Obligație de a face. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.11/Dosar nr.-
Ședința publică din data de: -16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- judecător
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - prin mandatar, împotriva Deciziei civile nr.278/Ap din data de 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în recurs, în ședința publică din data de 10 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru ca mandatarul recurentei reclamante să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și pentru a da posibilitatea părților interesate să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 ianuarie 2008.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței:
- Notă prin care recurenta reclamantă, prin mandatar, depune la dosar chitanța nr.- din data de 10 ianuarie 2008, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 15 bani;
- Concluzii scrise formulate de recurenta reclamantă, prin mandatar.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțarea hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.4845/25.05.2007 a Judecătoriei Brașov, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul, în contradictoriu cu reclamanta și, în consecință, s-a obligat reclamanta să permită pârâtului accesul în curtea sa, pentru o perioadă de maxim 3 ore, în vederea obturării spărturii practicate în peretele casei pârâtului, prin acoperirea acesteia cu tablă, fără a se depăși linia de graniță dintre cele două proprietăți.
De asemenea, s-a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtului, a sumei de 8,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Tribunalul Brașov, prin Decizia civilă nr.278/23 Octombrie 2007, respins apelul declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr.4845/2007 a Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prima critică formulată de apelanta reclamantă nu poate fi primită, deoarece instanța, admițând cererea reconvențională formulată de pârât, nu i-a acordat acestuia un drept de servitute de vedere înspre proprietatea apelantei așa cum susține aceasta.
adusă proprietății prin acest text de lege este limitată doar la deschiderile pentru vedere ori, în ce privește deschiderile pentru lumină și aerisire, în lipsa oricărei restricții legale de felul celei prevăzute pentru vedere, ele pot fi făcute fără observarea vreunei distanțe.
De asemenea, aceste deschideri pentru aer și lumină se pot practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu pot aduce nici un prejudiciu proprietarului acelui fond.
Prima instanță nu a denaturat conținutul acțiunii reclamantei așa cum susține aceasta în apel, ci a apreciat că este abuzivă cererea reclamantei de a obliga pârâtul să zidească respectiva spărtură în zid, întrucât dacă ar fi dispus în felul dorit de reclamantă, pârâtul nu ar mai fi avut posibilitatea să aibă aerisire în pivniță, chiar dacă această spărtură este practicată în zidul casei pârâtului, zid care constituie granița dintre proprietățile părților.
Prima instanță nu a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în cadrul căreia să verifice dacă pârâtul avea sau nu certificat de urbanism și autorizație de construcție pentru lucrarea efectuată la beciul imobilului proprietatea sa și nici dacă trebuia sau nu să dețină aceste înscrisuri, ci a fost investită cu soluționarea unei acțiuni prin care se solicita obligarea pârâtului să-și zidească deschiderea efectuată în zidul casei sale la nivelul beciului, astfel că instanța s-a pronunțat doar pe cererea cu care a fost sesizată, așa cum prevede și art.129 alineatul final Cod procedură civilă.
Nu poate fi primită susținerea apelantei reclamante în sensul că declarația martorului este mincinoasă deoarece, pe de o parte, apelanta reclamantă nu a produs nici o probă, nici în fața primei instanțe, nici în apel, prin care să fie infirmată declarația acestui martor și, pe de altă parte, pentru că acest martor nu a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă pentru a se înlătura declarația acestuia.
Din analiza cuprinsului somației comunicată intimatului pârât de către Primăria Municipiului prin care i se pune în vedere intimatului să astupe fereastra de aerisire din zidul casei acestuia deoarece a încălcat prevederile art.611 și 612 Cod civil, precum și din cel al adresei comunicată de aceeași instituție intimatului pârât din care rezultă că acesta a fost invitat să se prezinte la Compartimentul Urbanism din cadrul primăriei cu actele care l-au împuternicit să execute golurile de aerisire la imobilul proprietatea sa spre proprietatea apelantei reclamante pentru a clarifica cele sesizate de apelantă, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, nu rezultă, așa cum susține apelanta reclamantă, că soluția primei instanțe ar fi dată cu încălcarea legii și că ar legifera un abuz și o încălcare a dreptului de proprietate al apelantei reclamante, ci doar faptul că, urmare sesizărilor făcute de apelanta reclamantă la Primăria Municipiului, intimatul pârât a fost chemat la această instituție pentru a fi clarificate aspectele invocate în respectivele sesizări de către apelanta reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, prin mandatar.
În motivarea cererii de recurs, se arată că instanța a denaturat conținutul acțiunii formulate.
Punerea unui paravan la 10 cm de zidul pârâtului, înseamnă încălcarea proprietății reclamantei.
Instanța a trecut cu vederea faptul că intimatul pârât și-a executat în mod abuziv și ilegal dreptul de proprietate, prin efectuarea unei lucrări ce necesită certificat de urbanism și autorizație de construcție.
Prin cererea reconvențională, a obținut ceea ce legea îi interzicea, fără să urmeze în prealabil etapele prevăzute de legiuitor.
Prevederile Legii nr.50/1990, modificată, i-au creat pârâtului un avantaj nelegal și i-a legiferat un abuz.
Declarația martorului este mincinoasă și în opoziție cu răspunsul la interogatoriu al pârâtului intimat.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și cu probele administrate în cauză, instanța constată că recursul este nefondat.
Opoziția intimatului pârât la exercitarea dreptului de proprietate al recurentei reclamante, nu constituie un abuz de drept în raport cu dispozițiile art.612 Cod civil, care restricționează în mod limitat, deschiderile pentru vedere asupra proprietății vecinului.
Interpretarea logică a textului impune o astfel de concluzie, întrucât aplicarea extinctivă a reglementării ar avea consecințe și asupra deschiderilor pentru lumină și aerisire, necesare pentru exercitarea dreptului de proprietate.
Examinarea de recurs, vizând lipsa certificatului de urbanism și a autorizației de construcție, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1990, reprezintă o depășire evidentă a limitelor învestirii, întrucât instanța nu a fost sesizată decât cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.612 Cod civil, neputând fi extinse atributele funcției sale jurisdicționale asupra unor probleme care vizează un raport administrativ dintre pârât și autoritatea abilitată cu respectarea disciplinei în construcții.
Sesizând cadrul juridic al procesului, soluția instanței este pronunțată cu respectarea principiului disponibilității.
În ipoteza în care opoziția intimatului pârât ar fi nejustificată și ar reprezenta un abuz de drept, în contradicție cu reglementările Codului civil, substituirea consimțământului s-ar fi putut realiza prin intermediul acestei acțiuni.
Aprecierile asupra declarației unui martor, nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și nici nu sunt de natură să atragă modificarea soluției, în raport cu dispozițiile legale invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, prin mandatar, împotriva Deciziei civile nr.278/23.10.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/18.01.2008
Dact.:-/3 ex./18.01.2008
Jud.apel:-; -
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
