Obligație de a face. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1194/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1128
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.368 A din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimata-intervenientă.
Cauza are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.05.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, intimații-reclamanți și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 25.06.2009, emisă de Baroul București -Cabinet de avocat, acesta din urmă fiind și personal, avocat ce reprezintă și interesele intimatei-interveniente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimaților-reclamanți, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorului recurentei-pârâte.
Avocatul recurentei-pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/29.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimatul-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de Secția 15 Poliție, la data de 10.09.1999.
Avocatul recurentei-pârâte arată că nu solicită în susținerea cererii de recurs administrarea de probe noi.
Avocatul intimaților-reclamanți și intimatei-interveniente solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, în xerocopie, dovada comunicării notificărilor nr.126/09.04.2009 și nr.127/09.04.2009, precum și anexa la autorizația de construire nr.927/66035/30.11.2006, înmânând câte o copie și recurentei-pârâte.
Apărătorul recurentei-pârâte arată că nu se opune la administrarea probei cu înscrisuri solicitată de intimații-reclamanți.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri solicitată de către intimații-reclamanți și, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât instanța de apel nu și-a motivat soluția pronunțată și s-a raportat la aspecte străine cauzei, fără să analizeze excepția lipsei de interes doar în raport de obiectul celor două capete de cerere privind obligarea la respectarea normelor legale care au stat la baza emiterii autorizației de construire și a obligației de retragere a asterealei la limita de proprietate.
Avocatul intimaților-reclamanți și intimatei-interveniente solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată este temeinică și legală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.7 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că decizia instanței de apel conține motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt străine de natura pricinii, câtă vreme reclamanții și intervenienta justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii și urmăresc apărarea dreptului de proprietate asupra construcției.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 4 B, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor pe care le-a produs imobilului proprietatea reclamanților cu prilejul ridicării propriei construcții pe terenul din imediata vecinătate, sistarea lucrărilor până la integrala despăgubire a reclamanților, obligarea pârâtei să demoleze peretele imobilului construcției pe care o realizează, lipit de calcanul proprietății reclamanților, de la nr.12, obligarea pârâtei să respecte normele de disciplină în construcții și să înceteze construcția ferestrelor, inclusiv a geamurilor de la nivelul 1 al clădirii, pentru a asigura servitutea de vedere, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Reclamanții și au precizat că renunță la judecarea capătului 1 din cererea principală, adică la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, iar capetele 2 și 3 urmează a avea următorul conținut: obligarea pârâtei la sistarea lucrărilor de execuție până la soluționarea litigiului, precum și obligarea pârâtei la executarea lucrărilor de edificare a imobilului, conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire privind imobilul situat în B,-, sector 4.
La data de 29.11.2007, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca pârâta să fie obligată să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra imobilului din B,-, sector 4, în sensul executării lucrărilor de edificare a imobilului din B,-, sector 4, conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire. În motivarea cererii, intervenienta a arătat că este proprietara imobilului de la nr.12, reclamanții deținând doar dreptul de uzufruct.
Instanța, având în vedere că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului din B,-, sector 4, admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu. Totodată, constatând că intervenienta deține nuda proprietate, iar reclamanții sunt uzufructuari, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.
Reclamanții și intervenienta au susținut că nu și-au dat acordul pentru a fi construit un imobil lipit de peretele exterior al casei lor, iar, pe parcursul edificării acestuia, pârâta a produs pagube bunului proprietatea celor dintâi.
Cererea de chemare în judecată a fost completată la data de 08.05.2008, reclamanții și, precum și intervenienta solicitând obligarea pârâtei să-și retragă astereala la limita de proprietate, astfel încât apa din precipitații să nu mai cadă pe acoperișul construcției de la nr.12 și să deterioreze această clădire, obligarea pârâtei să respecte planul arhitectural și să execute luminatoare în loc de ferestre, prin umplerea acestora cu cărămizi Nevada, conform proiectului.
Văzând cererea astfel completată și modificată, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a cererii principale, precum și a cererii de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civilă nr.4443/18.09.2008, Judecătoria sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins cererea de chemare în judecată, astfel modificată și precizată, formulată de reclamanții și, precum și cererea de intervenție în interes propriu, astfel modificată și precizată, promovată de intervenienta, ca fiind lipsită de interes.
În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că obligațiile pe care reclamanții și intervenienta le solicită să fie impuse pârâtei au fost verificate la eliberarea autorizației de construire, ale cărei limite nu s-au dovedit a fi încălcate de către proprietarul imobilului de la nr.14, caz în care pretențiile lor sunt lipsite de interes.
În speță, reclamanții și intervenienta solicită obligarea pârâtei să nu le încalce proprietatea prin lucrările pe care le execută la construcția din B,-, sector 4, care are perete comun cu imobilul lor, obligarea pârâtei să-și retragă astereala la limita de proprietate, astfel încât apa din precipitații să nu mai cadă pe acoperișul reclamanților și intervenientei și să le deterioreze clădirea, obligarea pârâtei să respecte planul arhitectural și să execute luminatoare în loc de ferestre, prin umplerea acestora cu cărămizi Nevada, conform proiectului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanții au arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Aceștia au susținut că nu au fost respectate dispozițiile art.129 Cod de procedură civilă, instanța de fond neanalizând toate probele din dosarul cauzei, ceea ce a condus la stabilirea eronată a situației de fapt. Prin acțiunea demarată de către pârâtă, s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților și intervenientei, astfel încât în mod greșit s-a reținut lipsa de interes a proprietarului imobilului, precum și a uzufructuarilor în formularea cererii deduse judecății.
Au mai arătat apelanții că obligația de a nu face, respectiv cea de a nu încălca proprietatea lor, constă într-o abținere la care este îndatorat subiectul pasiv de la ceva ce ar putea să facă în virtutea dreptului său de proprietate. Chiar dacă obligația de a nu încălca proprietatea apelanților pare a fi o cerere atipică, ea s-a născut din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a intimatei, care a executat zidul exterior lipit de proprietatea de la nr.12, fără să respecte măcar distanța de 7 cm impusă prin dispoziția de șantier, fără acordul proprietarilor de la nr.12, încălcând proprietatea învecinată.
Prin decizia civilă nr.368/19.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanții reclamanți și, precum și de apelanta intervenientă, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În cererile formulate, reclamanții și intervenienta au susținut că pârâta, prin lucrările pe care le execută la imobilul său, le încalcă proprietatea și le provoacă prejudicii. Astfel, zidul construcției pârâtei este lipit de peretele exterior al imobilului reclamanților, respectiv intervenientei, iar schelele cu ajutorul cărora se efectuează această lucrare sunt montate pe acoperișul imobilului proprietatea lor, producându-le stricăciuni ale locuinței lor.
S-a mai arătat că pârâta nu respectivă planul arhitectural și a executat astereala peste limita proprietății, intrând pe proprietatea reclamanților și intervenientei, astfel încât apa rezultată din precipitații le deteriorează imobilul.
Analizând toate aceste cereri, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut greșit lipsa de interes a reclamanților și intervenientei în formularea lor, deoarece interesul este născut și actual, cât timp se invocă un prejudiciu pe care pârâta îl provoacă prin încălcarea proprietății de la nr.12.
Temeinicia cererilor deduse judecății trebuie să fie stabilită nu numai după situația de fapt rezultată în urma administrării probelor, dar și după cercetarea fondului pretențiilor reclamanților și și intervenientei. În speță, prima instanță, fără să identifice situația de fapt în raport de probele pe care părțile au dorit să le administreze pentru dovedirea pretențiilor lor, a rezolvat greșit procesul prin admiterea excepției lipsei de interes, situație în care s-a făcut aplicarea prevederilor art.297 alin.1 Cod de procedură civilă.
În termen legal, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, după o succintă prezentare a situației de fapt, constând în ceea ce s-a întâmplat pe parcursul derulării cauzei pendinte în fond și apel, recurenta a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.
Astfel, pârâta a susținut că, în raport de modificările și completările cererilor de chemare în judecată și intervenție, făcute până la termenul din 08.05.2008, obiectul acestora era, la acel moment, obligarea proprietarului de la nr.14 la executarea lucrărilor de edificare a imobilului conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, precum și sistarea lucrărilor de execuție până la soluționarea litigiului.
Contrar susținerilor reclamanților și intervenientei, obiectul dedus judecății nu a fost niciodată acela de obligare a pârâtei de a nu încălca limitele de proprietate prin lucrările pe care le execută, aspect pe care l-a reținut și instanța de fond atunci când s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes.
În acest context, Tribunalul București și-a motivat hotărârea plecând de la o premisă greșită, aceea că cererile formulate de reclamanți și intervenientă au avut ca obiect inclusiv obligarea pârâtei de a nu încălca proprietatea acestora. Pentru acest argument, singura motivare oferită soluției de admitere a apelului a fost cea legată de existența unui interes născut și actual, raportat la prejudiciul invocat de reclamanți și intervenientă, provocat de pârâtă prin încălcarea proprietății din B,-, sector 4.
În consecință, în condițiile în care un astfel de obiect nu a fost supus judecății, motivarea hotărârii din apel este total străină de natura pricinii, interesul fiind în mod greșit analizat în raport de alte aspecte decât cele cenzurate de instanța de fond.
Recurenta pârâtă a precizat că, și în condițiile în care tribunalul ar fi plecat, în analiza excepției lipsei de interes, de la obiectul celor două cereri ale intimaților, s-ar fi putut observa că obligația de a respecta normele legale ce au stat la baza emiterii autorizației de construire și a documentației în cauză rezultă din conținutul Legii nr.50/1991 și nu trebuie să fie stabilită de instanța de judecată, iar obligația de retragere a asterealei la limita de proprietate reiese din cuprinsul autorizației de construire și nu trebuie verificată în instanță, cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu privitor la nerespectarea ei. De altfel, solicitarea a rămas și fără obiect, întrucât astereala a fost tăiată la limita proprietății de mai bine de 5 luni. Totodată, obligația de executare a luminatoarelor se deduce din autorizația de construire, în speță neexistând un motiv privitor la nerespectarea construirii lor.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de, și, ca nefondat.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, privitor la hotărâre se prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul acesteia motivele de fapt și de drept ce au format convingerea membrilor completului de judecată, dar și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Nerespectarea acestei norme atrage nulitatea hotărârii, conform art.105 alin.2 Cod de procedură civilă, numai că partea interesată trebuie să dovedească existența unei vătămări concrete. În speța dedusă judecății, recurenta nu a produs nicio dovadă în sensul că decizia recurată i-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a urmări soluționarea în fond a pretențiilor reclamanților și intervenientei, soluția de desființare a sentinței apelate nu era obligatoriu să fie motivată în mod laborios și să dea o dezlegare dreptului în litigiu.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod de procedură civilă, la cererea intimaților.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere prevederile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată inițial de reclamanții și a avut drept obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pe care le-a produs imobilului proprietatea reclamanților cu prilejul ridicării propriei construcții pe terenul din imediata vecinătate, precum și sistarea lucrărilor până la integrala despăgubire a reclamanților, obligarea acesteia să demoleze peretele imobilului construcției pe care o realizează, lipit de calcanul proprietății reclamanților, de la nr.12, din B, str.-, sector 4, obligarea aceleiași pârâte să respecte normele de disciplină în construcții și să înceteze construcția ferestrelor, inclusiv a geamurilor de la nivelul 1 al clădirii, pentru a asigura servitutea de vedere, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată, arătând că renunță la judecarea primului capăt din acțiunea principală, iar, cu privire la celelalte cereri, le precizează, în sensul următor: pârâta să fie obligată la sistarea lucrărilor de execuție până la soluționarea prezentului litigiu, tot aceasta să fie obligată să le respecte reclamanților și intervenientei dreptul de proprietate și posesie asupra imobilului din B,-, sector 4, în sensul executării lucrărilor de edificare a imobilului din B,-, sector 4, conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire. Aceeași cererea a fost promovată, la data de 29.11.2007, de către intervenienta.
Cererea completatoare la cererea precizatoare a fost depusă de reclamanți și intervenientă în ședința publică din 08.05.2008, având ca obiect obligarea pârâtei să-și retragă astereala la limita de proprietate, astfel încât apa din precipitații să nu mai cadă pe acoperișul construcției de la nr.12 și să deterioreze această clădire, obligarea pârâtei să respecte planul arhitectural și să execute luminatoare în loc de ferestre, prin umplerea acestora cu cărămizi Nevada, conform proiectului.
Întrucât instanța de judecată a considerat, în fond, față de opunerea pârâtei la depunerea cererilor de precizare și completare a acțiunii, că precizarea și completarea cererii principale s-a făcut în termen, iar partea vătămată prin această măsură nu a exercitat, sub acest aspect, calea de atac a apelului, în recurs nu pot fi susținute apărări de această natură, sub raportul obiectului dedus judecății de reclamanți și intervenientă.
Din conținutul cererilor formulate de intimați în faza procesuală de fond rezultă că aceștia au înțeles să conteste modul în care recurenta execută construcția învecinată proprietății lor, prin urmare, să conteste încălcarea limitelor de proprietate prin lucrările efectuate, nu și conținutul autorizației de construire.
Prima instanță, raportându-se doar la cererea de obligarea a proprietarului de la nr.14 la executarea lucrărilor de edificare a imobilului conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, precum și la sistarea lucrărilor de execuție până la soluționarea litigiului, a analizat excepția lipsei de interes, fără a intra însă pe fondul pretențiilor deduse judecății, spre a vedea în ce măsură este afectată proprietatea intimaților din prezenta cauză de demersurile efectuate de recurentă la imobilul proprietatea sa. În concret, obligațiile pe care reclamanții și intervenienta le solicită să fie impuse pârâtei nu pot fi verificate, cum susține pârâta, la eliberarea autorizației de construire, ale cărei limite nu au fost, de fel, cercetate și cenzurate în raport de cele solicitate prin acțiune.
Întrucât s-a raportat parțial la obiectul dedus judecății, Curtea nu poate reține existența motivului prevăzut de art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, referitor la motivarea contradictorie a hotărârii pornindu-se de la o premisă greșită, aceea de a nu avea de clarificat și cererea de obligare a pârâtei la încălcarea proprietății reclamanților și intervenientei.
Conform art.295 Cod de procedură civilă, instanța de apel trebuia să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În mod legal, tribunalul a apreciat că nu s-a intrat în cercetarea fondului și, drept urmare, nu s-a putut verifica în ce măsură reclamanții și intervenienții justifică un interes față de toate capetele de cerere supuse judecății, interes ce ar putea fi analizat doar în măsura în care se administrează probe și se stabilește în mod corect situația de fapt.
De altfel, chiar simpla invocare a unui prejudiciu în persoana reclamanților și intervenientei este de natură să conducă la existența unui interes în susținerea cererilor supuse judecății în fond, fără ca prin aceasta să se considere că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile lipseștede iure.
Pe de altă parte, obligația de a nu face, respectiv cea de a nu încălca proprietatea reclamanților și intervenientei, constă într-o abținere la care este îndatorat subiectul pasiv, adică pârâta de la ceva ce ar putea să facă în virtutea dreptului său de proprietate, fundamentat pe autorizația de construire și avizele anexă. Obligația de a nu încălca proprietatea intimaților se poate naște din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a pârâtei, numai dacă aceasta se constată în urma unui probator temeinic administrat.
Prima instanță a reținut că interesul manifestat de reclamanții și și intervenienta trebuie să fie legitim, în sensul că prin acesta trebuie să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune, în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu și să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui ce recurge la acțiune.
În cauza de față, acest interes este justificat, fiind determinat de promovarea unei cereri ce are drept obiect o obligație de a nu face, tocmai pentru a împiedica pe pârâtă să producă un prejudiciu reclamanților și intervenientei prin lucrările pe care le efectuează la imobilul proprietatea sa. Numai verificând, pe fond, cererile reclamanților și intervenientei, se poate stabili în ce măsură a fost creat un prejudiciu în persoana acestora și, ca atare, se poate concluziona cu privire la existența interesului, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, prin raportare la cele trei elemente enumerate.
Cât privește cel de-al doilea aspect invocat prin motivele de recurs, legat de imposibilitatea instanței de judecată de a verifica obiectul cererilor deduse judecății (obligația proprietarului de la nr.14 la executarea lucrărilor de edificare a imobilului conform normelor legale și a documentației ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, precum și la sistarea lucrărilor de execuție până la soluționarea litigiului), întrucât obligațiile ce se solicită a fi respectate de recurentă se regăsesc în documentele obținute de parte în baza Legii nr.50/1991 sau au fost deja îndeplinite, ca atare, rămânând fără obiect, Curtea apreciază că acest argument nu poate fi reținut.
Curtea constată că cererea reclamanților și intervenientei nu reprezintă o contestație îndreptată împotriva autorizației de construire emisă în favoarea pârâtei, ci implicit modalitatea de realizare a unor lucrări de construcție, justificată de nerespectarea actelor administrative eliberate pentru imobilul din B,-, sector 4.
Împrejurarea că pârâta a retras astereala la limita proprietății nu poate fi cercetată decât pe baza unor probe legal administrate, ceea ce face obiectul judecății, iar nu cenzurată prin simpla afirmație a părții ce a efectuat astfel de lucrări. De altfel, prin chiar această recunoaștere, recurenta confirmă faptul că nu a respectat limitele proprietății, astfel cum erau definite prin autorizația de construire și documentația aferentă, emise în baza Legii nr.50/1991.
Spre a verifica dacă luminatoarele au fost executate conform autorizației de construire, instanța este obligată, de asemenea, să administreze probe, în speță lipsind indicii atât în favoarea efectuării acestor lucrări conform autorizației, cât și în sens contrar.
Instanța de recurs nu va avea în vedere nici apărarea intimaților, conform căreia recurenta nu a produs nicio dovadă în sensul că hotărârea atacată i-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, întrucât temeiul juridic invocat de parte a fost art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, referitoar la nemotivarea hotărârii, existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar nu strict fundamentat pe prevederile art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, respectiv pe lipsa motivelor de fapt și de drept ce au condus la formarea convingerii instanței de judecată.
Pentru aceste considerente, conform prevederilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, întrucât recurenta este cea care a căzut în pretenții, va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată achitate de intimați, în cuantum de 1.000 lei, conform chitanței nr.15/25.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr.368/A/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata intervenientă.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./21.07.2009
---------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Fănica Pena, Bianca Elena
