Obligație de a face. Decizia 1276/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1276
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2308 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți SC ROMÂNIA SA C și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant prin avocat și intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D prin consilier juridic și intimata pârâtă SC ROMÂNIA SA C reprezentat de avocat V
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat V pentru intimata pârâtă SC ROMÂNIA SA C, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2308 din 05.06.2009 a respins cererea precizată formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele SC ROMÂNIA SA, și Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost pensionat începând cu data de 01.09.1999, in baza Legii nr. 3/1977, așa cum rezulta din Decizia de pensionare nr. -/27.09.1999.
Potrivit art 10 din Legea nr. 3/1977 la acea data, retribuția tarifară, care se lua ca bază de calcul la stabilirea pensiei, era media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
La data formulării cererii de pensionare, reclamantul a optat pentru perioada 01.09.1989-01.09.1994, Casa Județeană de Pensii procedând in consecință, adică luarea in calcul a salariilor tarifare din aceasta perioada, astfel ca perioada 01.03.1999-01.09.1999 nu a fost luata in calcul, din motivele arătate.
Ulterior, după apariția Legii 19/2000, intervenind modificări in baza de calcul a pensiei, reclamantului i-au fost eliberate adeverințe de către societatea la care a lucrat, SC ROMANIA SA, fosta SC AUTOMOBILE ROMANIA SA, cu salariile de baza pe perioada 01.03.1999-01.09.1999, respectiv adeverințele nr. /1403/23.09.2008 si /1461/02.10.2008 si ulterior B 21/216-02.02.2009.
Din aceste adeverințe rezulta ca angajatorul a virat si contribuția de asigurări sociale in cuantumul aferent respectivelor drepturi salariale, astfel ca cererea reclamantului privind obligarea pârâtei SC ROMÂNIA SA să-i plătească contribuția, către D, la salariul real pe care l-a primit în perioada 01.03.1999 - 01.09.1999 este neîntemeiată.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii să-i plătească suma de 20.000 ce reprezintă diferența dintre pensia primita din anul 1999 și pensia care i se cuvenea daca angajatorul i-ar fi trecut in carnetul de munca salariul corect, instanța a reținut că, aceste venituri au fost trecute in adeverința nr /1461/02.10.2008 iar Casa Județeană de Pensii le-a luat in calcul prin Decizia de revizuire nr. -/08.04.2009, drepturile fiind acordate începând cu 01.12.2005.
In consecință, fata de aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, contestatorul a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a făcut referire în considerentele sentinței la solicitarea sa de a cere suma de 20.000 de lei Casei Județene de Pensii D, în condiții în care această sumă a fost solicitată de la pârâta ROMANIA pentru erorile comise de aceasta.
În acest sens, recurentul a susținut că pârâta ROMANIA se face vinovată de faptul că a închis cartea de muncă cu data de 01.09.1999, deși efectiv activitatea sa în cadrul societății a încetat la data de 01.11.2009, precum și de faptul că, în cartea de muncă, la rubrica " retribuția tarifară lunară" a omis să scrie salariul de încadrare, rubrica rămânând necompletată, ceea ce a determinat Casa Județeană de Pensii D să ia în considerare salariul minin pe economie la calculul pensiei stabilite prin decizia nr.-/27.09.1999, fiind astfel prejudiciat cu o sumă consistentă pe perioada celor 10 ani.
A mai susținut recurentul că, deși a cerut evaluarea prejudiciului creat de ROMANIA de nenumărate ori pe parcursul desfășurării procesului, instanța de fond a respins în mod greșit și nemotivat cererea privind efectuarea unei expertize.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva Casei Județene de Pensii D, recurentul a invocat faptul că deciziile de revizuire nr. -/13.03.2009 și nr. -/08.04.2009 nu țin cont de încetarea activității la data de 01.11.1999, nici de vechimea în muncă și nici de salariile reale avute în perioada 01.09-01.11.1999, iar motivația că i-au fost acordate drepturile bănești începând cu data de 01.12.2005 nu este susținută de nicio probă.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivând că prin decizia de revizuire nr. -/08.04.2009 a fost avut în vedere întreg stagiul de cotizare realizat de reclamant, au fost luate în calcul salariile de care a beneficiat în perioada 01.03.1999-01.09.1999, drepturile bănești fiindu-i acordate începând cu data de 01.12.2005, iar în fișa de pensie salariile nu au fost trecute, întrucât ele au fost menționate abia în adeverința nr./1461/02.10.2008, lipsind perioada 01.09.2009-01.11.2009.
În vederea soluționării recursului și în completarea probatoriilor administrate la instanța de fond, s-a solicitat intimatei Casa Județeană de Pensii D să depună la dosar, în xerocopie, actele dosarului de pensie privindu-l pe recurentul contestator, acestea fiind comunicate prin adresa nr.11507/12.01.2010.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat în ceea ce privește modul de soluționare a cererii în pretenții și neluarea în considerare a veniturilor realizate de contestator pe luna octombrie 1999.
Astfel, se constată că recurentul a învestit instanța de fond cu o acțiune având două petite, primul reprezentându-l contestația împotriva Casei Județene de Pensii D, vizând recalcularea pensiei, iar cel de-al doilea petit l-a constituit o cerere în pretenții prin care a solicitat acordarea unor despăgubiri în sumă de 20.000 de lei.
Din expunerea de motive din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că acest al doilea capăt de cerere a fost formulat împotriva ROMANIA, contestatorul menționând chiar că această societate are calitate procesuală pasivă și argumentând în fapt că, "datorită culpei angajatorului, a fost prejudiciat cu suma de aproximativ 20.000 de lei, care reprezintă diferența dintre pensia primită și pensia care i se cuvenea dacă în cartea de muncă s-ar fi trecut salariul efectiv primit și luna lucrată după închiderea cărții de muncă".
Pentru termenul de judecată din 10.03.2009, contestatorul a depus o precizare (fila 43), prin care a arătat că, în temeiul principiului disponibilității, înțelege să-și restrângă acțiunea doar cu privire la Casa Județeană de Pensii D și la contestația vizând neluarea în considerare a perioadei 01.09.1999-01.11.1999 și a veniturilor din această perioadă.
La data de 03.04.2009, contestatorul a depus la dosar o nouă cerere ( fila 60), în care învedera instanței că revine asupra "precizării la acțiune" și insistă în menținerea în cauză a pârâtei ROMANIA și în obligarea acesteia la plata prejudiciului pe care i l-a cauzat prin omisiunea de menționa în cartea de muncă veniturile realizate în perioada 01.03.1999-01.11.1999.
Instanța de fond, în considerentele hotărârii pronunțate, a examinat cererea în pretenții, considerând că a rămas învestită și cu aceasta în urma precizărilor succesive ale acțiunii, dar analiza a fost făcută în raport de Casa Județeană de Pensii D, deși atât din cuprinsul acțiunii introductive cât și al ultimei precizări rezulta cu claritate că petentul a înțeles să formuleze capătul de cerere în pretenții împotriva pârâtei ROMANIA
Unul dintre cele mai importante principii ce guvernează dreptul procesual civil este principiul disponibilității și, în considerarea acestuia, art.129 alin.6 pr.civ. dispune că " în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Soluționând cererea în despăgubiri într-un alt cadru procesual decât cel stabilit de către petent, instanța de fond a nesocotit principiul disponibilității și prevederile legale anterior enunțate și nu a realizat o cercetare a fondului cauzei cu privire la acest capăt de cerere, în contradictoriu cu persoana juridică pe care contestatorul a înțeles să o cheme în judecată în calitate de pârâtă, respectiv ROMANIA, neanalizând îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale în raport cu aceasta.
De asemenea, Curtea apreciază că nici în ceea ce privește contestația formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D nu s-a efectuat o cercetare completă a fondului cauzei.
Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a respins cererea față de această pârâtă cu motivarea că veniturile realizate de contestator în anul 1999 au fost trecute în adeverința nr./1461/02.10.2008, iar Casa Județeană de Pensii D le-a luat în calcul prin decizia de revizuire nr.-/08.04.2009, drepturile fiind acordate începând cu 01.12.2005.
Argumentându-și astfel soluția, instanța de fond nu a avut, însă, în vedere că, potrivit precizării de la termenul 10.03.2009, contestatorul a solicitat să se constate că perioada 01.09.1999-01.11.1999 constituie vechime în muncă și obligarea Casei Județene de Pensii D la recalcularea pensiei, în funcție de veniturile menționate în perioada respectivă.
Adeverința nr. /1461/02.10.2008 eliberată de ROMANIA (fila 5), la care instanța a făcut referire în considerentele hotărârii pronunțate, cuprinde mențiuni numai cu privire la cuantumul veniturilor realizate până în luna august 1999 inclusiv, nu și cu privire la lunile septembrie-octombrie 1999 vizată de contestația formulată și precizată.
Totodată, decizia nr. -/08.04.2009 de recalculare a pensiei, are în vedere perioada lucrată și veniturile realizate de contestator până în luna septembrie 1999, astfel cum rezultă din fișa cu date privitoare la activitatea în muncă, ce a stat la baza acestei ultime decizii de revizuire.
Prin urmare, a rămas perioada lunii octombrie 1999 neavută în vedere de către Casa Județeană de Pensii D și asupra căreia nici instanța de fond nu s-a pronunțat, neexaminând dacă petentul este îndreptățit la recalcularea pensiei în raport de veniturile realizate în această lună, deși la dosar existau înscrisuri, între care și adeverința nr./216/02.02.2009 (fila 48), care cuprindeau mențiuni în legătură cu cuantumul veniturilor pe perioada vizată de prezenta contestație.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că sunt incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ.
În ceea ce privește celelalte critici din recurs, acestea urmează a fi respinse ca neîntemeiate, întrucât în chiar cuprinsul deciziei de revizuire nr. -/08.04.2009, s-a stabilit ca plata drepturilor se va face, potrivit prevederilor HG nr.1456/2005, începând cu data de 01.12.2005.
Pentru aceste motive, Curtea va admite ca întemeiat recursul declarat, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu privire la cererea în despăgubiri formulată împotriva SC ROMÂNIA SA C și cererea privind luarea în calcul a veniturilor din luna octombrie 1999.
În rejudecare, instanța de fond va examina cererea în pretenții în contradictoriu cu partea chemată în judecată în calitate de pârâtă pe acest capăt de cerere și se va pronunța asupra îndreptățirii contestatorului la recalcularea pensiei, în raport de veniturile realizate pe perioada lunilor septembrie și octombrie 1999, luând în acest sens în considerare și înscrisurile noi depuse în faza recursului, iar după administrarea tuturor probatoriilor pe care le va considera necesare soluționării cauzei, se va pronunța motivat asupra cererilor cu care a rămas învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.2308 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârătele SC ROMÂNIA SA C și Casa Județeană de Pensii D, având ca obiect obligație de a face.
Casează în parte sentința.
Trimite cauza spre rejudecare cu privire la cererea în despăgubiri formulată împotriva SC ROMÂNIA SA C și cererea privind luarea în calcul a veniturilor din luna octombrie 1999.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
