Obligație de a face. Decizia 1234/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1234/R/2009
Ședința publică din 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 63/A din 10 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat, din Baroul Cluj și reprezentantul pârâtului intimat, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că pentru termenul de judecată de azi, procedura de citare cu pârâtul intimat este legal îndeplinită, întrucât acesta a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare, o xerocopie de pe factura care atestă plata sumei de 9,05 reprezentând cheltuieli poștale efectuate de pârâtul intimat și o xerocopie de pe chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 700 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat comunică reprezentantului recla-mantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 308 alin. 2 pr.civ. pârâtul intimat este decăzut din dreptul de a mai depune întâmpinare, urmând ca întâmpinarea depusă la dosar să fie luată în considerare ca și concluzii scrise.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral. Solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, compuse din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial în cuantum de 800 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele menționate în cuprinsul întâmpinării care urmează să fie luată în considerare ca și concluzii scrise, cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform actelor depuse la dosarul cauzei. Arată că reclamantul nu și-a dovedit acțiunea cu nimic, însă pârâtul a depus la 8 din dosarul de fond, înscrisul întitulat "Declarație", care dovedește posesia autoturismului. Precizează că instanța de fond a luat din oficiu interogatoriu pârâtului, iar din scriptul întitulat "Declarație" rezultă că pentru o sumă de 12.000.000 lei vechi, pârâtul a dobândit pentru o perioadă de 3 ani de zile dreptul de folosință asupra autoturismului, astfel că în prezenta cauză este vorba de un contract de închiriere și nu de un contract de vânzare-cumpărare, așa cum susține reclamantul. Precizează că pârâtul este posesor al autoturismului în baza unui act din care rezultă că i s-a transmis folosința bunului și nu proprietatea bunului în baza unui contract de vânzare-cumpărare, și pârâtul nici în prezent nu dorește să cumpere autoturismul în litigiu.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.921/11.XI.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Judecătoriei Huedin, s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului, care a fost obligat să solicite autorității competente, transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului 1300 nr. -, cu seria cărții de identitate D - și număr de omologare -, pe numele său.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a vândut pârâtului, în septembrie 2005, autoturismul 1300, cu elementele de identificare enunțate mai sus, pentru prețul de 12.000.000 lei vechi, achitat integral, dreptul de proprietate asupra autoturismului, fiind astfel transmis pârâtului.
Considerând poziția procesuală a pârâtului, drept o mărturisire judiciară, în sensul art.1206 Cod civil, instanța a acordat eficiență juridică dispozițiilor art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002 modificată prin OUG nr.69/2007, în temeiul cărora a admis capătul de cerere principal. Petitul vizând autorizarea reclamantului să facă demersurile necesare transcrierii autoturismului pe numele pârâtului, a fost respinsă întrucât debitorul obligației de a face, trebuie să-și execute benevol obligația, iar în caz contrar reclamantul are deschisă calea executării silite.
Apelul pârâtului a fost admis, prin Decizia civilă nr.63/10.II.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, schimbându-se sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că înscrisul de care s-a prevalat reclamantul intitulat "Declarație", nu poate fi interpretat ca un contract de vânzare-cumpărare, întrucât provine numai de la reclamant, împuternicindu-l pe pârât să conducă autoturismul în litigiu, are cel mult natura unui mandat.
Raportat la dispozițiile art.948 și art.1294 Cod civil, Tribunalul a apreciat că înscrisul în discuție, reprezintă doar voința unilaterală a reclamantului și că în speță lipsește consimțământul părților, obiectul și cauza, specifice convenției de vânzare-cumpărare, astfel că acțiunea reclamantului se impune fi respinsă.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, reclamantul a declarat recurs în termen legal, cu motivarea că instanța de apel a ignorat poziția procesuală a pârâtului, consemnată în încheierea de ședință din 7.2008, care a arătat că a plătit pentru autoturism suma de 12.000.000 lei, că în realitate reclamantul i-a vândut mașina, dar nu s-au întocmit înscrisuri autentice, iar actele mașinii sunt la el.
Susținerile pârâtului, făcute în cadrul apelului, conform cărora a închiriat doar autoturismul, pe o perioadă de 3 ani, contra unei chirii de 12.000.000 lei, sunt lipsite de suport probator și pârâtul a fost cel care a depus la dosar înscrisul intitulat "declarație", pe care și-a fundamentat Tribunalul soluția.
Ignorând dispozițiile art.1206 alin.2 și art.1295 Cod.civil, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art.1295 Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
Rezultă așadar din textul reprodus mai sus, că vânzarea-cumpărarea este un contract consensual, fiind valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără a se cere îndeplinirea vreunei formalități.
Or, în condițiile în care pârâtul în ședința publică din 7.2008, depunând actul intitulat "declarație", a precizat în mod expres că în realitate reclamantul i-a vândut autoturismul, plătind pentru acesta prețul de 12.000.000 lei și că în virtutea acestei convenții actele autoturismului sunt la el, în mod corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art.1206 Cod civil, apreciind că operațiunea de vânzare-cumpărare a fost dovedită prin însăși recunoașterea pârâtului.
Tribunalul ignorând prevederile art.1206 alin.2 Cod civil, conform cărora mărturisirea judiciară nu poate fi revocată, decât în caz de eroare, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întemeindu-și soluția exclusiv pe noile apărări ale pârâtului, invocate în cuprinsul motivelor de apel.
Fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1-3.pr.civ. va admite recursul reclamantului și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge ca nefondat apelul pârâtului, păstrând în întregime hotărârea instanței de fond.
Intimatul, fiind în culpă procesuală, în conformitate cu prevederile art.274 pr.civ. va fi obligat să plătească recurentului suma de 804,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, compuse din taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, justificate cu actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 63 din 10 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge apelul pârâtului și menține în întregime sentința civilă nr. 921/11.XI.2008 a Judecătoriei Huedin dată în dosarul nr-.
Obligă pe numitul să plătească recurentului suma de 804,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
3 ex./27.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
