr.98, jud.T,(compus din un antreu, doua camere de locuit, una camera pentru servit masa, una incapere pentru bucatărie, una baie echipata ca cada de baie inzidita, lavoar cu baterie, C cu si rezervor pentru apa) in urma inundatiilor din anul 2005, nu poate fi readus in stare de exploatare prin consolidarea acestuia, intrucat este grav afectat in urma acestor inundatii trebuind a fi demolat.
Casa imobilului din satul nr.98, pentru a putea fi din nou locuibila, dupa ce a fost grav afectata de inundatiile din anul 2005, este necesar a fi reconstruita in totalitatea structurii sale. Aceasta constructie nu a fost consolidata sau reconstruita pana in prezent, ca atare nu au fost folosite materiale de constructii asigurate de la Bugetul de stat, pentru refacerea caselor afectate de aceste inundatii.
In conformitate cu art.480 civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Astfel, fata de prevederile legale mai sus mentionate, si cum in conformitate cu Constitutia Romaniei, dreptul de proprietate este garantat, paratii neindeplinindu-si obligatiile stabilite prin actele normative mai sus mentionate, instanta de fond a admis actiunea formulata si completata a reclamantilor.
În calea de atac a apelului, pârâtul apelant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii ca nefondată, în subsidiar, arătând că singura obligație a sa prevăzută în actele normative, a fost aceea de a asigura bugetul necesar reconstrucției locuințelor avariate, obligație pe care îndeplinit-o, precizând că în conformitate cu art. 2 lit. c din Legea nr. 152/1998 Agenția Națională pentru Locuințe are atribuții în ceea ce privește construcția și/sau reabilitarea locuințelor distruse ori grav avariate, situate în zonele afectate de calamități naturale.
Pârâtul apelant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a mai învederat că a asigurat bugetul necesar cumpărării de materiale pentru un număr de 199 de case, printre care și cea din nr. 98 în proprietatea reclamanților intimați, materiale ce au fost achiziționate de ANL și puse la dispoziția Primăriei Comunei, care avea obligația să le remită beneficiarilor locuințelor afectate și de a urmări modul lor de folosire.
La termenul din 27.01.2009, pârâtul apelant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei dea soluționa fondul cauzei și excepția inadmisibilității acțiunii în temeiul art.1075 Cod civil, prima fiind respinsă de Tribunal, iar cea de-a doua unită cu fondul cererii de apel, prin încheierea din 24.02.2009.
Pârâta apelantă Agenția Națională pentru Locuințe a solicitat schimbarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, susținând că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, întrucât prin OG nr. 44/2005 ANL a fost obligată să achiziționeze materialele necesare consolidării pe care să le pună la dispoziția proprietarilor, prin grija Consiliului Local, și nu să reconstruiască casa intimaților, iar prin menținerea soluției s-ar ajunge ca, în lipsa unor fonduri noi de la buget, să execute lucrările de construire din fonduri proprii.
Pârâta apelantă a mai arătat că expertiza tehnică încuviințată de instanța de fond nu poate prezenta relevanță după 3 ani de la producerea inundațiilor, instanța trebuind să țină seama de procedura derulată în 2005, la finalul căreia intimații au achiesat la concluziile expertului tehnic, ale inspectorului T și ale reprezentantului primăriei, care au stabilit la 17.06.2005, prin întocmirea fișei imobilului că este necesară consolidarea construcției existente, precizând că intimații au primit materiale de construcție în anul 2005, însă nu le-au utilizat, starea de degradare datorându-se pasivității lor.
Totodată, s-a relevat că expertiza tehnică efectuată de către ing. nu i-a fost adusă la cunoștință și nu-i este opozabilă întrucât a fost întocmită în afara procedurii speciale parcurse în anul 2005.
Tribunalul a apreciat că ambele apeluri declarate în cauză sunt neîntemeiate, pe baza considerentelor ce în continuare sunt evidențiate.
Din actele normative depuse la dosar și invocate de pârâții apelanți rezultă că în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, prin OUG nr. 34/2005 ANL a fost desemnată să realizeze lucrări de construire și/sau reabilitare a caselor de locuit din zonele calamitate în urma inundațiilor din anul 2005, iar prin OG nr. 44/2005 aceeași instituție a fost abilitată să achiziționeze materialele necesare pe care să le pună la dispoziția proprietarilor caselor, prin consiliile locale de care aparțin aceștia. Aceste achiziții se finanțează din resursele alocate de la bugetul de stat prin bugetul fostului Minister al Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Pentru implementarea programului guvernamental din zona a fost încheiat la data de 11.05.2005 Protocolul pentru reconstrucția locuințelor afectate de inundații în județul T, între, Consiliul Local la Comunei și Consiliul Județean În baza acestui protocol, Consiliul Local la Comunei a avut obligația de a prelua în gestiune materialele furnizate și de a le preda către beneficiar, printre care și reclamanții din prezenta cauză, prin proces verbal de predare primire, cu viza Prefectului județului, cu respectarea dispozițiilor actelor normative anterior menționate.
Pentru acoperirea necesarului de materiale pentru consolidarea locuințelor afectate de inundații din zonă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a asigurat bugetul necesar cumpărării de materiale pentru un număr de 179 case, printre care și cea din satul nr. 98 aflată în proprietatea intimaților reclamanți. Aceste materiale au fost achiziționate de către ANL și puse la dispoziția Primăriei, care avea obligația să le remită beneficiarilor locuințelor afectate. De asemenea, autoritățile locale aveau obligația de a urmări modul de folosire a materialelor de construcții asigurate de la bugetul instituției pârâte apelante, astfel încât să realizeze scopul pentru care au fost achiziționate, respectiv consolidarea caselor afectate de inundații.
La data de 17.06.2005 se constată starea imobilului după inundații, prin fișa depusă la fila 21 dosar de apel, în sensul consolidării construcției existente. Semnează expertul tehnic, inspectorul și proprietar, precum și un reprezentant al primăriei.
La fila 38 și următoarele dosar de fond se află expertiza efectuată conform procedurii stabilite de programul guvernamental, iar la fila 36 se află tabelul centralizator al locuințelor cu concluziile corespunzătoare constatărilor experților, reclamanții regăsindu-se la poziția nr. 38. Tabelul poartă data de 22.08.2005. Aceleași concluzii rezultă și din lista depusă la fila 100 datată 20.07.2005. Reclamanții intimați au primit materialele repartizate în luna octombrie 2005, inundațiile producându-se în luna aprilie a aceluiași an.
Este adevărat că raportul de expertiză întocmit la scurt timp după producerea calamităților a fost întocmit de 9 experți în domenii diferite, însă acesta nu poate avea prioritate în fața unei probe judiciare, mai ales în condițiile în care reclamanții nu au avut o posibilitate de contestare a raportului întocmit de SC SRL, nefiind un act de natură să producă consecințe directe conform dreptului civil român. Deși s-a invocat că ar fi trebuit să acționeze în contencios administrativ pârâții nu au indicat și nu există un act care să fi putut fi contestat în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004. Astfel, ordonanțele emise, ca și protocolul încheiat între instituțiile statului nu au prejudiciat interesele reclamanților, după cum aceștia au fost afectați în mod nefavorabil prin expertiza întocmită în cadrul programului de reabilitare case distruse. S-a ajuns astfel la situația în care pentru părți s-a stabilit un fapt definitiv de către nouă experți, fără ca aceștia să aibă îndeplinite în persoana lor condițiile unei instanțe imparțiale sau fără ca reclamanții să poată beneficia de un acces la justiție în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Este adevărat că cei 9 experți dețin cunoștințe în specialități diferite mai vaste, decât acela aflat la dispoziția instanței de pe lista persoanelor autorizate de Ministerul Justiției, însă în prezent nu există alți specialiști care să poată oferi instanței garanțiile cerute de un proces echitabil, iar pârâții puteau solicita o nouă expertiză, conform dispozițiilor de procedură aplicabile din Codul d e procedură civilă- art. 212.
Deși este adevărat că din faptul că reclamanții au introdus acțiunea la un an și J după constatarea pagubei, instanța ar putea ajunge la concluzia unei nepăsări culpabile din partea proprietarilor- prezumție simplă, totuși proba administrată în cauză trebuie să aibă prioritate, întrucât concluziile sale nu au fost înlăturate printr-o probă de aceeași valoare, iar raportul din anul 2005 nu a fost întocmit în condiții care să permită criticarea acestuia pe cale judiciară.
În ceea ce privește excepțiile invocate de apelanți, acestea trebuie înlăturate, întrucât calitatea celor două instituții pârâte derivă din Legea nr. 152/1998, ordonanțele invocate, calitatea acestora de reprezentanți ai statului, singurul responsabil pentru remedierea prejudiciilor produse de calamitățile naturale.
Chiar dacă cei doi pârâți nu dispun în acest moment de resursele necesare pentru achitarea obligațiilor reținute în sarcina lor, acesta nu reprezintă un motiv de respingere a acțiunii, întrucât aspectul invocat ține de executarea hotărârii, iar nu de cauza acțiunii, cu privire la care tribunalul reține că a fost calificată în mod corect. Cu privire la această din urmă condiție a acțiunii civile, apelantul pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor Bai nvocat pe de o parte, inadmisibilitatea acțiunii raportat la temeiul de drept invocat de reclamanți, art. 1075.civ. întrucât neîndeplinirea obligațiilor derivând din OG nr. 44/2005 poate fi sancționată doar pe calea contenciosului administrativ. Pe de altă parte, a susținut că instanța s-a pronunțat asupra altui temei de drept decât cel invocat în acțiunea introductivă.
Tribunalul a constatat că nici una dintre critici nu este întemeiată, întrucât așa cum s-a arătat la începutul considerentelor de față reclamanții nu au avut la dispoziție calea administrativă, iar dacă s-ar închide și calea civilă, părților li s-ar încălca dreptul de a accede la o instanță.
De asemenea, textul art. 1075.civ. se referă în general la obligația de a face, așa cum este și aceea din speță, în sensul că pârâții trebuie să refacă imobilul reclamanților. Faptul că instanța de fond a adăugat la cauza acțiunii, prin prisma prevederilor art. 480.civ. pentru a justifica obligația stabilită în sarcina pârâților, nu înseamnă că motivarea este străină de natura pricinii, fiind evident că pentru a se bucura de proprietatea sa, pârâții trebuie să efectueze anumite prestații, pe calea obligației de a face. La fel, instanța este îndreptățită la completarea temeiului de drept în baza dispozițiilor art. 129.proc.civ. care reglementează pe larg, principiul rolului activ al instanței care guvernează procesul civil.
Rezultă din cele expuse anterior că pârâții trebuie să refacă casa reclamanților, și aceasta nu pentru că nu și-ar fi respectat obligațiile asumate în cadrul programului guvernamental de reabilitare a caselor afectate de inundații, ci pentru că la momentul efectuării expertizei în anul 2005 s-a produs o eroare. Chiar dacă reclamanții au beneficiat de materiale sau cel puțin le-au primit fără obiecțiuni, aceasta s-a întâmplat tocmai datorită faptului că nu aveau calea administrativă la dispoziție. Nu au stat total în pasivitate, întrucât au apelat la serviciile unui expert, inginer, pentru a constata avariile produse.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și Agenția Națională pentru Locuințe
Pârâtul recurent Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de contencios administrativ competentă, iar în subsidiar, modificarea deciziei și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, arătând cu privire la primul caz că această pricină este de natură juridică contencios administrativă, astfel încât trebuia să fie soluționată în primă instanță de Curtea de APEL TIMIȘOARA, Secția de Contencios Administrativ.
Că, din OG nr. 44/21005 și Protocolul încheiat între, ANL, Consiliul Local al Comunei și Consiliul Județean T, rezultă că între părți nu există raporturi juridice de natură civilă, întrucât obligațiile sale nu izvorăsc din Codul civil ci dintr-o lege specială și toate activitățile desfășurate în acest sens au fost concretizate în acte administrative.
Cu privire la cazul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul a susținut că în mod greșit ambele instanțe nu au reținut inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, întrucât temeiul legal al acțiunii acestora (art. 1075 Cod civil) este inadmisibil în cauză, dreptul lor putând fi realizat nu pe calea dreptului comun, ci pe cale administrativă, iar obligația sa izvorăște dintr-o lege specială, respectiv OG 44/2005.
Recurentul a mai arătat că hotărârile atacate nu pot fi puse în executare, deoarece el putea fi obligat, cel mult, să asigure resursele necesare de la bugetul de stat și nu să reconstruiască locuința reclamanților, precizând că reclamanții aveau posibilitatea de a ataca pe cale administrativă raportul de expertiză de la acea dată, prin care se stabilea că locuința trebuia reconsolidată în proporție de 20%, dar aceștia au formulat o acțiune având ca obiect obligarea Consiliului Local și a ANL la demolarea imobilului și ridicarea unei locuințe sociale, iar Judecătoria Timișoara și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, apreciind că litigiul este de natură administrativă.
Astfel, realizând că pe calea contenciosului administrativ nu-și pot valorifica dreptul, pentru că nu au parcurs procedura prealabilă, reclamanții au formulat această acțiune întemeiată pe dispozițiile Codului civil.
La punctul 2 al motivelor de recurs, Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a arătat că reclamanții au avut la dispoziție calea contenciosului administrativ iar actul care trebuia atacat a fost Lista locuințelor afectate de inundațiile din aprilie 2005 din localitatea ce poartă numărul de înregistrare 4657/20.07.2005.
La punctul 3 recurentul a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că expertiza efectuată de SC SRL nu reprezintă o probă de aceeași valoare cu expertiza întocmită pe parcursul judecării cauzei, întrucât prima expertiză menționată a fost efectuată de către 9 experți ai (profesori-doctori-ingineri), în anul 2005, imediat după inundații, și putea fi contestată pe calea contenciosului administrativ.
La punctul IV recurentul învederat că ambele hotărâri au fost date cu aplicarea greșită a legii, atunci când instanțele au reținut că el și ANL au calitate procesuală pasivă, instanțele încălcând prevederile OUG nr. 34/2005 și OG 44/2005.
Că, reclamanții au investit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1075 Cod civil, iar instanța a motivat hotărârea pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Pârâta recurentă Agenția Națională pentru Locuințe a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pârâta recurentă a invocat în fapt dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, arătând, la punctul 1, că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, potrivit OUG nr. 34/2005 și OG 44/2005, ANL a fost abilitată să achiziționeze materialele necesare consolidării pe care să le pună la dispoziția proprietarilor prin grija consiliului local, iar, pe baza Protocolului încheiat între -ANL și Consiliul Local, ANL a achiziționat materialele necesare.
Recurenta ANL a susținut (pct. 2) că instanța de recurs trebuie să țină seama de condițiile și limitele procedurii desfășurate în anul 2005, singura care este opozabilă ANL și tuturor celorlalte autorități locale și centrale, la care au achiesat și intimații, care au semnat de primirea materialelor.
A mai arătat că ANL consideră greșită opinia instanței potrivit căreia la momentul efectuării expertizei în anul 2005 s-a făcut o eroare, întrucât expertiza tehnică întocmită de către SC SRL a fost efectuată de specialiști în domeniu, a căror competență nu poate fi stabilită de ANL, aceștia fiind acreditați de instituții de profil, precizând că ANL s-a opus la efectuarea unei expertize după 3 ani de la producerea inundațiilor.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați și au solicitat respingerea celor două recursuri, cu motivarea că instanțele în mod corect au respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților, față de prevederile OUG nr. 34/2005, prin care pârâtele au fost desemnate să realizeze lucrări de construire și/sau de reabilitare a caselor din zonele calamitate în anul 2005.
Că, potrivit expertizei în construcții efectuată de inginer, imobilul este nelocuibil și nu mai poate fi consolidat, fiind necesar a se reconstrui o casă nouă.
Cu privire la încălcarea competenței materiale, intimații au arătat că din însăși petitul acțiunii rezultă că nu este vorba de o acțiune în contencios administrativ, ci de o acțiune în materie civilă, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 1075 Cod civil.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor art. 304 pct. 3,8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt neîntemeiate, pentru argumentele ce în continuare sunt arătate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 34/2005 construirea și/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele calamitate în urma inundațiilor din anul 2005 se realizează prin Agenția Națională pentru Locuințe.
De asemenea, art. 1 din OG nr. 44/2005 prevede că pentru construirea și/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele afectate de inundații Agenția Națională pentru Locuințe este abilitată să achiziționeze materialele și produsele necesare pe care să le pună la dispoziția proprietarilor caselor, prin consiliile locale de care aceștia aparțin, iar art. 2 din același act normativ stipulează că aceste achiziții se finanțează din resursele alocate de la bugetul de stat prin bugetul fostului Minister al Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Din interpretarea textelor legale mai sus menționate, rezultă că ambii pârâți au calitate procesuală pasivă deoarece pârâtei ANL îi revine obligația de a face (de achiziționare a produselor și materialelor necesare) iar pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței îi revine obligația de asigura finanțarea achizițiilor de la bugetul de stat, obligație aflată în strânsă legătură cu obligația de a face ce revine Agenției Naționale pentru Locuințe.
Or, potrivit OUG nr. 34/2005 și OG 44/2005, statul prin cele două instituții pârâte, este singurul responsabil pentru remedierea pagubelor produse de calamitățile naturale, astfel că toate criticile vizând lipsa calității procesuale pasive a celor două instituții este neîntemeiată.
De asemenea, nu pot fi însușite nici excepțiile privind încălcarea normelor de competență materială și inadmisibilitatea acțiunii, în sensul că această pricină trebuia soluționată în primă instanță de de APEL TIMIȘOARA - Secția de Contencios Administrativ, întrucât acțiunea reclamanților este o acțiune civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 1075 Cod civil, care reglementează obligația de a face constând în îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare, în general orice prestație pozitivă, perfect admisibilă.
Nici critica vizând expertiza efectuată de către expertul nu poate fi primită deoarece, prin concluziile acestuia, s-a stabilit că locuința proprietatea reclamanților nu poate fi readusă în stare de exploatare prin consolidare, fiind grav afectată de inundații, ci trebuie să fie demolată și reconstruită în totalitatea structurii sale, demolare care a fost propusă și prin fișa construcției, semnată de reprezentanții instituțiilor abilitate (inspector, reprezentant prefectură, reprezentant primărie, etc.), iar pârâții recurenți aveau posibilitatea să solicite efectuarea unei contraexpertize pe parcursul litigiului, ceea ce nu au făcut.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 3,8 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurenți, urmând să respingă ca neîntemeiate recursurile declarate în cauză.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimaților și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și Agenția Națională pentru Locuințe împotriva Deciziei civile nr. 195/A din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 23.11.2009;
Tehnored. - 24.11.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; Judecători;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
