Obligație de a face. Decizia 1079/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7023/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1079R
Ședința publică din 20.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Bianca Antoaneta Scrob
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2451 din data de 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30686/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ B
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 13.02.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi 20.02.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2451/24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională B I, a admis excepția autorității de lucru judecat în privința cererii de obligare a pârâtei la punerea în aplicare a hotărârii nr. 80/2006 și, în consecință a respins capătul de cerere menționat, a obligat pârâta la plata către reclamant a premiului individual trimestrial de 2% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, aferent anului 2006; a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiată, precum și cererea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că între părți există raporturi de muncă începând cu data de 01.11.1999, în baza contractului individual de muncă înregistrat la pârâtă cu nr.17/11.11.1999, reclamantul desfășurându-și activitatea în calitate de expert în cadrul Direcției pentru Programe și Managementul Proiectelor.
Reclamantul a solicitat a se obliga pârâta la punerea în aplicare a hotărârii nr.80 din 11.12.2006 a Consiliului pentru Dezvoltare Regională B I, în ceea ce privește modificarea valorii specifice de referință pentru salariul reclamantului, însă instanța a constatat că operează autoritatea de lucru judecat, astfel că nu se mai poate pronunța încă o dată asupra unui aspect ce a fost analizat de instanțe în mod irevocabil.
Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Prin sentința civilă nr. 147/08.06.2007 a Tribunalului București Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus obligarea pârâtei la punerea în aplicare a hotărârii nr.80 din 11.12.2006 a Consiliului pentru Dezvoltare Regională B I, în ceea ce privește modificarea valorii specifice de referință pentru salariul reclamantului, astfel că între cererea soluționată prin această hotărâre și cea dedusă judecății există acea triplă identitate de elemente prevăzută de art.1201 Cod civil, respectiv de părți, obiect și cauză, motiv pentru care capătul de cerere cu acest obiect a fost respins.
Împrejurarea ivită ulterior pronunțării hotărârii menționate, invocată de reclamant, precum că prin dispozițiile nr.439/2007 și nr.440/2007 nu s-a pus în aplicare hotărârea instanței, ci prevederile actului adițional pe care reclamantul a refuzat să-l semneze nu este de natură să schimbe obiectul și cauza pricinii ce face obiectul judecății, aceasta vizând modalitatea de executare a obligației stabilită prin hotărâre irevocabilă.
În ceea ce privește cererea având ca obiect premiul individual aferent anului 2006, s- constat că prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 17 părțile au convenit ca, începând cu data de 01.03.2003, reclamantul să beneficieze, pe lângă celelalte drepturi salariale, și de un premiu individual de 2% și de un premiu anual.
Pârâta a acordat salariaților săi premiul anual și premiul individual de 2% pentru anul 2006 prin dispoziția nr.407/19.12.2006, în anexa ce face parte integrantă din dispoziție nefiind menționat reclamantul.
Astfel, pârâta a recunoscut că nu a achitat reclamantului premiul individual de 2%, invocând dispozițiile art.85 punctul 1 din Regulamentul Intern, precum și că procentul nu are legătură directă cu salariul angajaților, ci cu fondul de salarii.
Potrivit art.85 pct. 1 din Regulamentul Intern, salariații care își îndeplinesc în bune condiții sarcinile ce le revin și au o conduită ireproșabilă pot primi recompense, printre care și premii trimestriale în limita a 2% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli.
De asemenea, art.20 din Sistemul de salarizare al personalului Agenției pentru Dezvoltare Regională B I, aprobat prin hotărârea nr.21/10.04.2000 a Consiliului pentru Dezvoltare Regională BIp revede că premiile trimestriale în limita a 2% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli se acordă în vederea stimulării personalului care a obținut rezultate profesionale deosebite. Același text mai stabilește că premiul trimestrial poate fi acordat numai personalului care a obținut la evaluarea trimestrială un punctaj minim de 36 de puncte.
Într-adevăr, reglementările interne vizează posibilitatea angajatorului de a premia trimestrial salariații cu rezultate deosebite în activitatea profesională, însă textul intern detaliază asupra criteriilor de apreciere a rezultatelor profesionale ale salariaților, instituind condiția ca salariatul să fi primit la evaluarea trimestrială un punctaj minim de 36 de puncte.
Întrucât din fișele de evaluare trimestrială pentru anul 2006, rezultă că reclamantul a primit punctaje de 37 și 38, rezultă că acesta îndeplinea condițiile stabilite prin normele interne pentru a beneficia de premiul trimestrial. Interpretarea dată de pârâtă, cum că normele interne nu stabileau obligația, ci numai posibilitatea angajatorului de a acorda prima trimestrială nu rezistă analizei, deoarece angajatorul nu poate dispune discreționar de sumele destinate premierii salariaților, fără a justifica respectarea unor criterii, a unor reguli, cu atât mai mult cu cât acestea au fost reglementate în situația de față.
Astfel, art.39 alin. 1 lit. a) din Codul muncii instituie dreptul salariatului la salarizare pentru munca depusă și implicit obligația corelativă a angajatorului de a plăti aceste drepturi.
Pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației asumată prin contractul de muncă, prevăzută de art. J punctul 2 lit. c) din contract, precum și de art. 39 lit. a) din Codul muncii, respectiv că a achitat reclamantului primele trimestriale aferente anului 2006, astfel că aceasta a fost obligată să plătească salariatului său sumele cu acest titlu.
Tribunalul a retinut ca cererea în pretenții cu titlu de daune-morale este neîntemeiată întrucât reclamantul nu a dovedit că prin neîncasarea sumelor de bani reglementate prin contractul individual de muncă i s-a produs un prejudiciu moral, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile.
Deși pârâta se află parțial în culpă procesuală, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada suportării acestora cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată.
Împotriva sus menționatei hotărâri a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului său, recurentul arată că prin pronunțarea sentinței de respingere a capătului doi al acțiunii, instanța de judecata a invocat excepția autorității de lucru judecat pe motiv că între cererea soluționată de Tribunalul București prin sentința 147/08.06.2007 și cea dedusă judecații prin acțiunea înaintată exista o triplă identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 Cod civil, respectiv de părți, obiect și cauză.
În fapt, instanța a interpretat eronat al doilea capăt al cererii, întrucât nu exista o tripla identitate de elemente conform art. 1201 cod civil și nu a avut în vedere totalitatea aspectelor care reglementează aplicarea valorii specifice de referință în cadrul Agenției pentru Dezvoltare Regională BI( ).
Astfel, prin sentința 147/08.06.2007 instanța a hotărât punerea în aplicare a hotărârii nr. 80/2006, așa cum a fost ea formulată de Consiliul pentru Dezvoltare Regională BI( ) și nu cum tendențios a interpretat-o.
Conform hotărârii nr. 80/2006 a "valoarea de referință specifică Agenției pentru Dezvoltare Regională B I se stabilește începând cu data de 1 ianuarie 2007 la 675 lei".
Prin sentința 147/08.06.2007 instanța a stabilit că a avut loc o majorare implicită a salariului la nivelul Agenției prin creșterea valorii de referință specifică și nu în urma unei evaluări a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului. Nici nu era necesar a se emite un act adițional modificator al salariului reclamantului pe baza creșterii valorii specifice de referința, adoptarea și punerea în practica a Hotărârii 80/2006 a Consiliului pârâtei fiind suficientă.
Totodată, prin decizia civila nr. 3466/R/22.10.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa arătat că în virtutea respectării principiului egalității de tratament față de toți salariații, recurenta-pârâtă avea obligația să aplice pentru toți salariații această valoare de referință, specifică în vederea stabilirii salariului de bază, urmând ca apoi, trimestrial, potrivit metodologiei sistemului de salarizare al să aibă loc evaluarea performanțelor profesional ale fiecărui salariat în parte și sa fie întocmită fișa de evaluare anuală pe baza căreia se va negocia salariul pentru următorul an neputându-se reține apărarea recurentei în sensul că salariul de bază este compus din trei elemente și că nu era posibilă creșterea salariului de bază doar prin creșterea valorii de referință. Faptul că intimatul-reclamant nu a semnat fișa de evaluare anuala nu poate fi un motiv de neaplicare pentru aceasta a valorii de referință stabilita în hotărârea nr. 80/2006, după cum nu era necesară încheierea unui act adițional pentru creșterea valorii de referință specifică a pârâtei, aceasta fiind posibilă doar prin aplicarea hotărârii nr. 80/2006 a Consiliului recurentei-pârâte.
Prin urmare, la elementele care compun salariul recurentului-reclamant, începând cu data de 01.01.2007, se modifică numai valoarea de referință specifică, urmând ca din momentul în care, în funcție de rezultatul negocierii și acceptării de către ambele părți,
s-ar fi modificat și alte elemente ale salariului, să se întocmească un act adițional la contractul individual de muncă.
În realitate, a pus în practică nu hotărârea 80/2006 a ci un act adițional, nesemnat de recurentul-reclamant.
Concret, prin acest act adițional s-a încercat forțarea recurentului de a fi de acord cu un act ilegal și incorect și, implicit, de a fi de acord cu iregularitățile din fișa de evaluare anuală care a fost incorect și ilegal întocmită.
În consecință, salariul reclamantului începând cu luna ianuarie 2007 rezultat în urma aplicării evaluării performanțelor individuale pentru anul 2006 - efectuată în luna februarie 2007 - și nicidecum a valorii specifice de referință adoptată prin hotărârea 80/2006.
Pentru motive de interpretare eronată al celui de-al doilea capăt al cererii, în condițiile stipulate de art. 304 pct. 7. pr. civ, recurentul solicită admiterea prezentei cererii de recurs și a capătului al doilea al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulat.
In sedinta publica de la 13.02.2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților tardivitatea declarării recursului.
Analizând actele dosarului cu prioritate, conform art.137 alin.1 pr.civ. prin prisma excepției tardivității formulării recursului invocată din oficiu de către instanță, Curtea reține următoarele:
Litigiul părți este un conflict de drepturi așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit art.5 din Legea nr. 168/1999 "conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art.80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs în litigiile de munca este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Sentința atacată cu recursul de față a fost comunicată recurentului la 04.07.2008, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 154 din dosarul de fond.
Recursul a fost formulat la data de 18 iulie 2008, asa cum rezulta din ștampila de pe plicul de expediere (fila 5 dosar recurs), peste termenul legal de 10 zile, calculat conform art.101 Cod procedură civilă, termen care incepe sa curga de la data comunicarii hotararii.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentului din notele scrise in sensul ca termenul de recurs prevazut de lege este de 15 zile, deoarece dispozitiile art.301 Cod procedura speciala reprezinta doar dreptul comun, in cauza aplicandu-se termenul special de recurs prevazut de art. art.80 din Legea nr. 168/1999.
De asemenea, trimiterile recurentului la Decizia nr.737/2008 nu pot fi avute in vedere, deoarece acestea nu sunt aplicabile fata de exceptia tardivitatii invocata din oficiu.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de către recurent, în temeiul art.301 și 303.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurentul, împotriva sentinței civile nr.2451 din data de 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ B I, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./27.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Bianca Antoaneta Scrob, Carmen
