Obligație de a face. Decizia 1073/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.1073
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 304 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.1139 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat și intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, care a învederat instanței că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art.301 civ.Cod Penal coroborat cu art.303 alin. 1 Cod procedură civilă; de asemenea, a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei. A mai învederat faptul că cererea de recurs depusă în data de 15 octombrie 2008 și aflată la filele 2 și 3 în dosar, nu este semnată de recurenta reclamantă, după care;
Recurenta reclamantă a procedat la semnarea cererii de recurs depusă în data de 15 octombrie 2008 și aflată la filele 2 și 3 în dosar.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.34258 din 11.12.2008 și două chitanțe din 08.10.2008 și 11.12.2008 reprezentând onorariu avocat.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond admiterii acțiunii, în sensul de a-l obliga pe pârât să zidească un perete pe holul ce-l au în folosință comună (de-a latul sălii ce are lungimea de 8 și lățimea de 2 ), adică fiecare parte să aibă câte un hol de 4/2 m, astfel încât să fie creată posibilitatea folosirii a din întregul hol, evitând întâlnirea în cadrul imobilului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2818 pronunțată la data de 11.07.2007 de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală pe motiv că, instanța s- pronunțat pe altceva decât s- cerut, motivarea hotărârii fiind contradictorie și străină de natura pricinii.
Prin decizia civilă nr. 442 din 7.11.2007, Tribunalul Gorj - analizând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată, a admis apelul declarat de apelanta recl., împotriva sentinței civile nr. 2818 /11 iulie 2007, desființat sentința și trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, reținându-se că reclamanta investit instanța cu alte cereri, respectiv obligarea pârâtului să închidă parte din hol și anumite uși pentru ca ambele părți să aibă intrări separate în imobilul stăpânit în indiviziune. Că, pe aceste cereri instanța nu s- pronunțat, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului și atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 297 Cod procedură civilă.
După trimiterea spre rejudecare, au fost audiați martorii și, propuși de reclamantă și și, propuși de pârât.
De asemenea s- luat un interogatoriu pârâtului, care declarat că scara din față fost repartizată reclamantei pentru intra în camerele sale, iar ușa din cornier și geam, veche și ruginită, fost schimbată de el cu ușă din lemn, aceasta stând în permanență deschisă. Că reclamanta și- zidit ușile și a făcut o altă intrare în camerele ei, el intrând prin fața casei, iar în hol neexistând ușă, trecerea fiind liberă.
Prin sentința civilă 1139/27.03.2008 Judecătoria TG Cărbunești - în urma probelor administrate, a respins acțiunea civilă pentru obligație de a face formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a ridicat un zid între hol și sala casei, a blocat unele uși și și-a făcut o intrare direct din curte, astfel că în prezent ambele părți au intrări separate în camerele ce le-au fost repartizate, prin urmare nu se mai justifică obligarea pârâtului la edificarea unui alt zid despărțitor.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în esență pe motiv că instanța nu a respectat îndrumările deciziei de casare și în rejudecare, a pronunțat aceeași sentință.
A considerat apelanta că hotărârea nu este motivată și denotă o reținere greșită a stării de fapt, fiind pronunțată în contradicție cu probele de la dosar și chiar cu recunoașterea pârâtului la interogatoriu, care a precizat că folosește și intrarea creată de reclamantă prin casă.
Prin decizia civilă nr. 304/10 sept. 2008 Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de apelanta, împotriva sentinței civile nr.1139/27l.03.2008 pronunțată de Judecătoria TG Cărbunești în dosar -.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În rejudecarea cauzei, instanța de fond a suplimentat probatoriul cu audierea martorilor propuși de ambele părți și din depozițiile acestora a reținut că imobilul coproprietatea părților este prevăzut cu hol și sală, prin care atât reclamanta, cât și pârâtul puteau intra în camerele ce le-au fost repartizate prin sentința de partaj.
S-a mai reținut că reclamanta a ridicat un zid și a blocat ușile de la intrarea în hol, făcându-și o intrare în casă direct din curte, astfel că, în prezent fiecare dintre părți are intrare separată în imobil.
Această stare de fapt creată în urma demersurilor reclamantei se coroborează parțial și cu propunerea expertului - G, în primul ciclu procesual, referitoare la închiderea unor uși și executarea unui zid despărțitor pe holul de folosință comună.
Așadar, tribunalul a retinut ca prima instanța a interpretat corect probele administrate și a reținut corect că, în situația în care reclamanta a zidit ușile de pe sală și și-a creat o intrare separată prin curte, scopul urmărit de aceasta privind modalitatea de folosire a imobilului a fost atins, fără să se mai impună crearea altui zid de închidere a holului de către pârât.
Împotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs in termen, motivat si timbrat, apelanta reclamanta.
Criticile sunt următoarele: instanta nu s-a pronuntat pe ceea ce s-a cerut; hotararea pronuntata este in contradictie cu probele administrate in cauza, instnta confundand holul cu sala; hotararea pronuntata nu este motivata, nefiind posibil controlul judiciar; prin hotararea pronuntata a fost incalcat dreptul sau de proprietate, garantat de Constitutie si de CEDO; au fost incalcate disp. art. 315 Cod procedura civila, nefiind respectata decizia de casare
Recursul de față este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
In cauza, litigiul nu a mai avut un prim ciclu procesual care sa se fi finalizat in recurs, prin casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi eventual aplicabile dispozitiile legale invocate de catre recurenta in prezent, respectiv cele prev. in art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, potrivit carora in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Reluarea procesului in prima instanta a avut loc in baza unei decizii pronuntate in apel, iar nu in recurs, irevocabila prin nerecurare, pronuntata de tribunal, in baza disp. art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, prin care s-a retinut ca prima instanta nu a solutionat pe fond actiunea, nepronuntandu-se asupra ceea ce s-a cerut, fiind desfiintata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare.
Cert este ca instanta de apel in primul ciclu procesual a retinut, iar reclamanta nu a contestat aceasta calificare, ca obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta obligatie de a face, in concret reclamanta solicitand obligarea paratului de inchide o parte din hol si anumite uși pentru ca partile sa aiba intrari separate in imobil si sa nu se mai stanjeneasca reciproc.
Se ridica intrebarea de a stii daca prima instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut si daca in mod corespunzator, in caz contrar, reclamanta a formulat in fata primei instante de control judiciar, in apel o astfel de critica, modul cum s-a solutionat aceasta si criticile din aceasta perspectiva, in recurs.
Or, in apel reclamanta pune accentul pe nepronuntarea instantei asupra temeiniciei cererii sale in raport cu probele administrate si pe inexistenta unei motivari convingatoare, ceea ce ar fi condus la incalcarea dreptului sau la un proces echitabil consacrat prin art. 6 CEDO, pe fondul imprejurarii ca instanta ar face in continuare confuzie intre hol si sala, ceea ce a condus la neintelegerea exacta a interesului si scopului legitim pe care aceasta il urmareste.
Observand decizia recurata, instanta de recurs constata ca tribunalul s-a pronuntat asupra motivelor de apel, iar faptul ca motivarea hotararii pronuntate nu este amplă, nu conduce la nelegalitatea acesteia, câta vreme motivarea este o cerinta ce tine de continut, iar nu de volum, iar decizia atacata cuprinde in mod clar motivele pentru care se mentine ca legala si temeinica, sentinta primei instante, iar controlul judiciar in recurs poate fi realizat.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dreptului de proprietate al reclamantei, instanta de recurs retine ca prin solutia pronuntata, asa cum este continuta in dispozitiv si motivata, prin care s-a pastrat solutia de respingere a actiunii, nu a fost negat dreptul de proprietate al reclamantei asupra partii din imobilul in litigiu, asa cum a fost dobandita de aceasta prin contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere nr. 708 din 18 februarie 2003, prin care a dobandit camerele 4, 5, sala cota de din hol - cu intrare separata prin partea de sud si șoprul.
De asemenea, nu s-a invocat de catre parata ca holul ar fi folosit exclusiv de catre parat, că l-ar fi închis sau obturat, conduita care in acest mod i-ar incalca dreptul sau de coproprietate si respectiv, acela de a folosi in egala masura cu paratul, acest spatiu.
De subliniat ca reclamanta nu are mai multe drepturi sau alte drepturi decat autoarea sa, rezultand de aici ca asupra holului - prin iesirea din indiviziune anterioara, ce a avut loc intre autoarea reclamantei si paratul de astazi, celor doi nu li s-a atribuit in proprietate exclusiva o jumatate determinata fizic din hol, cu poziție și dimensiuni clare și precise, ci o cota de din acesta - cotă ideală, deci s-a pastrat proprietatea comuna pe cote parti asupra holului, numai sala fiind atribuita exclusiv in proprietate autoarei, astfel ca si reclamanta a dobandit-o in aceleasi conditii.
Or, reclamanta tinde, prin închiderea holului, pe lungime sau pe lățime, la impartirea fizica a holului in doua parti egale,(in aceasta ultima varinta se solicita zidirea ușilor de la camerele paratului dinspre sud), in asa fel incat fiecare proprietar al incaperilor sa foloseasca exclusiv si fara a avea posibilitatea de a se intalni, jumatate din hol, corespunzator intinderii cotei si cat sa deseveasca in mod corespunzator incaperile proprietate exclusiva, cu intrari separate, la nord si respectiv la sud.
Or, o astfel de solicitare nu poate primi rezolvare pe calea obligatiei de a face, intrucat aceasta presupune preexistenta unor drepturi proprii exclusive ale partilor asupra holului, și a unor obligații corelative de a construi eventual un zid comun cu o cheltuială comună, iar un astfel de drept pretins, respectiv acela de a fi individualizata cota, nu putea fi realizat in acest mod, ci pe calea iesirii din indiviziune, in masura in care un expert demonstra ca holul putea fi impartit fizic in doua parti, neexistând o coproprietate fortată, avand in vedere dimensiunile acestuia si toate particularitățile constructiei.
Dar, iesirea din indiviziune asupra imobilului a avut loc anterior, finalizandu-se asa cum s-a aratat in precedent, hotararea judecatoreasca pronuntata fiind opozabila ambelor parti, iar autoarea reclamantei a transmis dreptul asa cum a fost declarat prin hotararea judecatoreasca de partaj.
De altfel, apărările pârâtului sunt clare în acest sens - fila 19 dosar fond, iar reclamanta nu înțelege să răspundă punctual la acestea, în sensul: că nu este indicat izvorul obligației de a închide holul și eventual anumite uși, căreia i-ar corespunde în mod corelativ dreptul reclamantei de a cere îndeplinirea exactă a acestei obligații. Pârâtul arată astfel, că prin nicio hotărâre judecătorească anterioară nu a fost obligat în acest sens, că reclamanta - dacă înțelege să construiască un zid despărțitor pe lungimea holului să construiască pe cheltuiala sa și în orice caz, aceasta nu are dreptul de a obstrucționa în vreun fel calea de acces de la nord la intrarea principală și nici în camerele atribuite lui în lot prin sentința de partaj.
În această privință, susținerile pârâtului sunt riguros corecte.
Constatările și recomandările expertului tehnic ing., care a realizat expertiza în partaj - chiar dacă expertiza a fost confirmată de către instanță și s-a dispus ieșirea din indiviziune într-o anumită variantă propusă de acesta, câtă vreme instanța nu a hotărât în dispozitivul sentinței obligarea la executarea anumitor lucrări, a uneia una sau a ambelor părți, pentru utilizarea normală a camerelor atribuite în lot - acestea nu au valoarea unei hotărâri judecătorești și nu pot reprezenta un temei al dreptului invocat de către reclamantă și un izvor al obligației pârâtului.
De altfel, din actele și lucrările dosarului nu rezultă nici că ar fi existat probleme generate de o neînțelegere a înțelesului și întinderii hotărârii judecătorești pronunțate în partaj și nici probleme de această natură sau specifice executării propriu-zise a acestei sentințe, iar imobilul a fost achiziționat în proprietate fiind cunoscută situația de fapt și de drept a acestuia.
In privința interpretării și aplicării disp. art. 1073-1075 Cod civil, invocate prin cererea de chemare în judecată, potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare ( civ. 1021, 1074 și urm. 1081 și urm. 1084) și orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului ( civ. 1801 și urm.), într-adevăr instanțele nu au dezvoltat argumente explicit pe marginea acestor dispoziții legale, dar considerentele de față sunt de natură să înlăture această insuficiență, câtă vreme reclamanta nu a indicat nici legea, nici contractul sau delictul - ca fiind izvoare ale obligației pârâtului a cărei îndeplinire exactă o solicită prin acțiune.
Critica referitoare la pronuntarea unei hotarari in contradictie cu probele administrate in cauza, nu poate face obiectul examinarii in recurs, avand in vedere ca recursul este cale extraordinara de atac, iar controlul judiciar este unul de legalitate, nu de temeinicie, potrivit art. 304 partea introductiva Cod procedura civila, disp. art. 304 pct. 10 si 11 Cod procedura civila fiind abrogate, iar casarea ori modificarea unei hotarari judecatoresti pot avea loc numai in cazurile si conditiile prevazute expres si limitativ in art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila.
Pentru toate aceste motive si nesubzistand niciun motiv de ordine publica in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce poate fi invocat si din oficiu si pus in dezbaterea partilor, in baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedura civila, se va respinge recursul de fata ca nefondat, fiind mentinuta ca legala decizia atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 304 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.1139 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, --- - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
2 ex/09.01.09
Tehnred.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
