Obligație de a face. Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1211
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC. ENERGERIC SA,împotriva deciziei civile nr.210 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC. SA, lipsind intimata reclamantă și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a depus chitanța nr. 4185/26.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral, motivele de recurs, precizând că acestea se încadrează în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod. proc. civ. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1463 din 04.03.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții SC Energetic SA și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligată pârâta SC Energetic să reconstruiască pentru reclamantă gospodăria, în aceeași componență cu cea deținută pe raza comunei, sat, jud. G, sub rezerva predării celei vechi către pârâtă, după reconstruire și la daune cominatorii pe zi de întârziere în cuantum de 50 lei/zi, începând cu prima zi după trecerea unui an de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 1707 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, fiind respinsă cererea pentru plata uzufructului.
A fost respinsă cererea împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta este proprietara unei gospodării și a unui teren aflate în comuna, sat, în vecinătatea depozitului de cărbune al pârâtei CE și că în anul 1985 o parte din gospodăriile aflate în apropierea depozitului de cărbune au fost strămutate, dovada proprietății fiind făcută prin titlul de proprietate -/2003.
S-a reținut din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert că terenul în litigiu are destinația de curți construcții, fânețe, plantație de pomi și de de vie și este situat la cca. 20m de depozitul de cărbune al pârâtei, fără a fi afectat fizic de obiective de investiții ale pârâtei, iar din raportul de expertiză întocmit de expertul G că zona în care se află locuința reclamantei este afectată de reziduuri de cărbune, rezultate din activitatea de manipulare a cărbunelui în depozit, iar valorile înregistrate în ultima perioadă au depășit de cca. 2 ori concentrația maximă admisă și că depozitul de reziduuri solide se află situat sub limita minimă de 1000 prevăzută prin Ordinul 536/1997 al Ministerului Sănătății,particulele de inspirate afectând sănătatea locuitorilor din zonă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC. Energetic SA considerând-o nelegală.
Prin motivele de apel a susținut că obiectul cererii îl reprezintă obligația de a face care își are izvorul într-un raport juridic contractual, ceea ce nu este cazul în litigiul dedus judecății; că nu există un temei legal pentru ca unitatea să fie obligată la strămutarea locuinței reclamanților, că nu există raport juridic între reclamant și societate prin care să fie asumate drepturi și obligații sau care să aibă ca obiect strămutarea gospodăriei reclamantului și că aceasta poate fi cerută în baza unei convenții încheiată între părți sau în baza unei declarări de utilitate publică în condițiile 33/1994.
A mai susținut apelanta că solicitarea reclamantului de a fi reconstituit imobilul de locuit într-o altă zonă presupune în realitate o obligație de expropriere a acestuia, reglementată de 33/1994.
A considerat contradictorie motivarea instanței, în sensul că s-a reținut pe de o parte ca temei juridic al obligației Decretul de expropriere nr. 180/1985, iar pe de altă parte că imobilul nu a fost expropriat niciodată.
A mai susținut apelanta că, prin decretul de expropriere nu s-a prevăzut obligația societății de a reconstitui gospodăria reclamantului pe un alt amplasament.
A apreciat subiective concluziile expertizei de mediu subliniind că prin cererea de chemare în judecată nu s-au invocat prejudicii cu privire la imobil, ci numai cu privire la starea de sănătate.
O altă critică a vizat stabilirea daunelor cominatorii, apelanta susținând că acestea se aplică numai când refuzul debitorului de a executa obligația este clar exprimat.
Prin decizia civilă nr. 210/11 iunie 2009, Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.1463 din 04.03.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut, referitor la cadrul juridic, că acesta este stabilit prin acțiunea introductivă de către instanță și de către reclamant, respectiv, reținerea instanței de fond a admisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, nu excede cauzei dedusă judecății, ci, dimpotrivă, se circumscrie scopului urmărit de către părți și împrejurărilor ce atrag aplicarea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Referitor la întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale care se referă la existența faptei prejudiciabile săvârșite cu vinovăție de către persoana chemată în judecată și la legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul produs reclamantului, instanța de fond a făcut o analiză corectă a probatoriului administrat în cauză.
În acest context s-a avut în vedere faptul că activitatea desfășurată de societatea pârâtă nu respectă dispozițiile legale referitoare la asigurarea unui prag legal minim al indicilor de poluare admisibili, că ploile acide în concentrația de cărbune din atmosferă afectează într-un mod grav starea de sănătate a comunității din zonă, inclusiv pe cea a reclamantei.
Instanța de apel a considerat că prejudicierea reclamantei este evidentă, iar în ceea ce privește modalitatea de reparare a prejudiciului aceasta poate fi concretizată în necesitatea strămutării locuinței nu pentru că a avut de suferit construcția ci, pentru că, raportat la locul situării ei, nu prezintă nici un fel de siguranță pentru viața reclamantei fiind evidente condițiile de afectare gravă a stării de sănătate a reclamantei.
Referitor la obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția instanței de fond care a avut în vedere riscul ca pârâta să întârzie în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs societatea pârâtă SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Este criticată soluția celor două instanțe sub aspectul stabilirii obiectului cererii introductive, recurentul considerând totodată că în mod eronat s-a reținut că este admisibilă acțiunea privind obligația de a face întrucât nu există nici un temei legal pentru care unitatea pârâtă să fie obligată la strămutarea locuinței reclamanților, ca urmare a faptului că, nu există nici un raport juridic între reclamantă și pârâtă prin care să fie asumate drepturi și obligații sau care să aibă ca obiect solicitarea reclamantului, fiind invocate dispozițiile art. 942 Cod civil.
Faptul că instanțele nu au avut în vedere că solicitarea reclamantului de a i se reconstitui imobilul de locuit într-o altă zonă presupune în realitate o obligație de expropriere a acestuia, procedura de expropriere fiind reglementată de Legea 33/1994, neaplicabilă în această situație.
În aceste condiții reclamantul ar fi putut, cel mult, să solicite despăgubiri ce reprezintă sumele necesare readucerii gospodăriei în starea inițială amplasării depozitului de cărbune sau pentru întreținerea stării de sănătate și nicidecum obligarea la reconstrucția întregii gospodării pe un alt amplasament.
În mod greșit, instanțele de fond și apel au obligat societatea pârâtă la plata daunelor cominatorii având în vedere că acestea reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului să execute în natură obligația asumată ori stabilită în sarcina sa și nu au nici o legătură cu prejudiciul produs datorită neexecutării obligației de către debitor.
Examinând legalitatea deciziei civile, prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 Cod pr. civ. temeiul juridic indicat de parte în acțiune nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, tocmai în exercitarea rolului său activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de către reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare ]n judecat[ reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i reconstruiască gospodăria sa compusă din casă și anexe pe un alt teren situat într-o zonă nepoluată invocând în susținerea pretențiilor sale atât Decretul de expropriere nr.180/1985, prin care s-a dispus exproprierea locuințelor din zonă, cât și răspunderea pârâtei, ca poluator, pentru daunele produse prin exercitarea activității specifice și obligația de a restabili situația anterioară, în scopul respectării dreptului la viață, la sănătate al reclamantului și familiei sale.
Prin decretul susmenționat s-a dispus exproprierea terenurilor în suprafață totală de 28.177. și a construcțiilor în suprafață de 2631. în vederea măririi capacității de depozitare a lignitului și realizării zidului de sprijin la 2 vest a depozitului de cărbune de la Centrala.
Actul de expropriere nu a prevăzut obligația expropriatorului sau a beneficiarului exproprierii de a strămuta gospodăriile preluate astfel că decretul nu poate reprezenta izvorul obligației de reconstituire a gospodăriei reclamantului pe un alt amplasament și nici instanțele de fond nu au reținut astfel de efecte ale decretului.
Instanțele au reținut însă, pe baza expertizei de mediu efectuată în cauză dar și a înscrisurilor Gărzii Naționale de mediu că zona, în care se află gospodăria reclamantei este grav afectată de praful de cărbune rezultat din activitatea de manipulare a cărbunelui în depozit, că în aer se emană pulberi și noxe din volatilele masei carbonifere și oxizi de carbon, de sulf în cazurile de autoaprindere provoacă prejudicii sănătății locuitorilor la care se adaugă disconfortul provocat de nivelul de zgomot industrial ridicat cât și efectul pulberilor de de termocentrală, a gazelor toxice și noxelor emise de coșurile grupurilor termoenergetice rezultate din combustia cărbunilor care provoacă pneumoconioze, ce evoluează în silicoze cancerigene, datorită conținutului preponderent de siliciu. și că valorile înregistrate atestă depășirea limitelor de poluare legal admise,
Expertiza a constatat și efectele ploilor acide care se formează din interacțiunea oxigenului de sulf și a oxizilor de azot cu vaporii de apă din atmosferă asupra vegetației.
Pe baza celorlalte probe administrate a reținut instanța că depozitul de cărbune este amplasat la o distanță de 30 de locuința reclamantei și că deși prevăzută în listele decretului de expropriere gospodăria reclamantei nu a fost preluată în fapt.
Situația creată ca urmare a desfășurării activității specifice a pârâtei în proximitatea zonei de locuințe în care se află și gospodăria reclamantei, activitate prin care se degajă continuu cantități considerabile de pulberi de cărbune și noxe ce au ca efect modificarea cadrului într-un mediu impropriu locuirii, punând în pericol viața și sănătatea locuitorilor constituie izvorul răspunderii în calitate de poluator.
Chiar dacă în cererea introductivă nu este invocată în mod expres răspunderea poluatorului, termenii în care aceasta este redactată indică în mod cert faptul juridic ce reprezintă temeiul răspunderii pârâtei, prin prezentarea în mod concret și explicit a împrejurărilor de fapt.
Potrivit dispozițiilor art.94 lit.i din OUG 195/2005, privind protecția mediului, modificată prin Legea 265/006 de aprobare a ordonanței, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop acestea suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură măsurile produse de aceștia, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului potrivit principiului " poluatorul plătește"
Actul normativ menționat definește prejudiciul ca efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluare, prevăzând în art 95 că răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.
Din această reglementare rezultă cu certitudine obligația legală ce revine poluatorului de a repara prejudiciul cauzat, în principal, prin restabilirea situației anterioare.
În cauză modalitatea de restabilire a situației anterioare nu se poate realiza decât prin reconstruirea gospodăriei reclamantului pe un alt amplasament, în afara zonei supusă poluării.
Această concluzie se impune și în raport de jurisprudența CEDO în privința respectării dreptului garantat de art. 8 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, indicând în acest sens hotărârile date în cauza Tătar contra României și în cauza Brândușe contra României.
Prin urmare nu se poate reține nelegalitatea deciziei în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Decizia nu cuprinde considerente contradictorii.
Instanța de apel reținut în esență că legislația în materie de expropriere nu poate fi invocată și nici aplicată în speță, deoarece nu cuprinde reglementări care să se regăsească în situația dată.
Chiar dacă gospodăria autorului reclamantei a figurat în Decretul de expropriere din 25 iunie 1985, aceasta a fost păstrată de către autor și reclamantă, iar ulterior, prin reconstituirea dreptului de proprietate, a fost recunoscut pentru suprafața de teren menționată în titlul de proprietate pe care se află amplasate și construcția ce reprezintă locuința și gospodăria acesteia.
Fiind astfel dovedită calitatea procesuală activă a reclamantei în cauză și, respectiv, prejudiciul suferit de aceasta, în mod corect s-a apreciat întemeiată cererea acesteia.
Având în vedere aceste considerente, coroborate cu dispozițiile art. 3121Cod pr. civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC. ENERGERIC SA,împotriva deciziei civile nr.210 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./25.11.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
