Obligație de a face. Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1202/R/2009 | |
Ședința publică din 13 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 3/A din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având caobiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul-recurent depune la dosar dovada achitării texei judiciare de timbru și timbrul judiciar, aferente recursului, acesta fiind astfel legal timbrat și un bilet de călătorie cu care înțelege să justifice cheltuielile de transport la instanță.
Curtea, din oficiu,în baza art.137 alin.(1) coroborat cu art.301 pr.civ. pune în discuția reclamantului-recurent excepția tardivității recursului, având în vedere că decizia recurată i-a fost comunicată la data de 27 februarie 2009, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 12 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat doar la data de 17 martie 2009, depășindu-se astfel termenul legal de 15 zile libere de la comunicare.
Reclamantul-recurent, având cuvântul asupra excepției, susține recursul așa cum a fost formulat în scris și arată că lasă soluția asupra excepției la aprecierea instanței. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 14 lei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.751 din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei Beclean, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâtului.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 770 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile sunt vecini, grădinile aferente caselor acestora de locuit, situate la nr.298 și nr.295 din localitatea, sunt delimitate doar de un gard despărțitor.
Pârâtul și-a amplasat șapte stupi cu urdinișul orientat spre grădina lui, la cca 3-3,10 m, astfel că zborul albinelor nu-i afectează grădina reclamantului, aspect ce a rezultat din declarația martorului. În schimb, martora, a declarat că i-a văzut pe reclamant și pe ginerele acestuia, prezentând tumefieri în zona feței, despre care aceștia afirmau că provin de la înțepăturile produse de albinele pârâtului. Aceeași martoră, a învederat instanței că fetița ei obișnuiește să se joace cu nepoatele reclamantului în curtea acestuia, fără să fi fost înțepate vreodată de albine.
Ceilalți martori audiați în cauză, au aflat despre înțepăturile produse de albine, numai din discuțiile purtate cu reclamantul și cu ginerele acestuia.
Prejudiciul cauzat reclamantului și membrilor familiei acestuia, constând în înțepăturile albinelor, nu este în măsură să antreneze răspunderea civilă delictuală a pârâtului, cât timp celelalte condiții nu sunt întrunite în mod cumulativ, conform art.998 civ.
Prin decizia civilă nr.3/A din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.751 din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei Beclean.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că probele administrate în cauză au relevat fpatul că în satul, în care locuiesc părțile din proces, mai multe persoane se ocupă cu apicultura, având instalate lăzi de stupi în grădinile acestora, proprietate particulară. Așa fiind, și pârâtul și-a instalat în grădina lui șapte stupi, la o distanță de cca 3 m față de gardul care desparte proprietatea acestuia, de proprietatea reclamantului.
Martorii audiați în cauză, au declarat că în cursul anului 2007, i-au văzut pe reclamant și pe ginerele acestuia prezentând umflături în zona feței și afirmând că au fost înțepați de albinele pârâtului. Aceiași martori au mai declarat că albinele zboară la distanțe de până la 5 km, astfel că mutarea lor la cca 200-300 m de casa reclamantului, nu îi conferă acestuia nicio garanție că va fi eliminat deranjul cauzat de înțepăturile albinelor. Martora, a relatat că inconvenientele cauzate de albine sunt pur întâmplătoare, întrucât stupii pârâtului sunt amplasați la o distanță de cca 16-17 m de curtea casei reclamantului, unde fetița martorei se joacă frecvent cu nepoatele reclamantului, dar nu a fost înțepată niciodată de albine, cauza reală a neînțelegerilor dintre părți fiind scurgerea apelor de pe terenul reclamantului, pe cel al pârâtului.
La rândul său, martorul, care este expert judiciar în apicultură-horticultură, a confirmat că albinele nu constituie un pericol pentru reclamant, care putea fi înțepat fie de albinele pârâtului, fie de ale altor localnici, deoarece ele nu culeg mai aproape de 50-100 m de stup, iar mirosul îl sesizează de la o distanță de 2 m sau mai mică. Martorul a arătat că soluția ar fi ridicarea unui gard înfundat, între proprietățile părților, astfel ca albinele să nu poată pătrunde prin el, dar reclamantul nu a formulat și un asemenea capăt de cerere, ci a solicitat doar mutarea stupilor.
Din această stare de fapt, instanța de apel a reținut că exercitarea de către pârât a dreptului său de proprietate asupra terenului aferent casei sale de locuit, a adus atingere, chiar neintenționată dreptului reclamantului, însă această afectare nu este una serioasă și suficient de importantă, ca să justifice luarea măsurii pretinse prin acțiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că instanțele care au judecat cazul, au analizat numai partea că stupii sunt amplasați pe terenul lui, dar că reclamantul nu a pretins daune materiale pe anii 2007-2008, dacă nu a putut recolta nici atât cât a semănat, deoarece nu a putut lucra pământul numai seara, căci ziua îl atacau albinele pârâtului, iar acum el recoltează, în timp ce reclamantul îi plătește cheltuieli de judecată.
Martorul a declarat că este necesară construirea unui gard înfundat de cca 2.500-3.000 mm înălțime, iar reclamantul a solicitat ca gardul să aibă înălțimea de 5.000 mm și să fie amplasat pe latura de nord și pe cea de răsărit.
Intimatul legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este tardiv.
Decizia Tribunalului Bistrița -N, nr.3/A din 22 ianuarie 2009, i s-a comunicat reclamantului, la data de 27 februarie 2009, acesta semnând personal de primire, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la 12, dos.apel.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, înregistrat la data de 17.03.2009 la registratura Tribunalului Bistrița -N, aspect ce reiese din ștampila cu nr.de înregistrare aplicată pe declarația de recurs, 2 dosarul curții de apel.
Potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acesta este un termen legal, imperativ, ce se calculează pe zile libere.
Cum în speță decizia tribunalului i s-a comunicat reclamantului la data de 27 februarie 2009, acesta semnând personal de primire, ultima zi pentru înregistrarea declarației de recurs în termen era data de 15 martie 2009, dar întrucât era duminică, termenul s-a prorogat până pe data de 16 martie 2009, care a fost o zi de luni, însă reclamantul și-a înregistrat recursul abia pe data de 17 februarie 2009.
Având în vedere că reclamantul nu a invocat că ar fi fost împiedicat din cauza vreunei împrejurări mai presus de voința lui să declare recursul în termenul legal imperativ de 15 zile libere de la comunicarea deciziei tribunalului și nici nu a solicitat repunerea lui în termen, curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului.
Așa fiind, în baza art.137 alin. (1) coroborat cu art.301 pr.civ. curtea urmează să respingă recursul reclamantului ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.3/A din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- - TARȚA
Red.DT:15.05.2009
Dact.CA: 20.05.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
