Obligație de a face. Decizia 1044/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1044
Ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în C, b- 1 mai,. 40B,. 24, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 349 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 395 din 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, jud. D, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât, personal, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței nedepunerea de către recurentul reclamant a înscrisurilor solicitate de instanță la termenul anterior cu privire la cererea de acordare a ajutorului public judiciar; de asemenea, s-a învederat cererea scrisă formulată de recurentul reclamant prin care solicită amânarea cauzei pentru următoarele motive: imposibilitatea de prezentare la acest termen, întrucât mai are un proces la ÎCCJ, pentru soluționarea cererii pentru acordarea de ajutor public judiciar, comunicarea încheierii prin care a fost soluționată această cererea, precum și pentru angajarea unui apărător ales și pregătirea apărării, după care;
Intimatul pârât a precizat că se opune cererii de amânare formulată de recurentul reclamant.
Instanța a respins cererea de amânare, având în vedere că recurentul reclamant a mai beneficiat de un termen acordat în vederea angajării unui apărător ales, astfel încât în cauză nu mai pot fi aplicate dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd că "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
De asemenea, constatând că recurentul reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar înscrisurile prevăzute de dispozițiile art. 14 din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar, instanța a respins ca nedovedită cererea pentru acordarea de ajutor public judiciar formulată de recurentul reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 30.04.2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să pună jgheab pe o lungime de 4m și de scurgere a apei, să astupe fereastra cu geam și celelalte 5 ferestre din șipcă, să taie toți pomii care sunt la o distanță mai mică de 2m de hotarul despărțitor și să-i plătească suma de 300.000 lei daune interese pe fiecare zi întârziere în neexecutarea hotărârii.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este vecin cu pârâtul, care are plantați de-a lungul hotarului mai mulți pomi, care-i produc stricăciuni. De asemenea, a mai arătat că pârâtul are un păier la 0,60 cm de hotar, de pe a cărui streașină apa se scurge pe zidul unei coșei a sa, iar la același paier, pârâtul are 6 ferestre spre curtea sa, ceea ce este interzis de lege.
La data de 26.11.2004, reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună ca acesta să execute lucrările la care a solicitat să fie obligat pârâtul, iar pârâtul să fie obligat să achite contravaloarea acestor lucrări.
Prin sentința civilă nr.4624 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva paratului.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut, din declarațiile martorilor și -umitru, că între proprietățile părților există un gard despărțitor, iar la o distanță de aproximativ 80 cm de linia de hotar este amplasată construcția pârâtului, astfel că apele pluviale se scurg pe terenul pârâtului, iar pomii plantați în grădina pârâtului se află la o distanță de aproximativ 3,80-4 de linia de hotar și nu afectează culturile din grădina reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat în esență că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, nu i-a încuviințat nici o probă, nu a pus în discuție proba cu expertiza tehnică, nu stabilit o stare de fapt corectă, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de suport legal.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 349 din 24.06.2008, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligat pârâtul să planteze la distanța legală de 2 față de hotarul despărțitor, un piersic aflat în prezent la distanța de 1, 25 de hotar, ca în fiecare primăvară să curețe prin tăierea crengilor coroana pomului(zarzăr)amplasat la distanța de 1,1 față de hotar.
S-au respins celelalte capete de cerere.
A fost obligat intimatul la plata către apelant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecat reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond nu numai că nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă solicitate, dar a respins cererea de înlocuire a martorului deja încuviințat, deși reclamantul făcut dovada cu certificatul de deces al acestuia.
Potrivit art. 129 alin.5 Cod pr. civ. instanța are obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii,în scopul pronunțării unei hotărâri temeinica și legale.
Dispozițiile care obligă instanța să se pronunțe asupra cererilor formulate de părți sunt garanții procesuale prin care se apără drepturile și interesele părților din procesul civil iar accesul liber la justiție este un principiu de bază al statului de drept.
În temeiul art.295 alin.2 Cod Procedură Civilă, a fost completat probatoriul în instanța de apel, din analiza acestuia rezultând că cererea reclamantului este întemeiată în privința distanței la care se află pomii plantați de către pârât față de hotarul despărțitor al proprietăților, situația de fapt fiind confirmată de raportul de expertiză și martorii propuși de către reclamant.
În privința servituții de vedere, tribunalul a reținut că, potrivit art.612-613 Cod civil, în raporturile de vecinătate, proprietarii imobilelor limitrofe sunt beneficiarii unor servituți legale continue și aparente configurate juridic în dubla ipoteză, cu caracter reciproc a unor drepturi reale imobiliare și a unor obligații civile.
Servitutea de vedere obligă proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane, etc. la o distanță mai mică de 1,90, dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60m, dacă vederea este oblică față de acesta. În speță, din mijloacele de probă și chiar din fotografiile depuse la dosar de către reclamant s-a constatat că ferestrele nu sunt de vedere, ci este vorba de ferestre de aerisire și iluminat, având în vedere destinația clădirii în care pârâtul depozitează fân, astfel că nu mai are importanță înălțimea și distanța față de fondul vecin, fiind un atribut al dreptului de proprietate care nu este de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
În ceea ce privește scurgerea apei de pe streașina casei pârâtului, s-a reținut că imobilul pârâtului are amenajat jgheab și pe porțiunea din dreptul construcției reclamantului, însă în aceeași măsură tribunalul a constatat că susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată 30.04.2004, în privința inexistenței acestora, sunt dovedite cu raportul de expertiză extrajudiciară aflat la fila nr. 21 în dosarul de fond, însă situația de fapt ce a fost avută în vedere este cea de la data pronunțării prezentei decizii.
La data de 28.07.2008, reclamantul a solicitat a solicitat completarea deciziei nr. 349 din 24.06.2008, pentru obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată făcute în acel proces.
Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 395 din 02.09.2008, a respins cererea de completare a deciziei nr. 349/2008, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 2812Cod pr. civ. instanța nefiind investită cu o cerere de cheltuieli de judecată la momentul soluționării apelului prin decizia nr. 349/2008.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 349/2008 a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate deoarece au fost încălcate formele de procedură privind posibilitatea de a depune concluzii scrise; greșita aplicare a dispozițiilor privind servituțile și a dispozițiilor procedurale referitoare la administrarea probelor; instanțele încălcând art. 6 pct. 1 și art. 8 - CEDO; instanța a nesocotit parțial dispoz. art. 129 Cod pr. civ. și nu a ținut cont de caracterul devolutiv al apelului în condițiile art. 292 Cod pr. civ. deoarece instanța de apel nu a insistat să se răspundă la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză; cheltuielile de judecată au fost calculate eronat având în vedere dispoz. art. 275 Cod pr. civ.; a fost încălcat dreptul de apărare deoarece nu s-a amânat judecarea cauzei.
Recurentul a depus la dosar, la data de 28.07.2008, o completare a motivelor de recurs referitoare la modul în care s-a efectuat raportul de expertiză și la faptul că nu a fost scutit de plata onorariului pentru expertiză, respingerea celorlalte capete de cerere este subiectivă; s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului; s-a depus adresa Judecătoriei Băilești din 27.06.2008, adresa nr. 5387/2002 a Prefecturii D, s-a formulat cerere pentru ajutor public judiciar.
La data de 29.09.2008, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei nr. 395/2.09.2008, invocând că în mod nelegal i s-a respins cererea de completare a deciziei nr. 349/2008 atât timp cât, soluționându-se cauza în lipsa sa, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și criticilor formulate.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în servitute de picătura streșinilor, servitute de vedere, de situare a pomilor la o distanță mai mică decât cea legală și pentru plata daunelor interese pentru fiecare zi de întârziere până la executarea hotărârilor judecătorești.
Pe baza probelor administrate, tribunalul, ca instanță de apel, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant numai în ceea ce privește plantarea pomilor la distanță legală de hotarul despărțitor, constatând că celelalte cereri cu privire la servitutea de vedere și de picătura streșinilor nu sunt întemeiate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză coroborat cu fotografiile existente în dosar și depuse de reclamant, s-a constatat că ferestrele a căror închidere s-a solicitat nu sunt ferestre de vedere ci ferestre de aerisire și iluminat, destinația clădirii cu aceste ferestre fiind aceea de depozitare fân, iar în ceea ce privește scurgerea apei s-a reținut că imobilul pârâtului are amenajate jgheaburi și e la construcția proprietatea sa pe porțiunea dinspre hotarul reclamantului.
Instanța s-a pronunțat asupra obiectului de judecată cu care a fost investită potrivit art. 129 Cod pr. civ. iar faptul că nu a s-a pronunțat în mod efectiv asupra tuturor criticilor formulate de reclamant în numeroasele note depuse la dosar nu echivalează cu o nepronunțare asupra fondului care să atragă casarea cu trimitere, având în vedere că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Obiectul cererii l-a constituit cele 3 servituți prezentate mai sus, criticile la care face referire recurentul neconstituind cereri de chemare în judecată asupra cărora instanțele ar fi avut obligația să se pronunțe, ci considerente personale ale reclamantului cu privire la situația existentă în dosar.
S-a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 611 și următ cod civil privind vederea în proprietatea vecinului, deoarece, așa cum rezultă atât din expertiză cât și din fotografiile depuse la dosar, ferestrele fânarului nu constituie ferestre de vedere asupra fondului învecinat, respectiv proprietatea reclamantului, acestea fiind chiar barate cu scânduri, ceea ce demonstrează că au scopul aerisirii fânului depozitat. Chiar faptul că respectiva construcție servește pentru depozitarea fânului demonstrează că în momentul când aceasta este plină cu fân în nici un mod nu se poate realiza vederea către reclamant, scopul acelor distanțe existente între scânduri fiind numai de aerisire și menținere a fânului depozitat.
De asemenea, s-a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 615 Cod civil privind picătura streșinilor având în vedere că din probele dosarului rezultă fără echivoc că streașina casei proprietatea pârâtului este prevăzută cu jgheaburi și e, astfel încât apele pluviale sunt conduse în terenul proprietatea pârâtului și nu pe terenul reclamantului.
Reclamantul nu poate invoca că i s-a încălcat dreptul la apărare având în vedere că s-au respectat cerințele sale din adresa formulată la 24.06.2008, strigarea dosarului fiind lăsată la sfârșitul ședinței, iar amânarea cauzei nu se justifica neexistând dovezi care să demonstreze motivele temeinice pentru care se solicita amânarea judecării cauzei.
S-a depus în dosarul de recurs o adresă de la Judecătoria Băilești din care rezultă că pe data de 24.06.2008 reclamantul s-a aflat la sediul Judecătoriei Băilești, între orele 13-15,40, pentru a depune acte într-un alt dosar, or, la Tribunalul Dolj judecarea cauzei a fost programată la ora 10,30 și nimic nu îl împiedica pe reclamant să se prezinte la această instanță, la ora indicată, urmând ca ulterior să se deplaseze și la Judecătoria Băilești pentru a depune actele la care se face referire în adresa judecătoriei, cu atât mai mult cu cât dosarul pentru care s-a deplasat la Judecătoria Băilești avea termen de judecată la data de 25.06.2008, așa cum reiese din fișa dosarului. Atitudinea reclamantului de a nu se prezenta la proces la Tribunalul Dolj, la termenul de judecată din 24.06.2008 și cererea sa demonstrează de fapt intenția acestuia de amânare fără nici un fel de justificare a cauzei, atitudine ce reprezintă un abuz în exercitarea drepturilor procesuale. Prezența sa la Judecătoria Băilești era necesară pe 25.06.2008, când dosarul în care era parte avea termen de judecată și nu pe data de 24.06.2008, potrivit dispozițiilor legale actele putând fi depuse în dosar cu 5 zile libere înainte de termenul de judecată sau chiar la momentul termenului de judecată.
Potrivit art. 156 Cod pr. civ. instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză de către reclamant. De altfel, verificând dosarul se constată că din cele 13 termene de judecată ale dosarului, reclamantul nu a fost prezent decât la 5 termene de judecată.
Așa cum reiese din dispoziția legală, instanța nu are obligația, ci are facultatea de a acorda termen și numai în situații temeinic motivate. La cererea părții, când instanța refuză amânarea judecării pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. În cauză, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, situație în care instanța a soluționat cauza la termenul de judecată despre care reclamantul avea cunoștință.
Servituțile constituie sarcini impuse asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil având un alt stăpân care atunci când au caracter negativ impun proprietarului fondului aservit anumite restricții sau împiedicări în exercițiul dreptului de proprietate. Prin aceste servituți se urmărește stabilirea unor relații de bună vecinătate, fără a se afecta viața privată și de familie, domiciliul, raportat la dispoz. art. 8 CEDO.
Servituțile, ca sarcini ale proprietății, constituie o măsură de protecție a dreptului de proprietate în condițiile art. 1 Protocolul 1 CEDO, care se referă la reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Faptul că instanța a constatat că nu este întemeiată decât cererea cu privire la servitutea de sădire a pomilor nu reprezintă o încălcare a vieții private și de familie, a domiciliului ale reclamantului atât timp cât s-a dovedit că celelalte două servituți nu împiedică în nici un mod desfășurarea în mod normal a vieții private și de familie a acestuia.
Instanța a avut în vedere toate cererile formulate de reclamant pe parcursul desfășurării judecării cauzei, iar faptul că la ultimul termen de judecată reclamantul a lipsit nu împiedica judecarea cauzei, atât timp cât pârâtul prezent s-a opus amânării judecării cauzei, iar la dosarul cauzei cererea formulată de reclamant nu era susținută de acte doveditoare.
Față de epuizarea probatoriului administrat, cauza era în stare de judecată și nu se mai justifica amânarea acesteia, ceea ce ar fi dus la tergiversarea judecării cauzei și deci încălcarea obligării instanței de a judeca cauza într-un termen rezonabil.
Nu s-a adus o atingere drepturilor reclamantului raportat la art. 6 CEDO, care privește dreptul la un proces echitabil, atât timp cât pe tot parcursul procesului civil, inclusiv la ultimul termen de judecată, au fost avute în vedere toate cererile reclamantului. Pe de altă parte, aplicarea acestor dispoziții CEDO nu trebuie raportate numai la poziția procesuală a reclamantului, ci și la poziția procesuală a pârâtului, care la rândul său este parte în procesul civil și are dreptul de asemenea la judecarea cauzei în cadrul unui proces echitabil, deci și respectarea drepturilor procesuale ale acestuia.
Art. 6 CEDO privitor la dreptul la un proces echitabil are în vedere toate părțile implicate într-un proces, drepturile procesuale ale părților trebuind să fie executate cu bună-credință și nu în mod abuziv.
Nu s-au nesocotit de instanță dispoz. art. 212 Cod pr. civ. deoarece, potrivit acestui text de lege, se are în vedere situația în care instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, or, în cauză, raportul de expertiză este lămuritor în ceea ce privește situația de la fața locului.
Faptul că reclamantul a formulat obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză, nu era obligatoriu ca instanța să le și considere întemeiate, respingerea acestora fiind motivată de faptul că aceste obiecțiuni aveau în vedere chiar pretențiile deduse judecății raportat la aprecierea stării de fapt făcută în mod personal de reclamant.
Aprecierea stării de fapt prin raportare la toate probele administrate constituie atributul exclusiv al instanței și aceasta se concretizează prin hotărârea finală pronunțată de instanță.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată trebuie precizat că în niciuna din cererile existente în dosar nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel încât instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 274 Cod pr. civ. având în vedere că aceste cheltuieli nu se acordă decât la cerere.
Prin cererea de completare a dispozitivului deciziei civile soluționată prin decizia nr. 395/2.09.2008, s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit borderoului atașat.
În mod legal instanța a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile, având în vedere că cererea formulată de către reclamant nu îndeplinește cerințele art. 2812Cod pr. civ. care se referă la omisiunea de pronunțare a instanței asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, or asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Așa cum s-a arătat mai sus, în condițiile art. 274 Cod pr. civ. cheltuielile de judecată nu pot fi date decât la cererea părții care are câștig de cauză, or, în speță, o astfel de cerere nu a fost formulată.
Prin respingerea cererii de completare a dispozitivului nu i s-a încălcat reclamantului dreptul la un proces echitabil în condițiile art. 6 CEDO, accesul la justiție fiind în continuare garantat deoarece reclamantul poate solicita instanței pe calea unei alte acțiuni acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate, aplicând dispoz. art. 312 Cod pr. civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în C, B- 1 mai,. 40B,. 24, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 349 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 395 din 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./12.12.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
