Obligație de a face. Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--29.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1191/
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ împotriva deciziei civile nr. 190/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G, pentru obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamantul intimat, domnul avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 19.11.2009, concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar extrasul CF 1569, concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea acestuia, conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Arad, reclamantul Gas olicitat ca instanța, prin hotărârea ce va da să oblige pârâta Ortodoxă Română la încheierea contractului de închiriere între părți, în caz de opunere urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de închiriere.
În motivare, a arătat că în cursul anului 2006 formulat o cerere de închiriere privitoare la imobilul situat în nr. 259( fost 38), jud. A, înscris în CF nr. 1569/, nr. top. 350-351/a, imobil compus din intravilan și casă în suprafată totală de 5755 mp, imobil care este proprietatea pârâtei.
Cererea de închiriere a imobilului a fost supusă aprobării Consiliului l Ortodox Român; la data de 27.08.2006 acesta a aprobat închirierea pe o perioadă de 25 de ani stabilind totodată și o chirie lunară de 50 Euro, chirie care în prima fază urma să fie compensată cu investiția pe care urma să o realizeze reclamantul pentru a dezafecta imobilul și a-l face util pentru realizarea obiectului închirierii, iar după compensarea investiției urma să se recalculeze chiria pentru a plăti în continuare până la împlinirea termenului de închiriere de 25 de ani.
Reclamantul a învederat că la data preluării imobilului, acesta se afla într-o stare avansată de degradare ( subsolul complet inundat, igrasie în toată clădirea, scări de acces inexistente în subsol, tencuiala cazuta, lipsă grupuri sanitare, lipsă apă, etc), investind aproximativ 20.000 euro.
De la data aprobării închirierii și până în prezent contractul de închiriere nu s-a mai semnat, deși în repetate rânduri a solicitat acest lucru.
În aceste condiții, reclamantul a solicitat concesinarea pe o perioadă de 49 de ani datorită faptului că investiția ce trebuia realizata depăsea cu mult aștepările sale, iar compensarea chiriei cu investiția ar depăși termenul de închiriere de 25 de ani.
Solicitarea nu a fost acceptată de către Consilul l, care a făcut o ofertă de vânzare a imobilului, ofertă la care reclamatul arată că a răspuns pozitiv.
În ultima ședință Consiliului Parohiei din data de 25.05.2008, a fost supusă aprobării oferta sa de cumpărare care a fost și aprobată în unanimitate cu un procent de 100 din cei prezenți ( respectiv 90 % dintre membrii consiliului), însă după terminarea ședinței de consiliu, unul dintre consilieri a luat legătura cu o terță persoană pe nume care în numele fiului său a oferit același preț, plus investiția.
Prin sentința civilă nr. 8564/17.11.2008, Judecătoria Arada respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că părțile au purtat discuții privind vânzarea imobilului, reclamantul manifestându-și în mod expres voința în acest sens, conform cererii din data de 04.10.2007.
Ulterior, în anul 2008, între părți au continuat discuțiile privind vânzarea, acestea stabilind de comun acord prețul vânzării la suma de 50.000 euro, fără investițiile efectuate la imobil.
Astfel, la data de 20.05.2008 reclamantul a comunicat pârâtei faptul că este de acord cu prețul stabilit de 50.000 euro, solicitând însă ca acest preț să fie plătit în 3 ani, lucru care nu a fost acceptat de către consiliul l.
La data de 29.05.2008, reclamantul a revenit cu o adresă la pârâtă în care arată faptul că este de acord cu prețul stabilit pentru imobil, solicitând însă să fie achitat în termen de 1 an de zile.
În drept, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 942 Cod civil, conform cărora "Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic".
În speță, din adresele menționate mai sus, a rezultat că părțile intenționau, au purtat tratative privind încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nicidecum de închiriere; or, ceea ce reprezintă factorul esențial al contractului este acordul de voință al părților, voința lor juridică, în acest sens fiind incident principiul libertății de voință.
Astfel, în lipsa acordului părților privind natura juridică a contractului în sens de "negotium iuris" nu se poate discuta despre existența unui raport juridic obligațional între acestea în sensul solicitat de reclamant, nu se poate pune în discuție obligativitatea acestuia, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1073 și 1077 cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în esență neobservarea probelor din care a rezultat existența acordului de voință intervenit între părți în sensul închirierii imobilului.
Prin decizia civilă nr. 190/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, apelul a fost admis cu consecința schimbării în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prima instanță a făcut o greșită apreciere probelor, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1073 și 1077 cod civil, că nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.1410, 1411, 1416 din Codul civil, privind contractul de locațiune.
După repetatele negocieri între părți, privind vânzarea-cumpărarea, concesionarea, eșuate, reclamantul a solicitat ca urmare a investițiilor făcute de el la imobilul proprietatea pârâtei, închirierea imobilului pe o perioadă de 25 de ani, cu o chirie lunară de 25 euro. Din procesul verbal din data de 27.08.2006 rezultă că Consiliul l Ortodox, județul Aaa probat închirierea imobilului reclamantului, pe o perioadă de 25 de ani, cu o chirie lunară de 50 euro, iar, în contul chiriei, reclamantul se obligă să execute "reparația capitală a clădirii, începând cu acoperișul și terminând cu fundația, plus va repara pereții interiori ai pivniței". Potrivit art.1410, 1411, 1416 din Codul civil, contractul de locațiune este un contract consensual, iar forma scrisă este necesară ad probationem. Realizarea consimțământului la închiriere este consemnată și probată prin procesul verbal din data de 27.08.2006 al Consiliului l Ortodox, județul A, din care rezultă date privind părțile contractante, obiectul contractului de închiriere, durata și cuantumul chiriei. Refuzul nejustificat al pârâtei de a participa la consemnarea în scris a contractului de închiriere și semnarea acestuia, pentru probațiune, face aplicabile dispozițiile art.1073 și 1077 cod civil, privind obligația de a face.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
În motivare a invocat greșita interpretare a probelor administrate în cauză din care rezultă că inițial părțile au purtat discuții privind închirierea, apoi concesionarea și, în fine, vânzarea imobilului, consimțământul dat privind închirierea fiind astfel revocat mutual în condițiile art. 969 al. 2 Cod civil; a redat istoricul negocierilor și acordurilor ce au avut loc între părți.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza dispozițiilor art. 306 al.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În ședința din 27.08.2006 a Consiliului l Ortodox s-a hotărât închirierea imobilului către reclamant, stabilindu-se perioada contractului, cuantumul chiriei și, totodată, obligațiile ce revin locatarului.
Din procesul verbal nr. 11/2006 în care aceste împrejurări au fost consemnate rezultă că " va încheia un contract de închiriere cu dl. autentificat la notariat" (fila 29 dosar Tribunal).
În baza acestei hotărâri, pârâta se adresează către cu solicitarea ca destinatarul cererii să procedeze la trecerea contractului de furnizare a energiei electrice "pe numele chiriașului respectiv Dl. Gh. " (fila 7 dosar apel).
Cererea face referire la încheierea contractului de închiriere și la termenul stabilit.
În consecință, cum în mod corect a reținut instanța de apel, convenția părților în sensul art. 969 al. 1 cod civil a fost aceea de a proceda la închirierea de pârâtă către reclamant a imobilului identificat, perioada și chiria fiind convenite așa cum expres rezultă din actele sus-menționate și necontestate în cauză. Contractul de locațiune fiind consensual, iar consensul realizându-se potrivit considerentelor mai sus-arătate, dovada convenției părților rezultă atât din actele sus-citate, cât și din împrejurarea că imobilul a fost predat reclamantului (aspect necontestat în cauză).
Instanța de apel a reținut că anterior închirierii părțile au purtat negocieri cu privire la concesionarea și vânzarea bunului.
Este adevărat că negocierile s-au purtat ulterior, insă această împrejurare nu este de natură a conduce la modificarea deciziei recurate.
Astfel, aceste negocieri au început prin cererea de concesionare adresată la 6.09.2007 de reclamant pârâtei (fila 8 dosar fond) și s-au încheiat cu acceptarea de către acesta- în urma unor schimburi de adrese între părți- a ofertei de vânzare din 28.05.2008 făcută de pârâtă (filele 14,15 dosar fond).
Raportat la aceste înscrisuri, instanța reține că, prin adresa din 28.05.2008 pârâta, după ce se arată de acord cu suma de 50.000 euro plătibilă într-un an, precizează că aceeași sumă a mai fost oferită și de către altă persoană și îi solicită reclamantului să propună o altă sumă, în caz contrar urmând să se procedeze la licitație.
Ca răspuns, reclamantul se arată de acord cu aceeași suma de 50.000 euro.
Se observă că este discutabil dacă ultimele două manifestări de voință ale părților s-au întâlnit în sensul perfectării contractului de vânzare- cumpărare, în condițiile în care pârâtul nu a oferit o sumă mai mare și nici reclamanta nu s-a arătat de acord cu încheierea contractului de vânzare- cumpărare pentru această sumă fără a proceda la scoaterea la licitație a imobilului.
În situația în care manifestarea de voință a pârâtei ar fi fost neechivocă în sensul vânzării imobilului către reclamant în mod direct la ultimul preț oferit de acesta, nimic nu ar fi împiedicat-o- această posibilitate având-o și în prezent- să procedeze la încheierea contractului de vânzare- cumpărare sau, în caz de opunere a reclamantului, să se adreseze instanței cu o cerere de obligare a acestuia în acest sens.
În consecință, negocierile purtate între părți ulterior închirierii nu au avut ca efect revocarea tacită a convenției în condițiile art. 969 al. 2 Cod civil, astfel că manifestarea de voință a părților în sensul stabilirii de raporturi juridice specifice locațiunii este valabilă și producătoare de efecte juridice.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art.304 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ împotriva deciziei civile nr. 190/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ împotriva deciziei civile nr. 190/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 26.11.2009;
Tehnored. - 09.12.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători: Foare;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
