Obligație de a face. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă "", cu sediul în B, sector 1, nr. 155, - 1, împotriva deciziei civile nr. 444, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, Grup Nord,.1, parter,.3, județul C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 69369 din 27 februarie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost timbrat.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei pârâte solicită amânarea pronunțării pentru a i se da posibilitatea intimatului reclamant să depună la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul pe fondul cauzei, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Consideră că hotărârea recurată nu este temeinică și legală cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Consideră că există identitate de părți, obiect și cauză.
După rămânerea în pronunțare a cauzei, se prezintă - la ora 13.15doamna avocat, pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 11 martie 2008, depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 16.01.2007 reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta - - B, să oblige pârâta să încheie contract de vânzare - cumpărare în forma autentică cu privire la apartamentul situat în, Grup Nord, 1 parter,. 3, jud. C și constatarea (stabilirea) prețului legal de vânzare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că locuiește în acest apartament din 1992, în temeiul unui raport de locațiune ce a fost ulterior materializat și în formă scrisă, prin contractul de închiriere nr. 200 din 03.03.1996, ca urmare a calității sale de angajat al societății.
A mai arătat reclamantul că în anul 2000 încheiat cu - -, Sucursala contractul de închiriere nr. 819/22.11.2000, contract ce a fost apreciat ca fiind lovit de nulitate prin sentința civilă nr. 1244/2003 a Judecătoriei Mangalia. Menționează că raporturile de locațiune cu pârâta nu au încetat, raportat la contractul de închiriere din 1996, apreciind că a intervenit tacita relocațiune.
A arătat că a mai promovat o cerere având ca obiect obligarea la vânzarea aceluiași apartament, în care a invocat în exclusivitate contractul de închiriere nr. 819/22.11.2000 și care a fost respinsă, motivat de faptul că acest contract este lovit de nulitate, astfel că reclamantul nu mai beneficiază de un drept locativ propriu. Susține că prezenta acțiune are o altă cauză, respectiv un raport juridic de locațiune început în 1992 și perfecționat în scris în 1996, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 1201.civ. referitoare la existența autorității de lucru judecat.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât dosarul nr. 646/2003 având aceleași părți, cauză și obiect a fost soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1244/2003 a Judecătoriei Mangalia.
Prin sentința civilă nr.929/C/27.04.2007 Judecătoria Mangaliaa admis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca atare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - -
În considerente, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 cod civil privind tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, prin sentința civilă nr.1244/2003 a Judecătoriei Mangaliaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceeași pârâtă, având ca obiect obligarea pârâtei la vânzarea imobilului situat în, Grup Nord,.1,parter,.3, jud. C, reținându-se că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.85/1992, întrucât nu mai beneficiază de un drept locativ propriu.
Atât în prezenta acțiune, cât și în acțiunea precedentă, procesul a avut același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți, aspect recunoscut și de reclamant în cererea introductivă.
Instanța a apreciat că și în privința cauzei există identitate între cele două acțiuni, respectiv raportul de locațiune existent între părțile litigante. Ceea ce deosebește cele două cereri, este doar mijlocul de probă invocat în susținerea cererii. Astfel, în prima cerere raportul de locațiune a fost probat cu contractul de închiriere nr.819/22.11.2000, iar în cea de a doua cerere cu contractul de închiriere nr.200/3.03.1996.
Apelul declarat de către reclamantul împotriva sentinței nr.929/C din 27.04.2007 pronunțată de Judecătoria Mangaliaa fost admis prin decizia civilă nr. 444 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În considerentele deciziei s-a reținut că, definind cauza ca și situația de fapt calificată juridic, în speță nu există o identitate de cauză câtă vreme în litigiul anterior s-a avut în vedere lipsa calității de chiriaș a reclamantului dedusă din inexistența unui contract de locațiune (declarat nul), fără să se analizeze și alte împrejurări de fapt referitoare la conviețuirea familiei reclamantului în acel apartament încă din anul 1992 și plata unei sume de bani cu titlu de chirie.
Reținând că instanța a considerat corect că există identitate de părți și obiect, însă a apreciat în mod greșit că între cele două litigii ar exista identitate de cauză și, deci autoritate de lucru judecat, rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru soluționarea fondului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta intimată - "" -, invocând temeiurile de modificare prevăzute de art. 304 cpt. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că prin cauză se înțelege însuși raportul generator al dreptului pretins, care nu trebuie să se confunde cu mijloacele, respectiv cu împrejurările de fapt și cu argumentele de drept cu care partea justifică cauza invocată, căci părțile supun judecății nu valoarea mijloacelor ce le invocă ci drepturile lor, de unde consecința că același raport nu poate să fie din nou supus judecății pe baza unor mijloace care nu fuseseră invocate cu ocazia judecății anterioare. Privită din această perspectivă, prezentul raport juridic este identic cu cel anterior.
Invocând doctrina juridică, recurenta a mai arătat că împrejurările de fapt nu pot constitui prin ele însele cauza unei acțiuni și că nu se confundă cauza unei acțiuni nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale acestuia.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1201 Cod civil există autoritate de lucru judecat cînd a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași calitate.
Definiția de "fundament al pretenției afirmate" dată cauzei de instanța de apel se regăsește de asemenea în doctrina juridică (" Codul d e procedură civilă comentat și adnotat" -, Editura, B, 1994, pag. 232), prin cauză înțelegându-se situația de fapt calificată juridic. Explicația definirii cauzei de această manieră este justificată de doctrinari pornind de la faptul că art. 112 Cod procedură civilă prevede că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, trebuie să se arate "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea".
În speță, din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces, așa cum a reținut tribunalul, rezultă că acțiunea a fost respinsă pe considerentul că, fiind lovit de nulitate contractul de închiriere nr. 819/22.12.2000, reclamantul nu mai beneficiază de un drept locativ propriu întemeiat pe acest contract, astfel că nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a putea solicita obligarea pârâtei la vânzarea apartamentului.
În cel de al doilea proces, din analiza cererii reclamantului, rezultă că acesta și-a întemeiat acțiunea pe un raport de locațiune încheiat cu pârâta în anul 1992, atestat printr-un înscris întocmit în 1996.
Față de cele arătate s-a constatat corect că hotărârea anterioară nu are autoritate de lucru judecat în pricina actuală, întrucât în primul proces acțiunea a fost respinsă pentru inexistența unui contract de locațiune, constatat nul prin aceeași hotărâre pentru nerespectarea unor condiții de fond ale locatorului, în timp ca în cauza aici analizată situația de fapt s-a schimbat, învederându-se existența unor raporturi locative valabile din punctul de vedere al capacității locatorului, această situație apărând ca un temei juridic nou în raport cu cel din primul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă "", cu sediul în B, sector 1, nr. 155, - 1, împotriva deciziei civile nr. 444, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, Grup Nord,.1, parter,.3, județul C, având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel:
Red.dec.jud.recurs: /14.07.2008
Gref.AB/2 ex./31.07.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Costea Monica
