Obligație de a face. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 113/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta ).orită, împotriva deciziei civile nr. 384/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul pârât, prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței, s-a înregistrat la dosar, lista de dovezi depusă de reclamanta recurentă, cu cheltuielile aferente.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta recurentă ( ) a declarat că în prezent locuiește în Germania, și a putut lua act de hotărârea instanței de apel în termenul legal.
Solicită să fie repusă în termenul legal de declarare a recursului, și în consecință, admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, aceasta a solicitat obligarea acestuia la executarea geamului pe care l-a astupat, în caz de refuz sau neefectuarea corespunzătoare a lucrării, să fie autorizată ea să execute acea lucrare, pe cheltuiala părții adverse.
Prin sentința civilă nr. 4277/2007 Judecătoria Sibiua admis acțiunea reclamantei în sensul obligării pârâtului să refacă deschiderea ferestrei din casa de locuit proprietatea reclamantei, situată în,-, în zidul casei proprietății acestuia așa cum era iniția, în caz de refuz fiind autorizată reclamanta să execute lucrarea pe cheltuiala părții adverse.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în considerarea probelor de la dosar, a reținut și motivat în esență, că potrivit art. 634 cod civil, pârâtul era obligat a nu face nimic de natură a leza exercițiul normal al servituții existente asupra imobilului său în favoarea reclamantei.
Impotriva acestei sentințe civile, în termen a declarat apel reclamanta ( căsătorită ), aducându-i critici sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite prin acte, solicitând astfel, schimbarea hotărârii sub acest aspect.
Sentința civilă nr. 4277/2007 a Judecătoriei Sibiua fost apelată și de pârâtul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
In expunerea de motive se arată că între imobilul părților nu există un zid comun, astfel că nu a lezat în nici un fel dreptul de servitute și de proprietate al reclamantei.
Sub un alt aspect critic se arată că nu a fost anunțat despre efectuarea cercetării locale și că soția sa nu a fost citată în proces.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin decizia civilă nr. 384/12.12.2007 Tribunalul Sibiu - secția civilă a admis apelul reclamantei, schimbând hotărârea instanței de fond, în sensul că i-au fost acordate acesteia cheltuieli de judecată în limita sumei de 17,91 lei.
Prin aceiași decizie, a fost respins ca nefondat apelul pârâtului.
Cu privire la apelul reclamantei, s-a argumentat în considerentele deciziei că, instanța de fond i-a acordat apelantei 8,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit Legii nr. 146/1997, fiind vorba de o acțiune în a face.
A fost însă ignorată nota de cheltuieli depusă la 21.09.2008, prin care, cu acte, s-a dovedit suma de 9,6 lei, context în care, în baza art. 296 cod procedură civilă, apelul reclamantei a fost admis și schimbată hotărârea în limitele menționate.
Referitor la apelul pârâtului s-a conchis că este nefondat în condițiile în care probațiunea administrată a dovedit că prin acoperirea ferestrei și-a exercitat abuziv prerogativele dreptului său de proprietate, acesta fiind astfel obligat să respecte servitutea de vedere a părții adverse în condițiile în care geamul exista de la momentul construcției imobilului.
Pentru că pârâtul apelant a efectuat lucrările nu se impunea chemarea în proces a soției sale, a conchis aceiași instanță.
Referitor la necitarea sa pentru oculata efectuată de instanța de fond s-a stabilit că deși nu există dovada citării lui în acest sens, pentru termenul ulterior din 20.09.2007 a fost prezent ca și la dezbaterea în fond a cauzei, neinvocând această neregularitate, care de altfel nu s-a dovedit a-i fi produs nici o vătămare, prima instanță consemnând în procesul verbal încheiat o situație reală, necontestată de cel în cauză, în interogatoriul luat.
In considerarea tuturor acestor împrejurări, apelul pârâtului a fost respins ca nefondat, în condițiile art. 296 cod procedură civilă.
Impotriva acestei decizii nr. 384/12.12.2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul acordării cheltuielilor de judecată, în totalitate, așa cum au fost solicitate în apel.
In drept, recursul nu a fost motivat în sensul că nu s-a invocat nici unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care, pe cale de excepție invocă tardivitatea căii de atac exercitată de reclamantă, ca și nulitatea acesteia.
Cu privire la primul aspect a susținut că termenul de recurs s-a împlinit la 23.01.2008, astfel că fiind înregistrat la 25.01.2008 este tardiv, în raport de data comunicării deciziei recurate, care este 08.01.2008.
Sub aspectul nulității, arată că potrivit art. 301 cod procedură civilă recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază, iar când acestea se depun printr-un memoriu separat depus înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 cod procedură civilă.
Nici pe fond criticile nu sunt întemeiate, instanțele acordându-i în mod corect cheltuielile de judecată pe baza actelor doveditoare depuse în instanță.
Prealabil analizării recursului, în condițiile art. 137 cod procedură civilă, instanța de control judiciar se va pronunța asupra celor două excepții invocate de pârâtul intimat.
Conform art. 301/1 cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar dispozițiile art. 284 cod procedură civilă se aplică corespunzător. Prin urmare, acesta curge de la comunicarea hotărârii, conform art. 102 cod procedură civilă, fiind unul cu caracter imperativ, conform filei de comunicare care este datată 18.01.2008, astfel că în raport de data înregistrării 25.01.2008, recursul este în termen, astfel că sub acest aspect criticile nu sunt întemeiate.
Nefondate sunt criticile și cu privire la cealaltă excepție ce vizează nulitatea recursului și se circumscrie dispozițiilor art. 306 alin. 1 cod procedură civilă, care prevede o atare nulitate, în contextul în care recursul nu a fost motivat în termen.
In speță, evident singurul motiv de recurs viza neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, ca efect al admiterii apelului reclamantei, tocmai sub acest aspect.
Această împrejurare unică a fost invocată evident prin însăși motivele de recurs, care evident sunt sumare dar se referă la această chestiune, astfel că nu se poate reține ca fiind incidente cerințele art. 306 alin. 1 cod procedură civilă.
Problema repunerii în termenul de declarare a recursului solicitată de recurentă, nu se impune în condițiile în care recursul este în termen declarat și motivat, chiar și într-o manieră sumară.
Referitor la cererea scrisă depusă de recurentă, direct la instanța de recurs, ea prin conținutul său nu reprezintă decât o enumerare a pretinselor dovezi a cuantumului cheltuielilor.
Analizând de altfel pe fondul cauzei, recursul se constată că nu este întemeiat, instanța de apel stabilind cuantumul acestora în mod judicios pe baza actelor depuse în calea de atac a apelului. Suma acordată s-a stabilit pe baza documentelor justificative, iar orice alte cheltuieli pretins a fi efectuate, dar nedovedite la acel moment sunt irelevante cauzei.
In considerarea tuturor acestor aspecte, recursul se privește a fi nefondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ( căs. ) împotriva deciziei civile 384/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu,
Obligă recurenta să plătească intimatului, 50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/11.04.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu, Anca Neamțiu
