Obligație de a face. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 115
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 178 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator pentru recurenta,lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,intimații solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus:
- întâmpinare formulată de intimatul,duplicatul fiind comunicat și recurentei profiri spre luare la cunoștință;
- recurenta a depus borderou cu înscrisurile pe le depune în susținerea recursului,înscrisuri și procură judiciară autentificată sub nr. 03 din 13 martie 2009;
-intimații, au depus întâmpinări,într-un singur exemplar,având același conținut;
- cerere prin care intimata solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinări;
Procurator pentru recurenta depune la dosar adeverința nr. 9987 din 29 decembrie 2008 emisă de Primăria Orașului M,copiile a patru chitanțe reprezentând dovada plății chiriei și un număr de șase declarații personale date de locatarii din bloc.
Instanța constată că nu se impune comunicarea înscrisurilor depuse de procurator și respinge cererea intimatei privind amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
La interpelarea instanței,procuratorul arată că nu are studii juridice finalizate.
În temeiul art. 68 alineat 4 Cod procedură civilă,instanța constată că procuratorul nu poate pune concluzii orale.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 235 din 2.05.2008 a Judecătoriei Murgenis -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta. Admite cererea pentru evacuare formulată de reclamanta și însușită de coreclamanții, și împotriva pârâtei. Dispune evacuarea necondiționată a pârâtei din încăperea situată la parterul blocului B-4,. A (uscător).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Reclamanta locuiește în oraș M, --4,. A-1,. 12, parter, iar pârâta în --4,. A și că aceasta din urmă ocupă din anul 1999 încăperea (denumită uscător) de la parterul blocului B-4,. A-1, fără a face dovada că deține contract de închiriere, locuind la un alt bloc și la o altă scară.
Atât reclamanta cât și ceilalți coreclamanți sunt împiedicați de către pârâtă să folosească un spațiu cu destinație de uscător, care este bun comun al tuturor proprietarilor din scara respectivă, bun aflat în coproprietate forțată. Astfel, în cazul unor dependințe secundare cum sunt uscătoarele încorporate clădirii, care de regulă sunt amplasate separat de apartamente și sunt destinate a servi toate unitățile locative, nu se poate proceda la închirierea acestora altor persoane care nu locuiesc pe scara respectivă. Potrivit art. 36 din Legea nr. 114/1996 în cazurile în care în clădirile de locuințe, unul din proprietari sau chiriași împiedică cu bună știință și sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit, creând prejudicii (celorlalți proprietari sau chiriași) la solicitarea proprietarilor, instanța va hotărî măsurile pentru folosința normală a imobilului.
Raportat tuturor probelor administrate în cauză, instanța reține că acțiunea reclamanților este întemeiată și dovedită, urmând a fi admisă și a dispune evacuarea necondiționată a pârâtei din încăperea situată la parterul --4,. A (uscător).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța de fond nu a ținut cont că deține spațiu în litigiu în baza unui contract de închiriere, chiar dacă nu a fost încheiat în formă scrisă, că plătește chirie la Primăria orașului M pentru acest spațiu din 1999 și că în atare condiții nu se poate dispune evacuarea sa din acel spațiu.
Prin decizia civilă nr. 178/A din 19.11.2008 a Tribunalului Vasluis -a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 235 din 20.05.2008 a Judecătoriei Murgeni pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Reclamanta este proprietara unui apartament situat în orașul M, --4,. A-1 și că la aceeași scară se află încă un spațiu de folosință comună care este ocupat de către pârâta-apelantă din 1999. în condițiile în care toți intimații sunt proprietarii apartamentelor din blocul B-4,. A-1, aceștia au dobândit și dreptul de proprietate pe cote-părți din construcții și instalații precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi direct ci în comun.
Acest drept se dobândește indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată locuința sau spațiul cu altă destinație.
Spațiul în litigiu nu face parte din domeniul privat al Primăriei oraș M, situație ce rezultă și din adeverința nr. 9176/2007 emisă de Primăria M aflată la fila 4 dosar fond. Ca atare, nu se poate reține că apelanta ocupă spațiul în litigiu în baza vreunui contract de închiriere, datorită faptului că proprietatea comună poate fi utilizată de terți numai cu acordul majorității proprietarilor și care în speță nu există.
Chiar și în situația în care Primăria oraș M ar fi încheiat un contract de închiriere cu apelanta acesta trebuie să fie în formă scrisă, întrucât pretinsul contract verbal dovedit cu chitanțele de plată a chiriei ar fi avut valabilitate dacă nu ar fi fost contestat de către intimați.
Prin urmare, în condițiile în care proprietarii din blocul B-4,. A-1 doresc ca apelanta să elibereze spațiul de folosință comună, tribunalul reține că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și va fi păstrată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la excepția pe care a invocat-o și astfel i-a considerat în mod cu totul gratuit pe intimați proprietari ai apartamentelor din blocul B-4,. A-1 și că în mod greșit s-a reținut că spațiul în litigiu nu face parte din domeniul privat al primăriei, deoarece această instituție nu este proprietara nici unui apartament din scara respectivă, deși deține contract de închiriere pentru acel spațiu, iar dovada existenței acestuia a făcut-o prin chitanțele de plată a chiriei depuse la dosar, hotărârea astfel pronunțată este nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru a se dispune evacuarea acesteia din uscătorul situat în blocul B-4,. A-1, cerere însușită ulterior și de ceilalți proprietari din blocul B-4,. A-1, motivat de faptul că pârâta locuiește în blocul B-4,. A și a ocupat de mai mult timp în mod abuziv uscătorul din scara A-1.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesual-active a reclamantei, motivat de faptul că reclamanta nu este titularul exclusiv al dreptului dedus judecății și că spațiul în litigiu nu a fost ocupat abuziv, plătind chirie la primărie încă din 1999, inclusiv și în luna februarie 2008.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanții-intimați sunt proprietarii apartamentelor din --4,. A-1 situat în oraș M, iar pârâta-recurentă locuiește în --4,. A, situat în același oraș, iar spațiul în litigiu este situat la parterul scării A-1 --4.
Conform adresei nr. 9176 din 30.10.2007 emisă de Primăria oraș M rezultă că spațiul în litigiu - uscător - este bun comun al tuturor locatarilor din scara respectivă a blocului, bun aflat în coproprietate indiviză.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 230/2007 proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau concesiune.
Ori, din probele administrate în cauză nu rezultă că intimații - proprietarii apartamentelor din --4,. A-1 și-ar fi dat acordul ca recurenta să folosească acea încăpere denumită uscător sau i-ar fi închiriat acest spațiu.
Astfel, susținerea recurentei-pârâte că deține în folosință spațiul în litigiu în baza unui acord verbal avut cu Primăria oraș M încă din anul 1999 și pentru care a plătit chirie până în prezent, nu poate fi reținută și nici primită, întrucât intimații-reclamanți nu și-au exprimat acordul în acest sens, solicitându-i eliberarea acestui spațiu de folosință comună, pe care îl ocupă fără drept, așa cum de altfel rezultă și din întâmpinările pe care aceștia le-au formulat în cauză.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 178 din 19.11.2008 a Tribunalului Vaslui pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 178/19.11.2008 a Tribunalului Vaslui, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
30.03.2009
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Cristina Văleanu, Viorica Olariu
