Obligație de a face. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 110
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 19 decembrie 2010 privind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă SC Energetic SA împotriva deciziei civile nr. 255 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât - prin Lichidator Judiciar SC, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 decembrie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 26 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Energetic, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să strămute imobilele compuse din una casă de locuit cu 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd cu 4 încăperi construit din lemn și acoperit cu țiglă, o magazie din lemn acoperită cu țiglă, un saivan de porci construit din lemn și acoperit cu țiglă, precum și un teren de 0,10 ha cultivat cu pruni, iar în subsidiar, în măsura în care este imposibilă strămutarea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să-l despăgubească cu valoarea de piață a acestor imobile.
La termenul de judecată din 30.05.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea formulată inițial, în sensul că a solicitat ca pârâta să-i reconstruiască imobilele pe un teren atribuit într-o zonă neafectată de poluare, vibrații și zgomote, eventual în zona în care pârâta construiește gospodăriile locuitorilor satului, care sunt afectați de lucrările ui Energetic, iar în subsidiar, a solicitat să fie despăgubit cu valoarea de piață a imobilelor.
Societatea pârâtă formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 9.127,83 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor pe care reclamantul le-a primit ca urmare a exproprierii imobilului, arătând că la data exproprierii a fost realizată evaluarea construcțiilor deținute de reclamant urmare a memoriului tehnic întocmit cu acea ocazie, iar reclamantul a primit în anul 1977 pentru construcțiile expropriate suma totală de 19.809 lei ROL, respectiv 1,9809 lei RON compusă din 18.000 lei vechi pentru locuință și 1.809 lei pentru anexă.
Prin sentința civilă nr. 2552/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, s-au respins excepțiile invocate de societatea pârâtă, a fost admisă acțiunea civilă precizată ulterior, pentru obligația de a face formulată de reclamantul, împotriva pârâților Energetic și de Construcții Montaj Minier.
A fost obligată pârâta SC Energetic SA să-i reconstruiască reclamantului imobilele astfel: o casă de locuit compusă din 4 camere și dependințe construite din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd cu 4 încăperi construit din lemn, acoperit cu țiglă, într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziție de către pârâtă, iar în subsidiar, a fost obligată societatea pârâtă să-l despăgubească pe reclamant cu contravaloarea imobilelor calculată conform rapoartelor de expertiză, fiind respinsă cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Decretul de expropriere nr. 278/1977, în scopul executării unor lucrări industriale și exploatării rezervelor de cărbune din Bazinul Oltenia, au fost expropriate mai multe imobile, printre care și cele aparținând reclamantului, stare de fapt atestată prin tabelul anexă la decretul de expropriere menționat mai sus, ce cuprinde proprietarii ale căror imobile situate în județul G se expropriază și trec în proprietatea statului.
Că, în articolul 9 al acestui decret se precizează că se aprobă demolarea construcțiilor expropriate, iar proprietarii acestor imobile ale căror gospodării se strămută, vor beneficia de prevederile Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.243/1975 pentru aprobarea planului de măsuri privind strămutarea gospodăriilor afectate de lucrările de exploatarea cărbunelui.
S-a mai reținut că imobilele proprietatea reclamantului, compuse dintr-o casă de locuit cu 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, precum și anexele: un grajd cu 4 încăperi, construit din lemn și acoperit cu țiglă, o magazie din lemn și un saivan de porci, au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr.278/1977, în scopul extinderii lucrărilor de investiții pentru exploatarea cărbunelui din Bazinul Oltenia.
Că, art.4 din Decretul 467/1979, în vigoare la acea dată, prevedea că imobilele expropriate treceau în proprietatea statului la data preluării efective a acestora în vederea demolării, de unde rezultă că în cazul în care un imobil compus din teren și o construcție a fost expropriat, proprietatea nu s-a transmis de la expropriat la expropriator dacă nu a avut loc preluarea efectivă în vederea demolării în condițiile prevăzute în art.4 din Decretul nr.467/1979, astfel că momentul transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc numai în momentul demolării construcției.
S-a reținut de asemenea, că imobilele proprietatea reclamantului au fost expropriate prin Decretul de expropriere nr. 278/1977 însă, s-a constatat din rapoartele de expertiză efectuate în cauză și celelalte înscrisuri existente la dosar, respectiv planșe foto care reflectă situația imobilului în prezent și chiar din recunoașterea societății pârâte, că imobilele proprietatea reclamantului nu au fost niciodată demolate, astfel că exproprierea prin Decretul de expropriere nr. 278/1977 nu a fost o expropriere efectivă și drept consecință, nu poate fi reținută afirmația societății pârâte conform căreia, reclamantul nu mai este proprietarul imobilelor, întrucât și-a pierdut dreptul de proprietate din momentul exproprierii imobilelor.
Că, în speță, exproprierea bunurilor proprietatea reclamantului nu și-a atins scopul pentru care a fost făcută nefiind o expropriere efectivă, proprietatea nu s-a transmis de la expropriat la expropriator atâta timp cât nu a avut loc o preluare efectivă în vederea demolării și astfel că reclamantul, în calitatea sa de proprietar al acestor imobile, are dreptul la respectarea garanțiilor pe care i le conferă dreptul său de proprietate.
S-a motivat că reclamantul a făcut dovada proprietății imobilelor ce i-au fost expropriate, întrucât nu putea fi expropriată decât o persoană proprietar la data exproprierii și de altfel, a făcut dovada degradării imobilelor și imposibilității exercitării atributelor dreptului de proprietate, respectiv posesie, folosință, dispoziție asupra acestor imobile, a imposibilității locuirii în aceste imobile datorită stării degradante datorate celor două benzi transportoare aparținând societății pârâte.
Referitor la excepțiile invocate de către societatea pârâtă, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantului, în sensul că nu este proprietarul imobilelor atâta timp cât acesta a fost expropriat, instanța a constatat că această excepție este neîntemeiată, în condițiile în care exproprierea nu și-a atins scopul, imobilele nu au fost demolate și astfel că nu a operat transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ce are ca obiect obligarea reclamantului de a înapoia contravaloarea despăgubirilor ce le-a primit cu ocazia exproprierii, instanța a constatat-o neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada afirmațiilor pretinse.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Energetic, susținând că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul nu și-ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor expropriate, invocând încă o dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A invocat de asemenea, excepția de necompetență materială a judecării cauzei de către Judecătoria Tg. J, precizând că reclamantul trebuia să uzeze de procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001.
Apelanta mai invocat și excepția prescripției extinctive, arătând că dreptul la acțiune a fost prescris în 3 ani de la data emiterii decretului de expropriere, în mod greșit reținându-se că reclamantul nu și-ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor expropriate, invocând încă o dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A precizat că în mod greșit a fost obligată să achite valoarea de reconstrucție a casei, fără să se aibă în vedere că aceasta era în curs de construcție în momentul exproprierii, aspect pentru care acțiunea era admisibilă doar pentru suma de 28.200 lei, care reprezintă valoarea casei așa cum se află în prezent, nefiind de acord nici cu plata sumei de 39.000 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 1540. precizându-se că expertul nu avea specialitatea necesară de a evalua acest teren.
Prin decizia civilă nr. 412/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respins apelul ca nefondat, reținându-se că starea imobilelor este degradată datorită benzilor transportoare ale cărbunelui ce aparțin apelantei, iar zgomotul acestor benzi la care se adaogă și al stației de concasare, fac imposibilă conviețuirea reclamantului în acel imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC Energetic SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr. 469/07.04.2009 a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs avut în vedere dispozițiile art. 304 Cod pr. civilă, reținând că intimata a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, să fie obligat reclamantul să restituie despăgubirile primite la data exproprierii, cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a apreciat că instanța de apel a omis să cerceteze acest motiv de apel, privind critica adusă modului de soluționare a cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 469/2009 a Curții de APEL CRAIOVAa fost casată decizia tribunalului și trimisă cauza spre judecare, pentru a se pronunța și asupra acestui motiv invocat de către apelantă.
Prin decizia civilă nr.255 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC SA.
A fost obligată apelanta la 200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
S-a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Energetic, să strămute imobilele compuse din una casă de locuit compusă din 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd cu 4 încăperi, construit din lemn și acoperit cu țiglă, o magazie din lemn, acoperită cu țiglă, un saivan de porci, construit din lemn și acoperit cu țiglă și un teren de 0,10 ha cultivat cu pruni.
S-a mai reținut că în măsura în care este imposibilă strămutarea, să fie obligată pârâta să-l despăgubească pe reclamant cu valoarea de piață a acestor imobile, iar prin precizarea din 30.05.2007 reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei să-i reconstruiască imobilele pe un teren atribuit într-o zonă neafectată de poluare, vibrații și zgomot, eventual în zona în care pârâta construiește gospodăriile locuitorilor satului, în subsidiar, solicitând să fie despăgubit cu valoarea de piață a imobilelor.
Că, prin Decretul de expropriere nr. 278/1977 în scopul executării unor lucrări de exploatare a regimului de cărbune din bazinul Oltenia, au fost expropriate mai multe imobile, printre care și cel al reclamantului, în acest act normativ precizându-se că se aprobă demolarea construcțiilor, proprietarii imobilelor ale căror gospodării se strămută vor beneficia de prevederile nr. 243/1975 privind planul de măsuri pentru strămutarea gospodăriilor afectate, iar potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979 imobilele expropriate treceau în proprietatea statului doar în momentul preluării efective.
Cum imobilele reclamantului nu au fost demolate, acestea nu au trecut în proprietatea ui Energetic, existând și în prezent într-o stare de degradare avansată ca urmare a lucrărilor de producție din apropierea locuinței afectate de utilaje de capacitate mare, astfel că, exproprierea nu și-a atins scopul, așa cum se prevede în dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994.
Tribunalul a reținut de asemenea, că proprietatea reclamantului nu a fost niciodată transmisă la expropriator neavând loc o preluare efectivă, astfel că, intimatul reclamant în calitatea sa de proprietar al acestor imobile, are posibilitatea de a-și apăra dreptul său de proprietate, nimeni neputând fi lipsit de proprietate decât în cazurile de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
Referitor la modul de soluționare a cererii reconvenționale de către instanța de fond, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, reținând că potrivit dispozițiilor Legii nr.33/1994, exproprierea se poate face doar pentru cauze de utilitate publică și cu o prealabilă despăgubire a celui expropriat dar, deși, apelanta pârâtă a solicitat obligarea reclamantului la plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate, nu a făcut dovada că reclamantul ar fi primit aceste despăgubiri cu toate că, potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei îi revenea.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs recurenta C: Energetic, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că reclamantul este și în prezent proprietarul imobilelor descrise în acțiune,câtă vreme aceste imobile au fost expropriate în baza Decretului nr.278/1977, în scopul executării unor lucrări industriale miniere din Bazinul Oltenia.
A mai susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că exproprierea nu și-a atins scopul, așa cum prevede art. 35 din Legea nr.33/1994 și că proprietatea reclamantului nu a fost transmisă la expropriator, neavând loc o preluare efectivă.
A arătat că imobilele expropriate, contrar celor reținute prin decizia recurată, au trecut în proprietatea statului la data preluării efective și că drept urmare, scopul exproprierii a fost atins.
A învederat că toate anexele au fost demolate, iar din casa de locuit există doar pereții, rezultând în mod clar că imobilele au trecut efectiv în proprietatea recurentei, dispozițiile art. 4 din Decretul nr. 467/1979 fiind îndeplinite.
Recurenta a mai susținut că nu există temei juridic pentru admiterea acțiunii reclamantului, deoarece Legea nr.33/1994 nu prevede reconstituirea imobilelor expropriate, ci restituirea sau retrocedarea acestora și că în atare situație, reclamantul trebuia să uzeze de procedura Legii nr.10/2001.
A mai susținut că acțiunea reclamantului nu este întemeiată și pentru faptul că acesta locuiește de 30 de ani în comuna, nu locuiește în zona unde se aflau construcțiile încă de la data demolării lor, așa încât nu se poate susține că ar fi în vreun fel prejudiciat.
Totodată, recurenta a invocat dispozițiile art. 942 Cod civil, arătând că instanța nu se poate substitui voinței părților și nici nu le poate obliga să încheie o convenție sau un contract de reconstrucție sau să dispună plata unor despăgubiri.
Că, chiar și în cazul în care intimatul ar fi proprietarul imobilelor expropriate, reconstrucția acestora trebuie să se facă pe baza consimțământului ambelor părți, a acordului lor de voință prin care își asumă obligații reciproce.
Or, în cauză nu există o convenție sau un contract care să oblige recurenta la acest lucru.
A mai arătat că reclamantului i-a fost expropriată numai suprafața de 250., nu și terenul de 1540. pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, situație în care pretențiile acestuia cu privire la acest teren, sunt nefondate.
În același timp a susținut că a făcut dovada că reclamantul încasat despăgubiri pentru imobilele demolate, așa încât, în mod greșit instanțele anterioare au respins cererea reconvențională prin care recurenta a solicitat ca reclamantul să-i achite suma de 9127,83 lei, reprezentând despăgubiri primite, actualizate la data plății efective.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă SC Energetic și menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Prima critică formulată de recurenta pârâtă SC Energetic se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul este și în prezent proprietarul imobilelor descrise în acțiune, în condițiile în care aceste imobile au fost expropriate prin Decretul nr.278/1977.
Critica este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Prin Decretul de expropriere nr.278/1977, în scopul exploatării rezervelor de cărbune din Bazinul Oltenia, au fost expropriate mai multe imobile, printre care și imobilul proprietatea reclamantului.
În art. 9 din acest decret s-a prevăzut expres că se aprobă demolarea construcțiilor, iar proprietarii imobilelor ale căror gospodării se strămută, vor beneficia de prevederile nr.243/1975 privind planul de măsuri pentru strămutarea gospodăriilor afectate.
Potrivit art. 4 din Decretul nr.467/1979 ( în vigoare la momentul respectiv), imobilele expropriate treceau în proprietatea statului numai în momentul preluării efective, respectiv momentul demolării.
Din situația de fapt stabilită irevocabil de tribunal pe baza materialului probator administrat în cauză, asupra căruia Curtea nu mai poate face nici un fel de aprecieri, rezultă în mod indubitabil că imobilul proprietatea reclamantului nu a fost demolat, existând și în prezent într-o stare avansată de degradare, ca urmare a lucrărilor de producție cu utilaje de mare capacitate, executate de pârâtă în apropierea locuinței în litigiu.
Câtă vreme nu s-a produs demolarea, exproprierea nu și-a produs efectele în raport cu actele normative în vigoare la data la care această măsură a fost dispusă, astfel încât, nu s-a transmis dreptul de proprietate de la expropriat la expropriator.
Ca o consecință a acestui fapt, reclamantul a rămas în continuare proprietarul imobilului, fiind îndreptățit în această calitate să acționeze în instanță pe pârâtă pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a activității desfășurate în imediata apropiere a locuinței afectate.
Deși recurenta susține că exproprierea și-a produs efectele, nu aduce argumente juridice în acest sens, și mai mult, recunoaște că imobilul casă de locuit există încă pe teren, fiind într-o stare avansată de degradare.
Implicit, recurenta confirmă starea de fapt reținută de instanța de apel, stare de fapt pe baza căreia nu se poate ajunge decât la o singură concluzie și anume, aceea că demolarea nu a avut loc și prin urmare exproprierea nu și-a produs efectele.
Față de această situație, Curtea reține că nu sunt întemeiate criticile referitoare la faptul că greșit instanța de apel a stabilit că exproprierea nu și-a produs efectele.
Susținerea recurentei pârâte în sensul că nu există temei legal pentru admiterea acțiunii reclamantului, nefiind aplicabile prevederile Legii nr.33/1994, este de asemenea nefondată.
În speță, reclamantul nu a indicat în mod explicit în cererea de chemare în judecată fundamentul legal al dreptului pe care-l valorifică, solicitând ca pârâtei să i se impună executarea unei obligații de a face, conform art. 1073 și următoarele Cod civil, făcând referire la obligațiile ce-i revin pârâtei ca poluator, de a restabili situația anterioară producerii prejudiciului.
Instanțele de fond și-au raportat soluțiile la prevederile Codului civil, deși nu au indicat expres textul de lege aplicabil și dispozițiile din CEDO privind dreptul de proprietate și au reținut prejudiciul suferit de reclamant prin activitatea de minerit desfășurată de pârâtă.
Chiar dacă instanțele anterioare au făcut referire la normele juridice care reglementează exproprierea, Curtea apreciază că acestea nu au fost indicate drept temei juridic al obligării pârâtei la reconstruirea gospodăriei reclamantului, ci s-au avut în vedere efectele exproprierii în planul dreptului de proprietate al reclamantului.
Referirea la aceste norme s-a făcut pentru răspunde apărărilor formulate de pârâtă, în sensul că reclamantul a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, ca efect al exproprierii.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, raportat la art. 1000 alin. 1 Cod civil, referitoare la răspunderea obiectivă determinată de fapta lucrurilor aflate în paza juridică.
Recurenta pârâtă este proprietarul utilajelor de minerit de mare tonaj pe care le-a folosit și le folosește în procesul de producție, a obținut beneficiu de pe urma activității desfășurate și ca atare, are obligația să suporte pagubele provocate cu sau fără culpă.
Potrivit art. 95 din OUG nr.195/2005 modificată prin Legea nr.265/2006, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, fiind o formă particulară a răspunderii civile delictuale, ce pornește de la obligația tuturor persoanelor fizice și juridice de a proteja mediul, legea specială stabilind că poluatorul suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Cât privește susținerea recurentei cu referire la prevederile art. 942 Cod civil, în sensul că instanța nu poate să oblige să se încheie o convenție sau un contract de reconstrucție cu reclamantul, se constată că este de asemenea nefondată câtă vreme, așa cum s-a motivat anterior, răspunderea acesteia este de natură delictuală, și nu de natură contractuală.
Faptul că reclamantul locuiește în prezent în comuna este irelevant din punct de vedere juridic în cauza de față și mai mult, această împrejurare nu face decât să consolideze concluzia desprinsă din materialul probator al dosarului, în sensul că reclamantul nu poate folosi imobilul proprietatea sa, tocmai datorită gradului de poluare și a condițiilor ce au făcut improprie locuința.
Prin urmare, critica recurentei din acest punct de vedere este neîntemeiată și nu poate fi primită.
Nici critica ce vizează modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, nu este întemeiată.
Recurenta intimată a solicitat obligarea intimatului reclamant la plata sumei de 9127,83 lei reprezentând despăgubirile primite în anul 1977 când a avut loc exproprierea, actualizate la data plății efective.
În condițiile în care recurenta nu a făcut nici un fel de dovezi din care să rezulte că suma solicitată a fost încasată de reclamant, deși această obligație îi incumbă în totalitate în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, în mod legal cererea reconvențională a fost respinsă.
Cât privește susținerea potrivit căreia instanțele anterioare au reținut greșit că terenul preluat de la reclamant ca urmare a exproprierii a fost de 1540., în loc de 250. Curtea constată că este nefondată.
În nici una din cele două hotărâri de fond nu s-a reținut că exproprierea a vizat o suprafață mai mare decât cea înscrisă în anexele la decretul de expropriere.
Mai mult, prin dispozitivul sentinței nu s-a stabilit ca reconstrucția casei reclamantului să se facă pe o anumită suprafață de teren, singura mențiune în dispozitiv cu privire la teren, fiind în sensul că terenul trebuie să fie pus la dispoziție de către pârâtă, într-o zonă nepoluată.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta va fi obligată la 700 lei onorariu avocat, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC Energetic SA împotriva deciziei civile nr. 255 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât - prin Lichidator Judiciar SC.
Obligă recurenta pârâtă SC Energetic SA la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
11.02.2010
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
