Obligație de a face. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Completul 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1155
Ședința publică de la 07.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER - I
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă COM (fostă ), împotriva deciziei civile nr. 1285 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII.
are ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009 și apoi la 02.07.2009 și apoi la 07.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, reclamantul Inspectoratul Teritorial în Construcții B -, prin Inspectoratul Teritorial în Construcții B pentru Inspectoratul Teritorial în Construcții al Municipiului Bas olicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC România SRL să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea acesteia la desființarea lucrărilor nelegal executate și aducerea imobilului în starea inițială.
Prin sentința civilă nr. 10148/12.12.2006, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a admis acțiunea obligând pârâta să desființeze lucrările nelegal amenajate în termen de 60 de zile de la data pronunțării.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată prin întâmpinare, este neîntemeiată și că aceasta nu a contestat procesul verbal de constatare a contravenției, fiind astfel stabilită vinovăția pârâtei și fapta ilicită.
S-a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.3245/23.04.2005, pârâta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 50/1991, dispunându-se oprirea lucrărilor la rampa de acces și intrarea în legalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SRL (fostă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul constatat prin procesul-verbal nr. 1107/20.04.2005, că rampa de acces era executată în proporție de 100%, astfel că lucrarea nu putea fi realizată de apelantă.
De asemenea nu a avut în vedere că prin procesul-verbal 1424/18.05.2005 s-a constatat că lucrările executate în perioada februarie - iunie 2004 s-au realizat pe terenul aflat în proprietatea SC SA.
Un alt aspect greșit stabilit de către instanța de fond a vizat natura lucrărilor executate, lucrări care nu reprezintă construcții noi și nu modifică structura de rezistență sau caracteristicile inițiale ale spațiului cumpărat, lucrări care potrivit art. 11 din Legea 50/1991 nu necesită obținerea autorizației de construcție.
Mai arată apelanta că achitarea amenzii nu reprezintă în sine un act de recunoaștere a săvârșirii contravenției, câtă vreme această plată s-a făcut în contul autorului SC SA.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 677/22.05.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta nu a contestat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 98/22.04.2005, prin care a fost sancționată pentru executarea unei construcții - rampă de acces auto la parterul imobilului din B-dul - nr.2, astfel încât apelanta pârâtă nu mai poate invoca apărări pe care nu le-a formulat în termenul prevăzut de lege pentru formularea contestației, apărări ce vizează executarea lucrării de către o altă persoană, SC SA sau tipul de lucrare executat.
Se arată că susținerea potrivit căreia plata amenzii s-a făcut în contul autorului SC SA, este lipsită de relevanță de vreme ce prin procesul verbal de constatare a contravenției este sancționată apelanta pârâtă, iar nu autorul său.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta SC SRL, în dezvoltarea motivelor de recurs arătându-se că lucrările de construire a platformei de acces auto (rampă) sunt finalizate în procent de 100 % și că lucrarea deja finalizată la momentul efectuării controlului, nu putea fi executată de pârâtă.
Prin procesul-verbal nr.1424/18.05.2005, întocmit ca urmare a sesizărilor nr.85/14.04.2005 și nr. 89/25.04.2005, se reține că în perioada februarie-iunie 2004 au fost executate lucrări de reamenajare, subsol, și etaj 1 corp B, pentru funcțiunea de spații de producție pentru produse lactate care au constat în demolarea unor pereți despărțitori și crearea unor noi compartimentări din gips carton și BCA, refacere pardoseli, tencuieli, placări, vopsitorii, precum și crearea de noi accese în momentul efectuării controlului, constatându-se că lucrările respective au fost executate în totalitate.
La momentul întocmirii procesului-verbal nr.98/22.04.2005, rampa exista deja în proporție de 100%, fiind construită de SC SA, lucrările efectuate de pârâtă rezumându-se la revocarea acesteia, conform destinației imobilului, respectiv spațiul comercial, lucrările pentru care nu este nevoie de autorizație de construire. A mai arătat că susținerea instanței potrivit căreia nu s-au mai formulat astfel de apărări, pentru că nu a fost exercitată calea contestației împotriva procesului-verbal de constatare trebuie înlăturată față de dispozițiile art. 37 și art. 40 din OUG nr.2/2001, potrivit cărora proces-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executor fără vreo altă formalitate, ceea ce înseamnă că acțiunea în obligarea recurentei la desființarea construcției obligație de a face - este guvernată de dispozițiile codului d e procedură civilă care statuează modalitatea de desfășurare a procesului civil și nu de regimul restrictiv al unei contestații la executare, unde nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a se combate situația de fapt.
Constatând că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale, recurenta a solicitat să se rețină în cauză incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a învederat de către recurentă că lucrările executate nu au fost lucrări de construire, ci lucrări care nu modifică structura de rezistența, caracteristicile inițiale ale spațiului achiziționat sub aspectul arhitectural al acestuia, invocând faptul că, în conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr. 50/1991, pentru executarea unor astfel de lucrări nu este necesară obținerea autorizației de construire, din toate actele depuse la dosar rezultând că aceasta rampă a existat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în B,-, sector 3.
Prin decizia civilă nr. 1960/21.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL împotriva deciziei civile nr.677/A/22.05.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții -, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 22.04.2005 recurenta-reclamantă a fost sancționată contravențional cu amendă de 20 milioane lei pentru executarea fără autorizație a unei rampe de descărcare a mărfii. Din actele depuse în apel rezultă că, ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv la 18.05.2005. Inspectoratul de Stat în Construcții - a constatat prin procesul verbal-nr.1424 că: "în perioada februarie - iunie 2004 au fost executate lucrări de reamenajare subsol și.1 corp B pentru funcționarea de spații de producție pentru produse.lactate, Aceste lucrări de reamenajare au constat în demolarea unor pereți despărțitori și crearea unor noi compartimentări din ghips carton și BCA, refacere pardoseli, tencuieli, placări, vopsitorii, precum și crearea de noi accese. Aceste reamenajări interioare executate în spațiul deținut de către SC SA, nu au afectat structura de rezistență a clădirii. In momentul efectuării controlului s-a constatat că lucrările respective au fost executate în totalitate.
Delimitarea provizorie între etaje (subsol și parter), în dreptul golurilor de lift existente care face obiectul celei de-a doua sesizări, a fost executată anterior anului 1999, când SC SA a fost privatizată, devenind astfel societate privatizată integral și a avut drept scop evitarea unor accidente nedorite, fiind executată în proporție de 100% de către SC România SRL, în cadrul lucrărilor de amenajare a supermarket-ului, magazin care înglobează și spațiul în cauză (caja vechiului lift de la subsol).
A reținut Curtea că rampa de acces pentru care a fost sancționată reclamanta nu a fost realizată de aceasta, ci de SC SA în baza autorizației de construire nr.13/13.01.2004 și că, la interval de doar o lună, au fost întocmite două documente cu conținut contradictoriu, iar instanța de apel, nu a analizat aceste aspecte, reținând doar formal că instanța de fond a soluționat corect acțiunea, deoarece procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat de pârâtă.
De asemenea, s-au reținut că există aspecte contradictorii în documentele de control în privința lucrării efectuate: construirea unei rampe de acces auto sau efectuarea unei extinderi a unei rampe existentă deja și a societății constructoare SC SA sau SC România SRL, deoarece autorizația de construire nr.13/13.01.2004 a fost eliberată de Primăria Sectorului 3 B pentru executarea lucrărilor de reamenajare subsol și etaj 1 către SC SA, iar împrejurarea că SC România SRL a fost beneficiara acestei construcții nu este de natură a conduce la concluzia că SC România SRL a fost cea care a executat rampa în zona de servitute la parter între anexele (a) și (b) ce nu a fost cuprinsă în tema de arhitectură planurile și elaborate de firma SC de Structură SRL.
SC România SRL a obținut autorizația nr.257/23.03.2005 pentru efectuarea unor lucrări la magazinul agroalimentar cu profil supermarket din- la aproximativ 2 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre SC SA și SC care a fost autentificat sub nr.l560 din 30.05.2003 la BNP B și după ce la 13.01.2004 SC SA fusese deja autorizată să efectueze lucrări de amenajare și reamenajare a clădirii.
Instanța de recurs a reținut că pentru subsolul clădirii din- au fost emise două autorizații de construire, iar pentru stabilirea exactă a datei efectuării lucrărilor la rampa de acces de la parterul supermarket-ului și a caracterului lucrării, în sensul dacă este o lucrare nouă efectuată de SC România SRL după cumpărarea spațiului de la SC SA Ș de la SC Production Distribution Grup SRL, sau este vorba de o reamenajare a acesteia ce include sau nu extinderea este necesară efectuarea unei expertize tehnice construcției ce va analiza toate planurile și documentele care au stat la baza emiterii autorizației de construire.
Curtea de apel a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București pentru a se avea în vedere toate criticile din recurs și apel, după administrarea probei cu expertiză.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr. 45397/-,la data de 15.12.2007.
Prin decizia civilă nr. 1285A/21.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă, reținând următoarele:
Prezentul proces are ca obiect desființarea unor lucrări pentru care apelanta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal nr. 98/22.04.2005, necontestat de aceasta, sub aspectul greșitei rețineri a persoanei care a efectuat lucrările a căror desființare se soli și nici cu privire la legalitatea reținerii efectuării lucrărilor cu nerespectarea prevederilor autorizației de construire nr. 257/2005.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert s-a reținut că rampa de acces ce face obiectul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 98/2005 există dinainte de anul 2004, iar în perioada februarie - aprilie 2005 s-au executat lucrări de reparații la elevația rampei, înlocuindu-se stratul de uzură.
Tribunalul a reținut că instanța de recurs nu a dezlegat în mod obligatoriu probleme de drept, solicitând doar clarificarea situației de fapt cu privire la data realizării rampei de acces pentru care apelanta pârâtă a fost sancționată, precum și cu privire la persoana care a realizat construcțiile ce nu sunt prevăzute de autorizația de construire nr. 257/23.03.2005.
Astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 potrivit căruia în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b)desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Prin raportul de expertiză dispus în cauză, tribunalul a reținut că prin autorizația de construire nr. 257/2005 a fost autorizată executarea unor lucrări de construire pentru,Magazin cu profil Supermarket". Se arată prin același raport de expertiză că autorizația de construire mai sus amintită. descrie spațiile funcționale ale supermarketului, la parter prevăzându-se spații recepție marfă. Tribunalul reține însă că în procesul verbal de contravenție se reține efectuarea în proporție de 100% a unei rampe de acces, iar descrierea spațiilor funcționale de la parterul supermarketului nu prevede existența unei astfel de rampe de acces.
Chiar și într-o atare situație, în care cele reținute în procesul verbal de sancționare a contravenției prevăzute de art. 26 alin litera b din Legea nr. 50/1991 nu erau conforme cu realitatea, pe fondul contravenției reținute sau cu privire la calitatea de constructor a pârâtului, contravenientul avea posibilitatea, conform art. 32 din OG nr. 2/2001 (împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia) să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
Astfel, Tribunalul a constatat că în cadrul acțiunii prevăzută de art. 31 din Legea nr. 50/1991, tribunalul, ca și instanța de fond, de altfel, nu analizează dacă s-a săvârșit o contravenție sau calitatea de contravenient, ci doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 28 alin 3 din Legea nr. 50/1991 potrivit căruia măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Astfel, cu privire la motivul de apel potrivit căreia apelantul pârât invocă lipsa calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că acesta este neîntemeiat, chiar dacă s-ar reține concluziile raportului de expertiză, în sensul că lucrările pentru care s-a dispus sancționarea contravențională a pârâtului sunt anterioare dobândirii dreptului de proprietate de către acesta, având în vedere că acesta are calitate procesuală pasivă într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, fiind persoana sancționată contravențional, care a semnat și primit procesul verbal de contravenție și care, prin neatacarea acestuia și-a însușit obligația de a aduce la îndeplinire cele reținute în procesul verbal, sub aspectul intrării în legalitate.
În ceea ce privește motivele de apel prin care se invocă inexistența contravenției, respectiv efectuarea de lucrări fără autorizație, tribunalul nu le-a reținut, acestea fiind motive ce vizează existența și întinderea contravenției, situație de fapt ce putea fi analizată doar în cadrul plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, reținând totodată și starea de fapt rezultată din raportul de expertiză pe care instanța de recurs l-a apreciat necesar și pe care tribunalul l-a dispus în condițiile art. 315 Cod procedură civilă, astfel că analizând fondul apelului, în condițiile art. 296 Cod procedură civilă, a constatat că acesta este nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.1285A/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a declarat recurs pârâta COM, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de Inspectoratul de Stat în Construcții -, ca fiind vădit nefondată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a făcut o gravă eroare de judecată atunci când a interpretat ca dovadă deplină a vinovăției sale a fost făcută în mod indubitabil prin simplul fapt al neatacării procesului-verbal de constatare a contravenției, dar a încălcat și în mod flagrant legea, neținând seama de dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, față de care dezlegările de drept aduse de către instanța de control judiciar sunt obligatorii pentru judecătorii fondului dreptului, în apel.
Mai arată că instanța de recurs a dezlegat probleme de drept in cauza, apreciind că, nu se poate rezolva "formal" litigiul, prin simplul enunț al faptului că recurenta avea posibilitatea să conteste procesul - verbal de stabilire și sancționare a contravenției, iar dacă nu a făcut-o, înseamnă că au fost stabilite vinovăția și fapta ilicită; dispunând efectuarea în cauză a unei expertize, instanța de control judiciar a stabilit - cu caracter obligatoriu pentru instanța de apel - că în cauză are relevanță data efectuării lucrărilor la rampa de acces și caracterul acestora, în sensul că este esențial să se stabilească dacă este o lucrare nouă, efectuată de SC COM SRL, sau este vorba doar de o reamenajare a rampei existente;
Instanța de control judiciar a arătat că trebuie examinat cu atenție dacă lucrările reclamate ca fiind efectuate în afara autorizației au fost dintre acelea care presupuneau în mod obligatoriu existența autorizației, sau, dimpotrivă, erau lucrări de renovare, realizate conform destinației imobilului.
Prin urmare, instanța de trimitere trebuia să se conformeze asupra celor dispuse de către instanța de control judiciar și care implicau soluționarea litigiului.
Mai arată, de asemenea că, neconformarea față de dispozițiile instanței de recurs atrage casarea hotărârii pronunțate în asemenea condiții, pentru încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, precum și că aceasta fiind obligată să se conformeze și tuturor îndrumărilor date de instanța de control judiciar în ceea ce privește administrarea de probe, examinarea unora dintre apărări, pentru corecta soluționare a situației de fapt, deoarece aceste "îndrumări" sunt de esența atribuțiilor ce revin instanței de control judiciar, astfel încât la rejudecare, instanța era obligată să le dea urmare, ele fiind menite să asigure a corectă soluționare a litigiului.
A învederat recurenta că, prin pronunțarea deciziei de casare nr. 1960/21.11.2007,judecată ca instanță de control judiciar a respins tocmai o astfel de opinie, apreciind că pentru lămurirea aspectelor cauzei, trebuie coroborate mai multe probe, inclusiv efectuarea unei expertize pentru a se constata daca aceasta rampa de acces exista, a fost construită sau numai reamenajată.
Din aceasta perspectivă, dispunând efectuarea de probe noi, rezultă în mod indubitabil că instanța de recurs a decis cu putere obligatorie pentru instanța de trimitere, că nu se poate tranșa litigiul numai pe baza celor reținute în procesul - verbal de constatare a contravenției.
Mai arată că instanța de apel a trecut din nou peste dispozițiile instanței de control judiciar, care a decis cu putere obligatorie pentru instanța de apel că acțiunea în obligarea recurentei la desființarea construcției este guvernată de dispozițiile codului d e procedura civilă, și nu de regimul restrictiv al unei contestații la executare, unde nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a se combate aceasta situație de fapt.
Așadar, instanța de recurs a stabilit că în cadrul unei astfel de acțiuni, de obligare la aplicarea măsurii desființării construcției edificate în lipsa autorizației de construire, probatoriul nu este limitat, instanța urmând să analizeze toate apărările părților, iar nu să se limiteze la aplicarea unui text de lege, respectiv la verificarea cerințelor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991.
Analizând actele, dar făcând și constatări proprii în teren, expertul specialist desemnat în cauză, arată, în raportul de expertiză, că rampa de acces auto exista dinainte de anul 2004, iar în perioada februarie - aprilie 2005 s-au executat lucrări de reparații la elevația rampei și s-a înlocuit stratul de uzură al platformei, acestea fiind efectuate de către recurenta-pârâtă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Soluția consacrată de art.315 alin.1 Cod procedură civilă decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, iar modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept în condițiile determinate de instanța de recurs este obligatorie pentru judecătorul fondului, iar instanța investită cu rejudecarea cauzei nu poate să refuze o asemenea interpretare.
Instanța care rejudecă are deplină putere de apreciere cu privire la stabilirea situației de fapt, însă în această privință libertatea de apreciere nu este una absolută și discreționară.
Este corectă susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia, instanța de apel nu era ținută în mod obligatoriu de concluziile expertizei tehnice, însă această probă științifică (dispusă de instanța de recurs) trebuia analizată prin raportare la toate celelalte probatorii, instanța având obligația de a argumenta motivele pentru care nu a dat eficiență concluziilor acesteia.
Instanța de apel a fost investită cu rejudecarea apelului prin decizia nr.1960/21.11.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin care s-a statuat, cu putere obligatorie, așa cum prevăd dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, că este necesară administrarea probei cu expertiză în construcții pentru stabilirea exactă a datei efectuării și caracterului lucrărilor la rampă, în sensul de a se arăta dacă este o lucrare nouă sau una reamenajată ce închide sau nu extinderea.
De asemenea, decizia de casare a stabilit că nu se poate reține vinovăția recurentului numai prin faptul neatacării procesului verbal de contravenție, ci trebuie examinate probatoriile pentru a se stabili dacă lucrările efectuate în afara autorizației sunt dintre acelea care presupuneau existența autorizației sau erau lucrări de renovare, realizate conform destinației imobilului.
Obligația pe care instanța de apel nu a respectat-o atunci când a soluționat cauza prin decizia recurată, este aceea că nu a clarificat aspectele deduse judecății prin raportare la întregul probatoriu administrat în cauză, inclusiv expertiza în construcții dispusă prin decizia de casare.
Curtea a constatat că instanța investită cu rejudecarea apelului a respectat doar în parte dispozițiile din decizia de casare, în sensul că s-a limitat în administrarea probei cu expertiză tehnică în construcții, însă atunci când a analizat probatoriul administrat în cauză, în scopul înlăturării contradicțiilor rezultate cu privire la data și caracterul lucrărilor, precum și a celor rezultate din documentele de control în privința lucrării executate, se limitează doar la a menționa că situația de fapt putea fi analizată doar în cadrul plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, menționând formal că "a reținut totodată și starea de fapt rezultată din raportul de expertiză pe care instanța de recurs l-a apreciat necesar".
Nemotivarea este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, fiind incident motivul de nulitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă în modalitatea de soluționare a apelului, Curtea apreciază că au fost încălcate dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă care arată că hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au condus la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză tehnică constructor, probă a cărei administrare a fost apreciată ca necesară de instanța de casare pentru elucidarea aspectelor controversate ce rezultă din analiza celorlalte probatorii, devine imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității hotărârii, neputându-se exercita controlul judiciar.
Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului și, urmare a casării deciziei pronunțate de Tribunalul București, se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să se conformeze îndrumărilor obligatorii date prin decizia nr.1960/21.11.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă COM (fostă ), împotriva deciziei civile nr. 1285 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. / 2 ex./30.09.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3. - Civ. -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
