Obligație de a face. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(6643/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1230/
Ședința publică din 27.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Scrob
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Compania Națională de Ferate "CFR", împotriva sentinței civile nr.1083 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Arhivele CFR T, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul, personal, lipsă fiind recurenta și intimata Arhivele CFR T.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus cerere de îndreptare eroare materială, prin serviciul registratură, la data de 11.11.2008.
Curtea procedează la legitimarea intimatului cu Ci seria - nr.-.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul precizează că datorită faptului că intimata Arhivele CFR T nu i-a răspuns în termen la cererile adresate a fost prejudiciat la pensie, motiv pentru care a solicitat daune cominatorii. De aceea, apreciază ca legală sentința instanței de fond și solicită respingerea recursului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1083 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Compania Națională de Ferate SA B - Arhivele CFR T, așa cum a fost precizată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 815 lei RON cu titlu de daune cominatorii de 1 leu RON/zi, pentru 6 luni, din anul 2005, și pentru anul 2006 și 2007 (9 luni) și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și suma de 13,50 lei RON, cheltuieli de judecată în fond, după casare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că etentul p. a solicitat Arhivelor T timp de peste un an relații cu privire la salariile sale în perioada în care acestea nu erau consemnate în carnetul de muncă.
Arhivele T nu au răspuns în nici un fel petentului, chiar dacă pârâta a considerat că nu ei îi revine obligația de a face acest lucru, ci Companiei Naționale CFR SA, forul său tutelar.
Tribunalul a apreciat că, aceasta din urmă pârâtă este în culpă, motiv pentru care pârâta a fost obligată în baza art.1000 al 3 din Codul civil, pentru fapta prepusului său, la plata de daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâta Compania Națională de Ferate SA.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea pronunțată a fost data cu încălcarea legii, întrucât instanța a admis capătul de cerere privind daunele cominatorii fără a pune în discuția părților acest aspect, încălcând normele de procedura și principiile care guvernează procesul civil.
De asemenea, s-a susținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.20/12.12.2005, pronunțate în recursul în interesul legii.
A mai arătat recurenta că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar că aceste daune, să fie transformate mai întâi de instanța de judecată în daune compensatorii, și că suma acordată cu acest titlu a fost stabilită în mod arbitrar.
Cererea reclamantului prin care solicită daune cominatorii este inadmisibilă față de dispozițiile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.20/12.12.2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii, care statuează următoarele: "daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și ca sumă stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, astfel că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. În atare situație concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii".
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
n fapt, prin cererea introductivă, ce a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Călărași - Secția Civilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei F CFR - A la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariul de încadrare, sporul de noapte și sporul de vechime aferente perioadei în care a fost salariatul de Vagoane F-M, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune morale n valoare de 500 lei și a cheltuielilor de judecată în valoare de 100 lei, plata de daune cominatorii pentru prejudiciul cauzat prin faptul că nu i s-a eliberat adeverința la termenul solicitat.
Compania Națională CFR SA a răspuns solicitărilor reclamantului prin adeverința nr.9/4/839/15.02.2007 (fila 18 dosarul nr- - Tribunalul Călărași ).
În aceste condiții, prima instanță nu avea temei pentru obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, acestea din urmă reprezentând numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite.
Decizia nr.20/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, nu avea incidență în cauza dedusă judecății, întrucât stabilește necesitatea transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii, însă atâta vreme cât debitorul, în speță Compania Națională CFR SA, și-a îndeplinit obligația de a elibera adeverința solicitată de reclamant, stabilirea unor daune cominatorii în sarcina acestuia este neîntemeiată.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind plata daunelor cominatorii.
Va fi menținută dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Compania Națională de Ferate "CFR", împotriva sentinței civile nr.1083 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Arhivele CFR T.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind plata daunelor cominatorii.
Menține dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
27.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Zuluf Petronela IuliaJudecători:Zuluf Petronela Iulia, Ceaușescu Maria, Scrob
