Obligație de a face. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică din 24 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta DIN, domiciliată în, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.348 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă, asistată de avocat, fără delegație și intimații-reclamanți - și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.391/2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România-Baroul A-Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 34,00 lei, taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile în cauză.
Recurenta-pârâtă, asistată de avocat, susține oral recursul așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea lui și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză, conform obiecțiunilor formulate la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că motivarea instanței este injustă și în contradicție cu dispozițiile art.138 Cod procedură civilă, recurenta nefiind asistată de un apărător calificat, neștiind să propună obiective pertinente și utile soluționării cauzei și, în acest fel i s-a încălcat dreptul la apărare.
Totodată susține că instanța a încălcat rolul activ al judecătorului și principiul egalității, în sensul că nu s-au admis probele solicitate de reclamantă, în apel.
Intimații-reclamanți - și, asistați de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de fond, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2006, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâții - și pentru a fi obligați să le plătească contravaloarea unui gard, să le permită rebranșarea la sistemul de alimentare cu apă, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, să fie obligați de asemenea pârâții să-și ridice construcția de pe linia de hotar și să o amplaseze la distanța legală, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să o ridice pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit prin vânzare cu contract autentic în anul 2005, de la pârâta un teren în suprafață de 1.349 mp. situat în comuna, sat, județul A, dobândind și dreptul de proprietate asupra gardului situat pe latura de sud a terenului; la data de 13.06.2006, pârâtul - a distrus gardul împrejmuitor și ulterior a amplasat o construcție cu destinație wc. chiar pe linia de hotar dintre părți.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că, deși inițial reclamanții s-au branșat la sistemul de alimentare cu apă al acesteia, ulterior datorită micșorării debitului de apă, pârâta a fost obligată să sisteze alimentarea cu apă a reclamanților de la conducta sa.
Pârâtul - a formulat de asemenea întâmpinare prin care a arătat că nu a edificat construcția tip wc. ci pârâta împreună cu ginerele acesteia au amplasat construcția pe linia de hotar.
Prin sentința civilă nr.1412 din 9 martie 2007, Judecătoria Piteștia admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să le permită reclamanților rebranșarea la conducta de apă potabilă, iar în caz de refuz i-a autorizat pe reclamanți să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții să ridice construcția tip wc. situată pe linia de hotar, identificată în schița de la fila 55 anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, iar în caz contrar i-a autorizat pe reclamanți să facă lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru a fi obligați pârâții la plata contravalorii gardului.
În ceea ce privește cererea de a fi rebranșați la conducta de apă s-a constatat că prin convenția părților materializată în înscrisul denumit "Chitanță" aceștia au convenit ca reclamanții să fie conectați la conducta de apă potabilă, astfel încât s-a admis acest capăt de acțiune, potrivit dispozițiilor art.969 Cod civil, coroborat cu cele ale art.948 Cod civil, iar potrivit art.1073 Cod civil, în situația refuzului pârâților, reclamanții au fost autorizați să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților.
Pe baza raportului de expertiză tehnică, instanța a reținut că este întemeiat și capătul de cerere privind ridicarea construcției amplasată pe hotar care constituie chiar gardul propriu zis ce desparte proprietățile părților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile se referă la încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, aceasta susținând că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de reclamanți la dosar, astfel încât nu a putut să-și formuleze apărarea.
De asemenea, a fost criticată hotărârea pentru lipsa rolului activ al instanței, întrucât deși apelanta-pârâtă nu a avut apărător calificat, obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză i-au fost respinse.
S-a mai susținut că instanța nu a ținut seama de înscrisul din care rezulta că a cumpărat o porțiune de teren în punctul în litigiu, care nu a fost transpus de expert pentru a se concluziona că pe latura pe care este construit wc-ul pârâta se învecinează cu terenul cumpărat.
S-a criticat hotărârea și pentru soluția adoptată cu privire la cererea de rebranșare la conducta de apă, susținând că în acest mod scade debitul pentru celelalte persoane deja branșate, fiind necesară o rebranșare separată cu un alt proiect de execuție.
În mod greșit instanța și-a întemeiat soluția pe înscrisul sub semnătură privată, fără a ține seama că acesta insera și obligația reclamanților de a-i plăti o diferență de preț pentru suprafața de 349 mp. teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentic fiind cuprins în suprafața de 1.349 mp. întrucât prin antecontract părțile conveniseră vânzarea doar a suprafeței de 1.000 mp.
Printr-o altă critică se susține că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece nu s-a stabilit prin expertiză valoarea lucrărilor de demolare.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.348 din 22 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelantei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată i-au fost comunicate, pârâții fundamentându-și apărările formulate chiar pe aceste înscrisuri.
De asemenea, la termenul din 27.10.2006, apelanta-pârâtă, prezentă în ședință publică, nu a solicitat instanței să-i fie comunicate cele trei înscrisuri depuse de reclamanți la dosar.
Și cel de-al doilea motiv de apel s-a apreciat ca neîntemeiat, reținându-se că obiectivul expertizei dispuse în cauză - identificarea proprietăților părților, prin transpunerea actelor în schiță de plan, a fost însușit de apelantă, care nu a solicitat și transpunerea pretinsului titlu prin care a dobândit o suprafață de teren în plus.
De asemenea, s-a mai arătat că apelanta nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul criticii formulate prin apel.
Pe de altă parte, s-a arătat că trebuie avută în vedere chiar recunoașterea pârâtei din cuprinsul celui de-al patrulea motiv de apel, în sensul că wc-ul este amplasat cu o latură pe hotar, dar că nu poate fi obligată să-l demoleze pe motiv că exista în momentul vânzării terenului către reclamanți, iar aceștia nu au alte construcții pe teren încât să fie incidente dispozițiile art.612 Cod civil.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță" depus în apel la fila 21 nu este relevant în soluționarea cauzei.
În argumentarea netemeinicie motivului de apel s-a arătat că susținerea reclamantei în sensul că a fost ajutată la construcția wc-ului chiar de către reclamanți este infirmată de cealaltă susținere pe care a făcut- printr-un alt motiv de apel în sensul că această construcție exista la momentul încheierii între părți a contractului de vânzare-cumpărare a terenului.
S-a arătat că nu s-a făcut dovada că prin raportarea intimaților-reclamanți la conducta de apă ar scade debitul pentru celelalte persoane.
S-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.612 cod civil și că instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut, câtă vreme instanța doar i-a obligat pe pârâți să-și ridice construcția fără a preciza care este valoarea lucrărilor de demolare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal pârâta criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța a încălcat prevederile art.129-130 Cod procedură civilă, atunci când a respins cererea recurentei de refacere a raportului de expertiză, motivând că apelanta-pârâtă nu a solicitat nici un obiectiv pentru expertiză în ședința publică din 19.01.2007.
Motivarea instanței de apel încalcă dispozițiile art.138 Cod procedură civilă, recurenta nefiind asistată de un apărător calificat și în consecință neștiind să propună obiective pentru expertiză, i s-a încălcat dreptul la apărare, de aceea tribunalul era obligat să refacă probele solicitate de aceasta.
În mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare chitanța sub semnătură privată de la fila 21 prin care pârâta a solicitat dovada că deține mai mult teren decât cel evidențiat de expert; a dat însă eficiență înscrisului sub semnătură privată pe care l-au depus reclamanții cu privire la racordul de apă.
În ce privește amplasamentul construcției tip wc. pe hotarul dintre părți, instanța nu a administrat probe pentru a dovedi dacă reclamanților li s-a creat vreun prejudiciu prin această amplasare.
Dacă tribunalul ar fi dispus transpunerea tuturor înscrisurilor depuse la dosar s-ar fi constatat că este neîntemeiat capătul de cerere privind ridicarea construcției tip wc.
Deși recurenta nu a încadrat motivele formulate în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, din modul în care le-a dezvoltat se constată că pot fi încadrate în punctul 9 al acestui articol.
Recursul este nefondat.
Critica privind lipsa de rol activ a instanței de apel constând în aceea că s-a respins cererea recurentei prin care s-a solicitat refacerea raportului de expertiză tehnică, este neîntemeiată.
Dispozițiile art.129-130 Cod procedură civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului în procesul civil nu trebuie să afecteze principiul disponibilității și echilibrul procesual dintre părți, ci trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin norme imperative, menite să concure la judecarea cauzelor în mod legal și într-un termen rezonabil.
Rolul activ al judecătorului trebuie să se îmbine cu obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință. Or, în mod corect instanța de apel a reținut că la termenul de judecată la care instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză tehnică având ca obiectiv identificarea proprietăților părților prin transpunerea actelor în schița de plan, apelanta nu a solicitat alte obiective pentru expertiză.
De asemenea și critica prin care se susține că recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că tribunalul nu i-a încuviințat proba cu expertiză tehnică este de asemenea neîntemeiată.
Aprecierea instanței de apel în sensul că nu se mai impunea refacerea raportului de expertiză este corectă, câtă vreme prin expertiza tehnică administrată la prima instanță s-a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, expertul transpunând construcțiile gard și wc. pe schița "Plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate - Anexă la actul autentic nr.2173 din 7 iunie 2005", act prin care părțile au convenit la vânzarea-cumpărarea terenului de la pârâtă către reclamanți.
Așadar, nu se poate susține că expertul a transpus arbitrar actele de proprietate ale părților pe schiță, câtă vreme schița folosită de expert a fost chiar planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate al recurentei, avizat de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, pe care doar a poziționat construcțiile conform obiectivelor instanței.
Sub acest aspect este evident că nu se impunea o nouă transpunere a actelor de proprietate ale părților, câtă vreme s-a avut în vedere dreptul de proprietate al acestora asupra terenurilor conform convenției părților materializată prin actul autentic de vânzare-cumpărare.
Critica prin care se arată faptul că tribunalul nu a luat în considerare chitanța sub semnătură privată de la fila 21, deși a dat eficiență unui alt înscris sub semnătură privată prezentat de reclamanți, vizează încălcarea principiului egalității în procesul civil, dar este neîntemeiată.
Prin chitanța sub semnătură privată de la fila 21, recurenta a încercat să dovedească faptul că proprietatea sa este mai mare decât cea înscrisă în schița de la fila 55 dosar fond, însă chitanța sub semnătură privată, nefiind translativă de proprietate, instanța în mod corect nu a dispus expertului să o transpună în schița de plan anexă la raportul de expertiză.
Este neîntemeiată și critica prin care se susține că instanța a fost lipsită de rol activ prin aceea că nu a administrat probe pentru a dovedi amplasamentul construcției tip wc. pe hotarul dintre părți. Or, prin schița anexă la raportul de expertiză de la fila 55 dosar fond, expertul a identificat exact amplasamentul acestei construcții, transpunându-l exact pe schița "Planul de amplasament" al recurentei, astfel că alte probe în acest sens ar fi fost inutile.
Pentru toate aceste considerente, se constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIN, împotriva deciziei civile nr.348 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și .
Obligă pe recurenta-pârâtă la 100 lei cheltuieli de judecată către intimați-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red. /8.04.2008
/GM/2 ex.
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
