Obligație de a face. Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 7777/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1282/
Ședința publică din 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - Generale SA - Sucursala D împotriva sentinței civile nr.4575 din data de 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal, lipsind recurenta - Generale SA - Sucursala.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 11.02.2009, de către intimat, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de - Generale SA - Sucursala D, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării și a notelor scrise pe care le depune la dosar
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilănr.4575/02.06.2008 pronunțată în dosarul nr.11873/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta BRD - Sucursala D și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte dacă a beneficiat de grupa a II-a de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în perioada 14.12.1954-24.07.1956, reclamantul a lucrat la Unitatea Băncii de Investiții din P în funcția de inspector tehnic Potrivit Codului muncii, respectiv dispozițiile art.34 al.5 și art.40 al.2 lit.h, angajatorul are ca obligație de a elibera salariaților, la cerere, toate elementele care să ateste calitatea de salariat, activitatea desfășurată, vechimea în muncă și implicit datele referitoare la munca prestată (salarii, sporuri, contribuții reținute și virate, etc.). Deși reclamantul s-a adresat cu cereri pârâtei, aceasta din urmă nu a făcut dovada eliberării vreunei adeverințe care să ateste dacă reclamantul a lucrat sau nu în grupa a II-a de muncă, astfel încât instanța a obligat pârâta să elibereze adeverința din care să rezulte dacă a beneficiat de grupa a II-a de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal pârâta BRD - Generale - Sucursala D, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Recurenta consideră sentința atacată ca netemeinică și nelegală.
Recurenta arată că din evidențele sale nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat de grupa a II-a de muncă, acesta fiind motivul pentru care nu a putut elibera adeverința solicitată, menționând că înscrisul adeverință trebuie să ateste un fapt și nicidecum inexistența sa.
Se menționează că s-a comunicat intimatului cu adresa nr.888/05.03.2007, faptul că în perioada 14.12.1954-24.07.1956 a avut un salariu de 605 lei.
În ceea ce privește cererea acestuia de a-l încadra pe această perioadă într-un procent de 75% în grupa a II-a de muncă, recurenta menționează că din evidențele sale nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat de această grupă iar în prezent nu există temei legal pentru a proceda la stabilirea retroactivă a unei astfel de încadrări.
Potrivit dispozițiilor art.6 al.2 din Legea nr.27/1966 (abrogată), stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupa I și a II-a se face pe baza criteriilor și de organele prevăzute prin hotărâre a Consiliului de Miniștri iar potrivit dispozițiilor art.2 din HG nr.1061/1968, stabilirea locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și a II-a se face de Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătății, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor la propunerea ministerelor și celorlalte organe centrale, cu consultarea uniunii sindicatelor de ramură.
Din verificările efectuate a rezultat că în perioada 1954-1956, nici un salariat al băncii nu a fost în grupa I și a II-a de muncă, iar actele normative invocate de intimat - Legea nr.27/1966 și HG nr.1061/1968, ca temei al acțiunii sunt ulterioare perioadei menționate, neputând a fi aplicate față de principiul neretroactivității legii.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar și note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului,menționând că în perioada 14.12.1954-24.07.1956, deși desfășura activitate de inspector tehnic I, implicit controlor de calitate pe șantierele de locuințe și construcții aferente în localitățile din, personalul tehnic nu putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă, conform legislației existente, însă există temei legal pentru a se putea acorda retroactiv încadrarea perioadei 14.12.1954-24.07.1956 în grupa a II-a de muncă, ce rezultă și din Convenția apărării drepturilor omului și libertăților fundamentale - 4.11.1950 și Protocolul 12 la Convenție.
Intimatul a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.888/05.03.2007 și actele normative la care face referire în cuprinsul întâmpinării: Decretul-Lege nr.68/1990, Ordinul nr.50/1990, Legea nr.27/1966, Instrucțiunile 1040/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.252/1967, Hotărârea nr.1296/1975, Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041cpc, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și anume obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte că a beneficiat de grupa a II-a de muncă în perioada 14.12.1954-24.07.1956, sentința instanței de fond este temeinică și legală.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.34 al.5 și art.40 al.2 lit.h Codul muncii, angajatorii au obligația de a elibera la cererea salariaților toate documentele care să ateste calitatea de salariat, activitatea desfășurată, vechimea în muncă și toate datele referitoare la munca prestată, inclusiv prestarea activității în grupe de muncă, purtând responsabilitatea mențiunilor din adeverințele eliberate.
Motivele invocate de către recurentă nu vor putea fi reținute de către C, întrucât instanța de fond nu a obligat recurenta-pârâtă la eliberarea unei adeverințe în sensul solicitat de către intimatul-reclamant ci la eliberarea unei adeverințe care să ateste dacă acesta a beneficiat sau nu de grupa a II-a de muncă,potrivit evidențelor sale, întrucât nu s-a făcut dovada eliberării unei asemenea adeverințe, adresa nr.888/05.03.2007 eliberată de recurenta-intimată, făcând referire doar la faptul că în perioada 14.12.1954-24.07.1956 intimatul-reclamant a beneficiat de un salariu de 605 lei, fără nici o referire la grupa a II-a de muncă.
Curtea reține totodată că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere în constatarea faptului că în perioada 14.12.1954-24.07.1956 intimatul-reclamant a beneficiat de grupa a II-a de muncă, pentru ca instanța de control judiciar să analizeze cererea sub aspectul actelor normative invocate de către acesta.
Ca urmare, în raport de obiectul cererii cu care a fost investită instanța de fond, hotărârea recurată este temeinică și legală, recurenta-pârâtă fiind obligată să elibereze o adeverință care să ateste potrivit evidențelor sale, dacă intimatul-reclamant a beneficiat în perioada 14.12.1954 - 24.07.1956 de grupa a II-a de muncă, angajatorul purtând întreaga responsabilitate asupra mențiunilor din adeverințele eliberate salariaților.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - Generale SA - Sucursala D împotriva sentinței civile nr.4575 din data de 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.02.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
