Obligație de a face. Decizia 1069/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1069/R/2008
Ședința publică din 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 2 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, -, - și pe pârâtul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului intimat, să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat, și reclamantul intimat, asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că motivele de recurs au fost comunicate procedural cu toți intimații.
Reprezentanta pârâtei recurente, arată că a luat legătura cu domnul avocat, care a redactat recursul pentru pârâta recurentă, însă nu a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială a domnului avocat, prin care să ateste că este mandatat să redacteze acest recurs, deoarece domnul avocat i-a comunicat că pârâta recurentă are posibilitatea să-și însușească recursul în fața instanței.
Pârâta recurentă, personal arată că înțelege să-și însușească recursul redactate prin avocat, motiv pentru care Curtea, pune la dispoziția pârâtei recurente dosarul pentru semnarea recursului înregistrat la data de 18 februarie 2008, aceasta procedând la semnarea recursului în fața instanței.
Reprezentantul reclamantului intimat susține excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs cuprinse în parginile 3 și 4 din motivele de recurs, excepție pe care a invocat-o prin întâmpinarea depusă la dosar, și pe care Curtea urma să o invoce din oficiu, având în vedere că motivele de recurs cuprinse în paginile 3 și 4 din memoriul de recurs vizează aspecte referitoare la reaprecierea probelor, respectiv, aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând astfel sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj, în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul și a menținerii ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 2606 din 4 septembrie 2007 Judecătoriei Zalău, depune la dosar concluzii scrise pe care le dezvoltă pe larg, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, constând în onorariu avocațial.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. respingerea recursului parțial ca inadmisibil și pentru celelalte motive ca nefondat, și menținerea ca legală a hotărârii atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
În replică reprezentanta pârâtei recurente arată că prin încheierea ședinței publice din data de 3 iunie 2005, aflată la fila 84 din dosarul nr. 6510/2004 al Judecătoriei Zalău, reclamanții, și au declarat că renunță la judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5087/21.12.2005 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. 6510/2004, s-a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților și, având ca obiect obligație de a face, respectiv, obligarea pârâților la a înceta orice lucrări de amenajare și construire a podului de la imobilul situat administrativ în municipiul Z, str. -. -, - și obligarea pârâților la a demola lucrările făcute până în prezent, astfel încât suprafața podului să fie readusă la starea anterioară; s-a luat act de renunțarea reclamanților, și la judecarea cererii pe care au formulat-
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, acțiunea reclamanților este prematură câtă vreme aceștia nu dispun de o autorizație de demolare a lucrărilor efectuate de pârâți, așa cum pretinde art. 61 din Legea nr. 50/1991 modificată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții, și, apel care a fost admis de Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 66/15.06.2006, pronunțată în dosar nr. 585/2006, cu consecința desființării în întregime a hotărârii apelate și a trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași judecătorie, reținându-se în considerentele acestei decizii faptul că din probele administrate în cauză rezultă clar faptul că intimații au executat lucrări de construcție în mansarda blocului, prin extinderea apartamentului cu o cameră, după expirarea autorizației de construire; apelanții au solicitat obligarea intimaților la demolarea lucrărilor, iar în cazul admiterii acțiunii, pârâții vor fi cei care va trebui să obțină autorizația de demolare. Rezultă așadar că raționamentul prima instanță este greșit, câtă vreme a condiționat judecarea pe fond a cauzei de obținerea autorizației de demolare de către reclamanți. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Zalău, fiind soluționată prin sentința nr. 2606/04.09.2007, în sensul respingerii acțiunii tuturor reclamanților, și, ca nefondată; s-a luat act de renunțarea reclamanților, și la judecarea acțiunii; s-a luat act de renunțarea pârâților la judecarea cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria, pe baza probelor testimoniale administrate în cauză și a concluziilor raportului de expertiză întocmit, a concluzionat în sensul că reclamanții și-au dat acordul, la solicitarea pârâților, pentru predarea posesiei podului către pârâți, astfel încât nu se poate susține că pârâții au construit în lipsa acordului tuturor proprietarilor, acord care de altminteri a stat la baza eliberării autorizației de construire nr-, în baza căreia pârâții au construit bucătăria. Expertul a reținut în considerentele expertizei faptul că extinderea apartamentului nr. 14 de către pârâți, prin construirea bucătăriei, este conformă cu proiectul de construire nr-. Eventual, pârâții sunt pasibili de răspundere contravențională pentru nerespectarea termenului de executare a lucrărilor aprobate prin autorizația de construire, însă, nu se poate dispune demolarea acestei extinderi câtă vreme a fost făcută în baza unei autorizații de construire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, arătând că prima instanță a lăsat nesoluționată completarea cererii reconvenționale prin care s-a solicitat stabilirea unei sulte și că, prima instanță nu a avut în vedere prevederile Legii nr. 50/1991.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 2/17.01.2008, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința apelată, doar în ceea ce privește acțiunea principală precizată și, în consecință, rejudecând cauza sub acest aspect, a admis acțiunea precizată a reclamanților, și, împotriva pârâților și, dispunând obligarea pârâților să demoleze bucătăria construită în extinderea apartamentului nr. 14 din blocul D 18, din Z, str. -. -; au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate; pârâții au fost obligați la plata sumei de 2.917,75 lei cheltuieli de judecată către toți reclamanții și la plata sumei de 814,2 lei, cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în considerentele deciziei faptul că, potrivit art. 64 din Legea nr. 114/1996 schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective, se poate face numai cu acordul proprietarilor, anexa 2 la acest act normativ prevăzând că prin proprietate comună se înțeleg toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire. Faptul că pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 14 din blocul menționat, nu înseamnă că sunt și proprietarii acoperișului și ai podului, care se află în proprietatea comună a tuturor locatarilor proprietari. Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că unele lucrări au fost executate de pârâți fără autorizație, respectiv după expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire. În plus, reclamanții coproprietari au fost de acord doar cu posesia, de către pârâți, a unei porțiuni de pod, astfel încât, construirea bucătăriei de către pârâți în podul blocului s-a făcut prin limitarea accesului celorlalți coproprietari la podul comun.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii reclamantului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului, respectiv, în primele două alineate de la pct. 1 din motivele de recurs, precum și în paginile 3 și 4 din memoriul de recurs, au fost reproduse considerente de fapt ale cauzei, probațiunea administrată în fața primelor două instanțe, cu trimitere la depozițiile testimoniale, la concluziile expertizei întocmite în dosarul de fond, făcându-se și un scurt istoric al cauzei și al stării de fapt, și susținându-se că afirmațiile reclamanților sunt nefondate, fiind infirmate de probele dosarului.
S-a mai invocat în motivarea recursului faptul că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 1.pr.civ. și art. 304 pct. 6.pr.civ. întrucât, pe de o parte, hotărârea din apel a fost pronunțată de judecători incompatibili în sensul art. 24, art. 25 și art. 26.pr.civ. respectiv despre de către aceeași judecători care au pronunțat și prima decizie dată în apel, iar pe de altă parte, deși o parte din reclamanții inițiali nu au declarat apel împotriva primei hotărâri pe fond, în privința lor această hotărâre rămânând irevocabilă, totuși, admițând apelul unui singur reclamant, instanța admite acțiunea tuturor reclamanților, încălcând astfel principiul disponibilității. Apoi, prin acordarea de cheltuieli de judecată în favoarea tuturor reclamanților, fără ca aceștia să le fi cerut și fără ca aceștia să mai insiste în judecată, instanța a pronunțat o hotărârea prin care a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea intrând astfel sub incidența art. 304 pct. 6.pr.civ.
Curtea constată că motivele de recurs indicate la pct. 1, respectiv în pag. 3 și 4 din memoriul de recurs, se încadrează în pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. în prezent abrogate, în prezența lor fiind incidentă excepția inadmisibilității - dat fiind că după abrogarea acestor texte legale în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, prin care să se invoce probațiunea administrată în fața instanțelor de fond, să se facă trimiteri la diverse probe, ori reiterări ale stării de fapt și reproduceri ale istoricului cauzei - motiv pentru care, acestea nu mai pot fi analizate și cenzurate de către instanța de recurs, urmând să fie analizate doar motivele de strictă nelegalitate invocate în memoriul de recurs, respectiv, cele ce se încadrează în pct. 1 și 6 ale art. 304.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, pentru motivele de netemeinicie, dar și ca nefondat pentru celelalte motive, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. în recurs nu mai pot fi invocate aspecte de netemeinicie ci doar de nelegalitate; pârâta a fost asistată de un avocat, astfel încât, în condițiile în care judecătorii nu au înțeles să se abțină de la judecarea celui de-al doilea apel, pârâta și apărătorul său trebuiau să formuleze cereri de recuzare, în absența unei recuzări înțelegându-se faptul că aceștia în mod tacit au înțeles să se supună jurisdicției aceluiași complet de judecată; oricum nu există incompatibilitate în sensul art. 24 pentru că judecătorii nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei, ci au trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, ce soluționase anterior cauza prin admiterea unei excepții, fără a intra în cercetarea fondului; nu este prezent nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 6.pr.civ. câtă vreme nici unul dintre reclamanți nu a renunțat la judecată, astfel încât instanța de apel era obligată să se pronunțe cu privire la toți reclamanții; în ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că reclamanții și-au dat consimțământul pentru folosința podului de către pârâți, iar nu pentru construire pe acest pod.
Recursul este fondat.
În privința primului motiv de recurs, Curtea constată că într-adevăr, în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 1.pr.civ. decizia nr. 2/17.01.2008 a Tribunalului Sălaj fiind pronunțată de aceeași judecători care au pronunțat prima decizie dată în apel, în primul ciclu procesual.
Potrivit art. 24 alin. 1.pr.civ. judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Art. 27 pct. 7.pr.civ. prevede că judecătorul este recuzabil dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, art. 25.pr.civ. obligând judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa, să se abțină de la judecarea pricinii.
Deși s-ar părea că la o primă privire nu ne-am găsi în prezența unei incompatibilități în sensul art. 24, art. 27 pct. 7.pr.civ. totuși, analizându-se considerentele deciziei nr. 66/15.06.2006, pronunțată în apel, în primul ciclu procesual, de către același complet, constituit din aceeași judecători care au pronunțat și decizia din apel, în al doilea ciclu procesual, cu nr. 2/17.01.2008, se constată că aceștia și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, întrucât, în motivarea deciziei nr. 66/15.06.2006, instanța a făcut aprecieri asupra modalității în care pârâții intimați au executat lucrările de construcție în mansarda blocului, lucrări a căror demolare au solicitat-o reclamanții, precizând că "din probele administrate în cauză rezultă că intimații au executat lucrări de construcții în mansarda blocului, prin extinderea apartamentului cu o cameră, după expirarea autorizației de construire", arătând în continuare că "potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, executarea unor lucrări de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire".
Prin urmare, instanța de apel și-a exprimat poziția cu privire la modalitatea în care pârâții au construit, în opinia acestei instanțe, lucrările de construcție executate de pârâți, fiind făcute cu nerespectarea Legii nr. 50/1991, aspect care ar justifica admisibilitatea cererii reclamanților.
Prin a doua decizie dată în apel, în al doilea ciclu procesual, instanța a reiterat același argument, arătând că "de asemenea, din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că unele lucrări au fost executate de pârâți fără autorizație, respectiv după expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire".
În consecință, raportat la considerentele avute în vedere atât la pronunțarea primei decizii, cât și la pronunțarea celei de a doua decizii în apel, este evident că una și aceeași instanță de apel a judecat cauza și în al doilea ciclu procesual, deși era incompatibilă să se pronunțe încă odată în aceeași cauză, prin prisma art. 24, art. 27 pct. 7.pr.civ. întrucât, își supusese deja părerea cu privire la pricina cu ocazia judecării apelului în primul ciclu procesual.
Situația este puțin diferită de tiparele procedurale obișnuite, dat fiind că în primul ciclu procesual acțiunea principală fusese respinsă de către prima instanță ca prematură, fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, astfel încât, instanța de apel investită cu cenzurarea acestei hotărâri a primei instanțe, trebuia doar să constate că nu s-a soluționat fondul cauzei, și să se abțină de la a face orice fel de aprecieri cu privire la caracterul legal sau nelegal al edificării construcțiilor de către pârâți, respectiv, cu privire la caracterul nefondat al acțiunii reclamanților.
Este irelevant faptul că judecătorii din apel nu au înțeles să uzeze de instituția abținerii, și că nici părțile nu au înțeles să procedeze la recuzarea judecătorilor, câtă vreme normele legale care prevăd compunerea instanței și constituirea completului de judecată sunt de ordine publică, instanța de recurs fiind îndrituită a verifica îndeplinirea acestor cerințe legale, chiar dacă nu s-a uzat de procedura abținerii ori a recuzării.
În consecință, Curtea constată că într-adevăr, hotărârea dată în apel, în al doilea ciclu procesual, a fost pronunțată de judecători incompatibili în sensul art. 24 și art. 27 pct. 7.pr.civ. în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 1.pr.civ.
Fondat este și motivul de recurs invocat de recurentă și care se încadrează în pct. 6 al art. 304.pr.civ. respectiv instanța de apel a pronunțat mai mult decât s-a cerut și aceasta prin faptul că, deși apel a formulat doar reclamantul ă, în mod paradoxal, cu încălcarea principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin. 1.pr.civ. și art. 129 alin. final pr.civ. ca urmare a admiterii apelului acestui reclamant se admit acțiunea precizată a tuturor reclamanților, și.
Soluția pronunțată de instanța de apel este lovită de o dublă nelegalitate, pe de o parte, deși un singur reclamant face apel, ca urmare a admiterii apelului acestuia se admite acțiunea tuturor reclamanților care nu au uzat de calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, se ignoră cu desăvârșire faptul că în privința reclamanților, și, prima hotărâre asupra fondului, pronunțată în primul ciclu procesual, a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea de către acești reclamanți a căii de atac a apelului împotriva primei sentințe a fondului cu nr. 5087/21.12.2005.
În consecință, ceea ce trebuia rejudecată era strict acțiunea promovată de reclamantul.
Nelegală este soluția instanței de apel și sub aspectul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată către toți reclamanții, în condițiile în care în privința reclamanților, și prima hotărâre asupra fondului a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea de către aceștia a căilor de atac, în condițiile în care trei dintre reclamanți, și au renunțat la judecată încă în fața primei instanțe, în primul ciclu procesual, și în condițiile în care împotriva celei de-a doua hotărâri asupra fondului a formulat apel doar reclamantul.
Însă, față de împrejurarea că hotărârea recurată a fost pronunțată de judecători incompatibili, în temeiul art. 304 pct. 1.pr.civ. raportat la art. 24, art. 27 pct. 7.pr.civ. se va admite recursul, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelului reclamantului, de către același tribunal, însă evident într-o altă compunere a completului de judecată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 6.pr.civ. în rejudecare se va ține seama de faptul că apel a formulat doar reclamantul, astfel încât în eventualitatea admiterii apelului acestuia se va rejudeca doar acțiunea reclamantului.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 2/A din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./20.05.2008
jud.apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
