Obligație de a face. Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVIL ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1213
Ședința public de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr.503 din 02 iulie 2009 pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, au rspuns recurenții reclamanți personal, personal și asistați de avocat care reprezint și pe recurenții reclamanți, și - lipsind intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care a învederat netimbrarea recursului cu 4 lei tax judiciar de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, dup care:
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a depus chitanța nr. --299-0090 din 26.10.2009 și timbru judiciar de lei pentru a face dovada achitrii taxei judiciare de timbru.
A depus un set de înscrisuri, în copii, respectiv: act adițional la procesul verbal din 11.06.2007 de L C nr. 566/01.02.2008, certificat de nomenclatur-/13.03.2007, încheierile de ședințe din 04.05.2009 și 06.04.2009 pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, act adițional la contractul de vânzare cumprare nr. 896/14.03.2007 încheiat la 17.05.2007, contract de vânzare cumprare nr. 896/14.03.2007, raport de expertiz tehnic efectuat de expert efectuat în dosarul nr-, cât și schițele anexate acestui raport.
Interpelat de instanț cu privire la temeiul juridic al acțiunii, aprtorul recurenților reclamanți a precizat c reclamanții au formulat-o în temeiul art.7 din Lg.85/1992 și a hotrârii nr.5/2008 pronunțat de ÎCCJ B, aceasta aflându-se la fila nr.52 din dosarul Tribunalului Dolj.
Constatând c nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut oral motivele scrise, întemeiate în baza art. 304 pct.7 și 9 cod. proc. civ, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii, ca legal și temeinic a sentinței civile, cu acordarea cheltuielilor de judecat pe tot ciclul procesual.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț:
La data de 26.01.2006, reclamanții, a și - au chemat în judecat pârâții C și Consiliul Local al Municipiului C pentru ca instanța, prin hotrârea ce o va pronunța, s oblige pârâtele la perfectarea contractului de vânzare-cumprare având ca obiect locuința situat în C,-.
În motivarea cererii, reclamanții au artat c au încheiat cu pârâta C contractul de închiriere nr. 2454/20.12.1999, având ca obiect imobilul menționat mai sus, dar c imobilul a fost revendicat de foștii proprietari, iar prin sentința civil nr. 2858/2001 acestora li s-a restituit o parte din imobil, în speț, dou dormitoare, o buctrie și o pivniț, restul imobilului rmânând în proprietatea reclamanților.
Reclamanții au conchis c sunt îndreptțiți la încheierea contractului de vînzare-cumprare, în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civil nr. 7644/06.10.2006, pronunțat în dosarul nr. 1469/C/2006, Judec toria Craiovaa respins acțiunea formulat de reclamanții, a și -, cu motivarea c deși reclamanții ocup, în calitate de chiriași, imobilul situat în C,-, având încheiat contractul nr. 2454/20.12.1999, cu toate acestea, imobilul este exceptat de la vânzare, fiind înscris în lista monumentelor istorice.
Instanța de fond a mai reținut c imobilul face obiectul procedurii speciale instituite de Legea 10/2001 și c, în cauz, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 47 alin. 3 din Legea 10/2001, republicat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civil nr.495/17.10.2007, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respins apelul formulat de apelanții-reclamanți, a și -.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, iar, prin decizia civil nr.221/05.03.2008, Curtea de APEL CRAIOVA a admis recursul, a casat ambele hotrâri și a trimis cauza, spre rejudecare, la Judec toria Craiova.
În considerentele hotrârii, instanța de recurs a reținut c instanțele de fond și apel au constatat o stare de fapt eronat, apreciind c exist identitate între imobilul în care locuiește familia reclamanților și imobilul notificat de numiții și, fapt ce echivaleaz cu o necercetare a obiectului cauzei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judec toriei Craiova sub nr-.
În completarea probatoriului, instanța a dispus efectuarea unei adrese ctre Primria C, cu solicitarea de a se comunica dac s-a finalizat procedura special prevzuta de Legea nr. 10/2001, privind imobilul în litigiu și dac exist identitate între imobilul situat la numrul factorial 4 (fost nr. 2. și, respectiv, imobilul situat la numrul 16 (fost nr. 22).
Ca rspuns la adresa menționat, pârâta Primria Cad epus la dosarul cauzei: dispoziția de respingere a notificrii nr. 48452/30.05.2008, procesul-verbal din 11.06.2007, contractul de vânzare-cumprare nr. 396/2007, lista certificatelor de nomenclatur stradal privind evoluția numrului factorial, certificat de nomenclatur stradal.
Prin 904/2009 Judec toria Craiovaa admis acțiunea formulat și a obligat pârâtele s încheie cu reclamanții contractul de vânzare-cumprare având ca obiect imobilul situat în C,- (fost nr. 2. deținut în baza contractului de închiriere nr. 2454/20.12.1999. S-a luat act c reclamanții nu solicit cheltuieli de judecat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanț a reținut c, reclamanții au solicitat instanței s oblige pârâtele la perfectarea contractului de vânzare-cumprare având ca obiect locuința situat în C,-, cu motivarea c sunt titularii contractului de închiriere nr. 2454/20.12.1999, încheiat cu pârâta C și c, în aceast calitate, sunt îndreptțiți la cumprarea acestei locuințe.
La soluționarea cauzei în acest ciclu procesual, instanța a avut în vedere concluziile instanței de recurs cu privire la regimul juridic al imobilului în litigiu.
În acest sens, s-a reținut c nu exist identitate între imobilul situat la numrul factorial 4 (fost nr. 2. - în care este situat locuința reclamanților - și imobilul situat la numrul 16 (fost nr. 22) - cu privire la care se desfșoar procedura special prevzut de Legea nr. 10/2001.
S-a reținut, de asemenea, c imobilul situat în- nu face obiectul procedurilor speciale derulate în baza Legii nr. 10/2001 și c acesta nu este înregistrat ca monument istoric, astfel încât face parte din proprietatea privat a statului, fiind susceptibil de vânzare.
Potrivit art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, republicat, imobilele cu destinația de locuințe care nu se restituie persoanelor îndreptțite în baza procedurilor prevzute de legislația în vigoare și care rmân în administrarea dețintorilor actuali, pot fi înstrinate titularilor contractelor de închiriere - care au drept de preemțiune.
Examinând speța din perspectiva dispozițiilor enunțate mai sus, prima instanț a reținut c raportul juridic dintre reclamanți și pârâte este fundamentat pe contractul de închiriere nr. 2454/20.12.1999, motiv pentru care, în aceast calitate, reclamanții sunt îndreptțiți la cumprarea acestei locuințe având componența detaliat în anexa la contract.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel Municipiul C prin Primar și C, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantul, Municipiul C invoc, prin motivele de apel, excepția inadmisibilitții acțiunii, având în vedere ca imobilul in litigiu a fost solicitat prin notificarea 433/N/2001, de catre si, in temeiul Legii 10/2001, fiind emisa dispozitia primarului nr. 48452/2008, care a fost contestata in termen legal, litigiul aflandu-se pe rolul Tribunalului Dolj, Sectia Civila, cu numar de dosar -, cauza aflata in curs de judecata.
Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001 este interzisa instrinarea imobilelor solicitate de persoanele îndreptțite pân la soluționarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare generate de aceasta lege.
Apelantul mai sustine ca reclamantii nu au urmat procedura instituita de Legea 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinta, in vederea emiterii unei hotarari a comisiei judetene privind vânzarea imobilului ce face obiectul litigiului, instanțele de judecata neavând competenta de a se pronunta decât dupa incheierea procedurii administrative si judiciare instituita de legea speciala.
Pe fondul cauzei se arata ca in baza rolului activ instanta trebuia sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.
Apelantul, Municipiul C, a susținut c nu s-a facut dovada în cauz a aprrilor formulate de reclamanți, in ceea ce priveste obligarea autoritatii locale la incheierea contractului de vanzare-cumparare privind imobilul situat in- (fostul 2.
S-a artat c hotrârea instantei de fond în sensul c nu exist identitate intre imobilul ce face obiectul litigiului si imobilul notificat in temeiul Legii 10/2001, de catre numitii si este nelegala, întrucât atât Tribunalul Dolj prin nr. 495/2007, cât si Curtea de APEL CRAIOVA prin 221/2088 au retinut ca exista identitate intre cele doua imobile.
S-a mai susținut c instanta de fond nu a tinut seama de dispozitia 48452/2008, procesul verbal privind starea de fapt a imobilului, intocmit la data de 11.06.2007 si adresele oficiale care au demonstrat ca exista identitate intre imobile.
Apelanta a invocat in sustinerea apelului motivele depuse la dosar de catre Municipiul
Intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat, in privinta exceptiei inadmisibilitatii precizand ca notificare nr. 433/N/2001 a fost respinsa tocmai datorita faptului ca numitii nu au facut dovada calitatii de mostenitori ai fostului proprietar, si de asemenea nu este vorba de acelasi imobil, invocandu-se si o lipsa de interes a Primariei C in formularea acestor aparari.
Intimații au artat c motivele de apel sunt neintemeiate întrucat s-a stabilit în cauza, c sunt îndreptțiți la cumprarea acestei locuinte pentru care au contract de inchiriere si un drept de preemptiune recunoscut de lege. Au artat c prin decizia de casare nr.221/2008 s-a stabilit c cele dou imobile sunt distincte, aspect ce a fost avut in vedere de catre instanța de fond, cu ocazia rejudecarii stabilindu-se c acestia au o parte din imobilul situat in-, cealalt parte fiind revendicat de mostenitorii fostilor proprietari si si restituita prin 2858/2001.
Prin urmare s-a stabilit cu certitudine c între imobilul solicitat de reclamanți și cel notificat de numiții nu exist identitate, situația imobilului fiind stabilit anterior naționalizrii prin actul de vânzare-cumprare 4109/1946, aspecte evidențiate și prin raportul de expertiz întocmit în cauz.
S-a mai artat de intimați c imobilul solicitat nu face obiectul procedurii speciale instituit de Legea 10/2001 și deci nu este exceptat de la vânzare, nefiind înregistrat în lista monumentelor istorice, așa cum reiese din adresa nr. 2222/2006, din 907/2004.
La termenul de judecat din 14.05.2009 au fost respinse excepțiile inadmisibilitții, nemotivrii apelului și a netimbrrii apelului și a fost unit cu fondul excepția inadmisibilitții apelului Municipiului
Prin decizia civil nr.503 din 02 iulie 2009, Tribunalul Dolja respins ca inadmisibil apelul declarat de Municipiul C prin Primar împotriva sentinței Judec toriei Craiova și a admis apelul declarat de ctre pârâtul împotriva aceleiași sentințe, schimbând sentința atacat, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut c aceast din urm excepție este întemeiat, întrucât Municipiul C nu a fost parte la judecata purtat în fața instanței de fond, iar în apel nu pot fi aduse modificri cadrului procesual în privința prților, în conformitate cu dispozițiile art.294 cod pr. civ. situație în care a fost respins apelul declarat de Municipiul C prin primar, ca inadmisibil.
Examinând sentința atacat prin prisma criticilor invocate de apelant, comune cu cele invocate de municipiul C, și având în vedere dispozițiile art.295 cod proc. civil, tribunalul a considerat întemeiat apelul declarat, artând c motivele privind identitatea între imobilul in care locuiește familia reclamaților și cel notificat de numiții nu mai pot fi analizate in prezenta cauz, dat fiind faptul ca prin decizia de casare s-a stabilit in mod irevocabil c nu exist identitate între cele dou imobile.
Analizând incidența în cauz a dispozițiilor art.9 din Legea 112/95 și ale art.42 alin.2 și 3 din Legea 10/2001, instanța de apel a reținut c dup intrarea în vigoare a Legii 10/2001 a fost reglementat situația chiriașilor și cum reclamanții nu s-au folosit de procedura instituit de Legea 112/1995, exprimandu-și intenția de a cumpra imobilul in litigiu abia dup intrarea in vigoare a Legii 10/2001, cererea a fost examinat prin prisma dispozițiilor art.42 alin.3 din Legea 10/2001, care au modificat implicit dispozițiile art.9 din Legea 112/2001, în sensul c nu li se mai recunoaște chiriașilor un drept de a cumpra locuința, ci doar un drept de preemțiune la vânzarea imobilului de ctre stat.
A reținut tribunalul c aceste dispoziții stabilesc faptul c unitatea detintoare are facultatea de opțiune între a înstraina sau nu imobilul, fr a-i reveni o obligație legal de a înstrina, instituit prin norme imperative, așa încât sunt neintemeiate aprrile formulate în acest sens de ctre intimații reclamanți prin întâmpinare, dreptul de preemțiune neavând semnificația obligației unitții dețintoare de a înstrina imobilul.
S-a mai reținut c nu sunt incidente nici dispozițiile art.7 din Legea 85/1992, invocate de intimații reclamanți, dispoziții ce reglementeaz vânzarea ctre chiriași a locuințelor construite din fondurile unitților economice sau bugetare de stat, întrucât în cauz este vorba de un imobil preluat de ctre stat.
Împotriva acestei decizii au declarat și motivat recurs în termen reclamanții considerând-o ca fiind nelegal, susținând c tribunalul nu a ținut seama de problemele de drept ce au fost rezolvate irevocabil de instanța de recurs, cererea reclamanților fiind o acțiune de drept comun și nu vizeaz Legea nr.112/1995 ori Legea nr.10/2001, așa cum greșit s-a motivat de instanța de apel.
În acest sens recurenții arat c motivarea deciziei este contradictorie și strin de natura pricinii, c în cauz este vorba despre un imobil construit din fondurile statului, fiind aplicabile prevederile Legii nr.85/1992.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor și lucrrilor cauzei, prin prisma criticilor formulate de recurenții reclamanți, se constat c este corect soluția dat pricinii deduse judecții de prima instanț, Judec toria Craiova.
Astfel, prin cererea introductiv în instanț reclamanții au chemat în judecat pe pârâții C și Consiliul Local al Municipiului C solicitând obligarea acestora la perfectarea contractului de vânzare-cumprare având ca obiect locuința ocupat de reclamanți în calitate de chiriași, situat în C,- (fost nr.2.
Motivându-și cererea, reclamanții au artat c au încheiat cu pârâta C contractul de închiriere nr.2454/20.12.1999, având ca obiect imobilul menționat mai sus, fiind îndreptțiți la încheierea contractului de vînzare-cumprare, invocând în drept dispozițiile art.1073-1075 cod civil, Legilor nr.112/1995, nr.114/1996, nr.10/2001 și ale Decretului-lege nr.61/1991.
Se constat c invocarea de ctre recurenții reclamanți a tuturor acestor temeiuri de drept s-a fcut întrucât la data promovrii acțiunii de ctre aceștia situația juridic a imobilului în litigiu nu era lmurit.
În acest sens, se constat c recurenții reclamanți, în calitate de chiriași ai apartamentului în litigiu au solicitat cumprarea acestuia, cererea fiind înregistrat la C sub nr.8904/15 iunie 2004, unitate care la data de 26 august 2004 le-a comunicat c locuința ocupat de aceștia nu poate fi cumprat, întrucât figureaz în lista monumentelor istorice la poziția 17.123.
Totodat, chiar prin cererea de chemare în judecat au învederat instanței c întregul imobil -din care face parte și locuința ocupat de reclamanți- a fost revendicat de foștii proprietari, iar prin sentința civil nr.2858/2001 pronunțat de Judec toria Craiova acestora li s-a restituit o parte din imobil, în speț, dou dormitoare, o buctrie și o pivniț, respectiv partea neocupat de reclamanți, care au rmas în continuare în posesia ei.
Prin decizia civil nr.221/05.03.2008, Curtea de APEL CRAIOVA -admițând recursul reclamanților și casând ambele hotrâri pronunțate în cauz, cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare primei instanțe, Judec toria Craiova - a lmurit irevocabil situația juridic a spațiului de locuit ocupat de reclamanți în calitate de chiriași.
S-a reținut c parte din acest imobil a fost redobândit de numitele și prin hotrâre judectoreasc, pe calea dreptului comun, prin sentința civil nr.2858/27 februarie 2001 Judec toriei Craiova, irevocabil prin decizia civil nr.2389/2002 a Curții de APEL CRAIOVA în dosarul nr.2078/2002, fiind restituite din imobil: un spațiu comercial la parter, o camer în prelungire, o magazie și un, iar la etaj 4 camere, un hol și un, împreun cu terenul aferent de 226,32.
Totodat, instanța de recurs a reținut c expertiza tehnic ordonat în apel și efectuat de expert, a stabilit ocupațiunea imobilului în raport de sentința civil nr.2858/2001, artând c spațiul ocupat și folosit de familia, conform contractului de închiriere a fost proprietatea Statului Român și c imobilul vândut de -, vânztorul din contractul de vânzare - cumprare din 1946 ctre autorii moștenitorilor dobânditori și -, nu coincide cu spațiul deținut de familia recurenților, identificat între axele B - D și axele 1 - 3 în schița întocmit la raportul de expertiz, concluzionând c nu s-au prezentat acte de nici o persoan care ar fi revendicat acest spațiu și c acesta nu se regsește printre cele restituite prin hotrârea menționat mai sus.
Prin decizia de casare s-a mai constatat c nu exist identitate între imobilul în care locuiește familia reclamanților situat la numrul factorial 4 (fost nr.2. și imobilul notificat de numiții și situat la numrul 16 (fost nr.22), așa cum greșit au reținut instanțele de fond și de apel, ceea ce echivaleaz cu necercetarea obiectului pricinii, fapt ce a condus la trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a mai reținut c locuința ocupat de recurenții reclamanți, situat în-, nu este înregistrat ca monument istoric, prin adresa nr.2222/23.11.2006 Ministerul Culturii și cultelor - Direcția Județean pentru Cultur D, dând avizul favorabil de înstrinare a acesteia, adres ce combate refuzul de vânzare al ctre recurenți, exprimat prin adresa nr.8904/2004 ( fila 51 fond ).
Curtea a stabilit c un alt argument în sprijinul susținerii recurenților c imobilul în litigiu nu este înregistrat ca monument istoric îl constituie decizia nr. 907 din 2 2004, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția contencios Administrativ în dosarul nr. 101/A/2004, din considerentele creia rezult c inițial imobilul în litigiu a figurat în lista monumentelor istorice, dar începând cu anul 1996 a fost trecut în lista imobilelor bunurilor culturale comune, figurând la poziția 17B123.
Ca atare, s-a statuat c fcând parte din categoria bunurilor culturale comune, imobilul nu se încadreaz în prevederile Legii nr.422/2001, ce se refer la monumentele istorice, c fiind bun cultural comun face parte din proprietatea privat a statului și ca urmare, nu a fost scos din circuitul civil.
Faț de aceste considerente, irevocabil tranșate de instanța de recurs, primind cauza spre soluționare, instanțele de fond și de apel, trebuiau s analizeze temeinicia acțiunii promovate de reclamanți, raportat la temeiul de drept aplicabil în speț.
Se constat c Judec toria Craiova pronunțând sentința, a ținut seama de toate problemele a cror rezolvare a fost dat de ctre instanța de recurs și mai mult, în completarea probatoriului, a solicitat Primriei C, a i se comunica dac s-a finalizat procedura special prevzut de Legea nr.10/2001, privind imobilul în litigiu și dac exist identitate între imobilul situat la numrul factorial 4 (fost nr. 2. și, respectiv, imobilul situat la numrul 16 (fost nr. 22).
Ca rspuns la aceast adres, pârâta Primria Cad epus la dosarul cauzei: dispoziția de respingere a notificrii nr. 48452/30.05.2008, procesul-verbal din 11.06.2007, contractul de vânzare-cumprare nr. 396/2007, lista certificatelor de nomenclatur stradal privind evoluția numrului factorial, certificat de nomenclatur stradal, situație în care instanța de fond a reținut c reclamanții în calitatea lor de chiriași, potrivit contractului de închiriere nr.2454/20.12.1999, sunt îndreptțiți la cumprarea acestui imobil care face parte din proprietatea privat a statului, fiind susceptibil de vânzare.
Prin decizia pronunțat de Tribunalul Dolj se constat îns c soluția dat apelului declarat de apelanta pârât C este greșit, din examinarea considerentelor acestei hotrâri rezultând c instanța de apel a înclcat problemele de drept tranșate irevocabil prin decizia de casare -obligatorii conform art.315 alin.1 cod proc. civil- reținând c nu este incident în cauz niciuna din dispozițiile legale invocate de reclamanți ca temei al acțiunii.
Astfel, motivând soluția pronunțat, instanța de apel, plecând de la premiza greșit c locuința în litigiu face parte din categoria imobilelor ce nu se restituie persoanelor îndreptțite, a constatat c reclamanții nu s-au folosit de procedura instituit de Legea 112/1995, întrucât și-au exprimat dorința de a cumpra locuința abia dup intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, așa încât acțiunea reclamanților trebuie analizat prin prisma art.42 alin.3 din acest act normativ, care arat c imobilele care în urma procedurilor prevzute la cap. III (ce trateaz rocedurile p. de restituire) nu se restituie persoanelor îndreptțite rmân în administrarea dețintorilor actuali, iar imobilele cu destinația de locuințe, pot fi înstrinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune și c, existând o obligație legal a dețintorului imobilului de a vinde acest imobil chiriașului aceste dispoziții nu sunt incidente, dup cum nu sunt aplicabile nici prevederile art.7 din Legea nr.85/1992, în speț fiind vorba de un imobil preluat de stat.
Procedând în acest mod se constat c decizia supus apelului este vdit nelegal, conținând dispoziții contrare faț de cele reținute de instanța de recurs, hotrâre prin care s-a stabilit irevocabil c imobilul face parte din proprietatea privat a statului și ca urmare, acest imobil nu a fost scos din circuitul civil.
Mai mult, înseși intimata pârât C prin adresa nr.566/1.02.2008 a comunicat c spațiul ocupat de recurenții reclamanți în calitate de chiriași, a fost proprietatea statului.
Faț de aceste dispoziții este evident c în speț, nefiind vorba de un imobil preluat de ctre stat, ci de ocuinț construit din fondurile statului, aceasta poate fi cumprat de titularii contractelor de închiriere, cu plata integral sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr.61/1990, privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului ctre populație, potrivit art.1 din Legea nr.85/1992.
Așa fiind, se constat c soluția instanței de apel este în contradicție cu toate piesele dosarului, probele administrate în cauz relevând fr dubiu, dreptul recurenților reclamanți în calitate de chiriași al imobilului-locuinț situat în C,-, conform contractului de închiriere nr. 2454/20.12.1999 încheiat cu pârâta C, de a cumpra locuința, precum și obligația corelativ a pârâtelor de a le vinde respectivul spațiu locativ, evaluarea urmnd a respecta dispozițiile art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992.
În raport de aceste considerente urmeaz ca potrivit art.312 alin.1 cod poc. civil recursul s fie admis, dificându-se în parte decizia, în sensul c se va respinge ca nefondat apelul declarat de C împotriva sentinței civile nr.503 din 02.07.2009, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, pe care o menține.
Întrucât intimații pârâți se afl în culp procesual urmeaz a fi obligați, potrivit dispozițiilor art.274 cod proc. civil, la plata cheltuielilor de judecat suportate în cile de atac ale apelului și recursului de recurenții reclamanți, cu mențiunea c în fața primei instanțe reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecat, aspect de care Judec toria Craiovaa luat act prin sentința pronunțat și împotriva creia nu au fcut apel.
Cuantumul acestor cheltuieli va fi acordat conform dovedirii de ctre recurenții reclamanți cu acte justificative, respectiv taxa de timbru aferent recursului și onorariile de avocat, pentru apel și recurs, în sum total de 1504,15 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr.503 din 02 iulie 2009, pronunțat de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și
Modific în parte decizia, în sensul c respinge ca nefondat apelul declarat de C împotriva sentinței civile nr.503 din 02.07.2009, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, pe care o menține.
Oblig intimații pârâți ctre recurenții reclamanți la 1504,15 lei cheltuieli de judecat în apel și recurs.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Data red.16.11.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
