Obligație de a face. Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1224
Ședința publică din data de 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2009, privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1368/20.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Județeană de Pensii O și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 03.03.2009 și ulterior la data de 10.03.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 2493/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a, în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții Casa Județeana de Pensii O, Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din 1989 și Casa Naționala de Pensii de Asigurări Sociale în favoarea Tribunalului O l
S-a avut în vedere faptul că domiciliul reclamantului este pe raza Tribunalului O l t, astfel încât în temeiul art. 155 lit. e), art. 156 din Legea 19/2000, art. 2 pct. 4 Cpc și art. 158 Cpc, a fost declinată competența în favoarea Tribunalului O l
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la numărul -.
Prin sentința civilă nr. 1368/20.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s- respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, Casa Județeană de Pensii O, Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate, drepturile fiindu-i stabilite prin decizia nr. -/30.11.2006. Prin decizia nr. -/29.11.2006 reclamantul beneficiază de indemnizația lunară acordată în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 privind recunoștința față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din 1989.
Prin decizia de pensionare s-a reținut un stagiu de cotizare de 35 ani și 18 zile și un punctaj mediu anual de 1,39871 puncte, ce au condus la un cuantum al pensiei de 475 lei la data de 10.10.2006.
Ulterior petentul a beneficiat de recalcularea pensiei prin adăugarea sporului pentru munca prestată în timpul nopții, respectiv prin decizia din 27.08.2007, precum și de adăugarea perioadelor lucrate în condiții speciale conform Legii nr. 226/2006, prin decizia din data de 14.09.2007.
La baza ultimei recalculări au stat cererile petentului nr. 14731/13.03.2007 (fila 11 dosar) și nr. 42751/12.09.2007 (fila 13 dosar) prin care s-a solicitat și trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, cerere la care pârâta a răspuns prin decizia nr. -/14.09.2007, în sensul că raportat la condițiile dovedite de petent, acesta ar îndeplini criteriile prevăzute de lege pentru trecerea la limită de vârstă în luna februarie 2010.
Susținerea petentului că prin cumularea reducerilor prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea 341/2004 și de art. 4 din Legea 226/2006 cu cea prevăzuta la art. 40 din HG nr. 1412/2004 ar îndeplini condițiile de pensionare la limită de vârstă, nu poate fi reținută. Astfel în mod eronat petentul a considerat că pârâta O nu a ținut cont de prevederile art. 40 din nr.HG 1412/2004 și nu a aplicat reducerea cu 5 ani a vârstei standard de pensionare cumulat cu aplicarea celorlalte drepturi prevăzute de Legea 19/2000. În același sens este și susținerea pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Conform tabelului prevăzut la punctul 6 din anexa 4 la Legea 19/2000, aplicabil petentului, în raport de stagiul realizat în condiții speciale de muncă, respectiv 14 ani, 10 luni și 10 zile, acestuia i se aplică o reducere a vârstei standard de pensionare de 5 ani, care cumulată cu reducerea mai sus invocată, respectiv prevăzută de art. 5 lit. n) din Legea 341/2004, conduce la o reducere a vârstei standard de pensionare de 10 ani. Potrivit Deciziei din 14.09.2007 a O, vârsta standard în cazul petentului este de 65 de ani, iar vârsta acestuia în prezent este de 53 de ani și 8 luni. Astfel încât plin aplicarea cumulată a reducerilor petentul va îndeplini condițiile de pensionare la limită de vârstă începând cu luna februarie 2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul învederează că potrivit art.4 din legea 226/2006, poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare și sub acest aspect, intimata a apreciat că această reducere se poate face doar cu 5 ani.
Pentru a face o asemenea apreciere eronată, intimata a stabilit că perioada lucrată în condiții speciale este de 14 ani, 10 luni și 10 zile, dar în realitate, perioada lucrată în aceste condiții este de 17 ani și 29 de zile.
Această situație rezultă din înscrierile din carnetul de muncă și adeverințele eliberate de unitățile unde a prestat muncă în asemenea condiții.
Instanța a apreciat că stagiul reținut de intimată este corect, fără a motiva, neavându-se în vedere perioada de 1 an, 2 luni și 11 zile lucrată în grupa I, conform adeverinței eliberată de SC SA, și a fost dedusă perioada concediilor medicale, deși conform legii nu trebuia dedusă.
Din punctul său de vedere reducerea ce trebuia aplicată era de 7 ani, la care se adaugă 5 ani prevăzuți de legea specială, și ca urmare, era îndreptățit să primească pensie pentru limită de vârstă.
Intimatele și O formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recurentul depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată a fi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art.41 din legea 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, iar atingerea acestei vârste se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și 62 de ani, pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa 3.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru bărbați cât și pentru femei, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și 35 de ani, pentru bărbați. Atingerea acestor stadii se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii prin creșterea acestora, conform anexei 3.
În conformitate cu aceste dispoziții, rezultă că în raport de data nașterii recurentului - 05.02.1955- vârsta standard de pensionare a acestuia este de 65 de ani, iar stagiul complet de cotizare de 35 de ani.
Este adevărat însă, că recurentul este beneficiarul dispozițiilor art.167 alin.1lit.b din Legea 19/2000, potrivit cărora persoanele care au desfășurat activități încadrate în condiții speciale de muncă, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare în condițiile prevăzute în anexele 4 și 5,precum și a dispozițiilor Legii 341/2004 care menționează dreptul recurentului de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani.
În raport de perioada reținută de Casa Județeană de Pensii ca fiind lucrată în condiții speciale de 14 ani, 10 luni și 10 zile, potrivit tabelului nr.6, anexa 4, recurentul beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare cu 5 ani.
La această reducere se adaugă cea prevăzută de Legea specială 341/2004, rezultând în final că vârsta standard de pensionare a recurentului de 65 de ani poate fi redusă cu 10 ani.
Aceasta înseamnă că la data formulării cererii de pensionare pentru limită de vârstă, recurentul trebuia să aibă vârsta de 55 de ani, vârstă pe care acesta o împlinește abia în luna februarie 2010.
Prin motivele de recurs, recurentul învederează că, în realitate a lucrat în condiții speciale 17 ani și 29 de zile,însă susținerea sa nu este confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Perioada precizată în adeverința eliberată de SC este de 1 an 2 luni și 11 zile și este menționată în decizia emisă de Casa Județeană de Pensii în sept.2007 separat de perioada lucrată în condiții speciale.
Această perioadă lucrată în grupa I nu a fost cumulată cu perioada reținută ca fiind lucrată în condiții speciale,deoarece potrivit art.2 alin.2 din Legea 226/2006 sunt asimilate stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale.
În Ordinul 572/2006, pentru aprobarea Normelor Tehnice de aplicare a prevederilor Legii 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, la art.11 se precizează că se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadelor anterioare datei de 01 aprilie 2001, care erau încadrate potrivit acestei legislații în grupa I de muncă, numai locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa 2 la această lege. acestor stagii se face cu carnetul de muncă, cu adeverințe eliberate potrivit legii de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă, sau după caz, instituția care a preluat arhivele acestuia, iar modelul adeverinței este prevăzut în anexa 3 la aceste norme tehnice.
Ca urmare, în lipsa unei adeverințe eliberate de SC SA care să ateste că locul de muncă în care recurentul a prestat activitatea se încadrează în locurile de muncă în condiții speciale conform Legii 226/2006, Casa Județeană de Pensii nu putea asimila această perioadă menționată în adeverință ca fiind lucrată în condiții speciale și apoi să o cumuleze cu perioada de 14 ani, 10 luni și 10 zile.
Și în situația în care această perioadă s-ar cumula cu cea reținută de CJP ca fiind lucrată în condiții speciale, recurentul nu îndeplinește cumulativ condițiile prev.de art.41 din L 19/2000.
Pentru a se putea pensiona la limită de vârstă,recurentul trebuie să aibă vârsta de 55 de ani, având în vedere dispoz. art.481al.3 din Legea 19/2000 potrivit cărora, asigurații care au realizat stagii de cotizare în condiții normale, precum și în condițiile prevăzute de legi speciale, sau după caz, în condițiile prev. de art.48, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare până la 50 de ani, pentru femei, respectiv până la 55 de ani pentru bărbați.
La data formulării cererii de pensionare pentru limită de vârstă recurentul nu împlinise această vârstă.
Curtea reține astfel că recurentul nu îndeplinește una din condițiile prevăzute de art.41 din L 19/2000 mai precis pe cea privind vârsta standard de pensionare, pentru a fi pensionat pentru limită de vârstă.
Este nefondată și susținerea sa privind deducerea perioadei concediilor medicale,întrucât disp.art.38 din L 19/2000 asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive în care asiguratul a beneficiat de drepturi de asigurări sociale,iar din înscrisurile de la dosar nu rezultă că la stabilirea stagiului de cotizare CJP ar fi dedus asemenea perioade.
Sunt considerentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pr.civilă și drept consecință, în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă, respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1368/20.09.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Județeană de Pensii O și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/10.04.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
